În ultima etapă a Ligii 1, 58,2% dintre titularii primelor cinci clasate au fost străini. Cu o etapă înainte, proporția fusese de 52,7%. Privită prin prisma „rezervorului” pe care echipele tari din Liga 1 îl asigură naționalei, situația e îngrijorătoare. Lucrurile capătă un iz de dezastru pe anumite posturi, unde selecționerul Pițurcă este pur și simplu fără soluții: cel de mijlocaș central, de atacant de careu și ambii fundași laterali.
Socotind că soluțiile pentru națională provin preponderent de la echipele de top, rezultă că întrecerea internă aproape că nu mai oferă variante rezonabile naționalei care duminică debutează în deplasare, cu Grecia, în preliminariile Europenelor.
Luat în ansamblu, campionatul stă ceva mai bine la ponderea românilor: „doar” 33,8% și, respectiv, 36,4% au fost străini dintre fotbaliștii titularizați în ultimele două etape. Cum jucătorii români care sunt titulari la echipe din străinătate se pot număra și ei pe degete, acesta este punctul de plecare real al fotbalului nostru în campania de calificare la Euro 2016.
Statistica de mai sus dezvăluie o situație din care, măcar pe termen scurt, fotbalul românesc nu poate ieși: jucătorii autohtoni nu mai au loc nici măcar la echipele din țară.
Secvență din meciul Dinamo–FC Brașov 2-1. Trei mijlocași, un apărător, niciun român: dinamovistul Elton și „brașoveanul” . Bruno Madeira luptă pentru balon sub privirile lui Wanderson Miranda și Machado. FOTO: Alexandru Hojda
De departe, cel mai afectat post din fotbalul românesc este cel de mijlocaș central. În etapa a VI-a, Astra, Steaua, Petrolul, CFR și Dinamo au trimis în teren opt străini din totalul de zece jucători folosiți în fața apărării. Cu o etapă înainte, proporția fusese șapte din nouă. Cifrele confirmă o criză teribilă exact acolo unde, până acum un deceniu și jumătate, fotbalul românesc excela. După Loți Bölöni, Iosif Rotariu, Gică Popescu, Ionuț Lupescu și Costel Gâlcă, acum au venit Mustivar, Takayuki Seto, Breeveld și Wanderson Miranda.
Situația de ansamblu din Liga 1 este doar aparent ceva mai bună. În ultima etapă, „numai” 72 dintre cei 198 de titulari ai celor 18 echipe au fost străini. Cu o rundă înainte, numărul lor fusese de 69.
La vârf, importurile sunt justificate de rezultate
În cazul echipelor cu pretenții care se bat pentru cupele europene, prezența fotbaliștilor din alte țări este justificată și acoperită de performanțe.
Excepția care confirmă regula, Steaua, încă se bazează mai mult pe jucători români datorită unei anumite conjuncturi. Acum câțiva ani, formația din Ghencea a „furat” startul, strângând cei mai buni fotbaliști autohtoni într-un moment în care n-avea concurență. În ultimul timp, însă, preocuparea pentru fotbaliști români de perspectivă a dispărut în Ghencea odată cu încarcerarea lui Borcea (cel care i-a sugerat lui Becali, printre altele, aducerea lui Chiricheș, Chipciu și Pârvulescu), iar în locul celor plecați au fost aduși străini: Breeveld pe postul lui Pintilii, Arlauskis pe postul lui Tătărușanu. Soluțiile de ultimă oră, împrumuturile unor români care au eșuat în străinătate (Bourceanu, Papp, Rusescu) mențin deocamdată Steaua în postura de principal furnizor la naționalei.
„Mi se plângea un conducător de club că nu găsește un mijlocaș bun. I-am spus că am văzut unul la echipa X, din liga secundă: tânăr, bine făcut, cu capacitate de efort, face ambele faze, e căpitan, poate crește repede în valoare. Nu l-a interesat. A ales să aducă din străinătate, pe bani mulți, un fotbalist mai slab.”
Ilie Balaci
Astra și Petrolul, principalele contracandidate ale steliștilor la titlu, și-au început ascensiunea mai târziu, după ce gruparea din Ghencea luase crema Ligii 1, așa că ambele formații s-au orientat spre piața externă. De unde au adus, în general, jucători competitivi. Petrolul a făcut chiar afaceri foarte bune, achiziționând fotbaliști de calitate pe prețuri (uneori) mici. S-a ajuns ca la Ploiești și Giurgiu să apară echipe multinaționale, care sunt puternice și aduc plusvaloare campionatului României. Prețul a fost sacrificarea totală a jucătorilor români. În ultimele două etape, Petrolul a avut zece, respectiv nouă titulari străini, iar Astra – câte șase străini.
Apărătorul Camora (stânga), portarul Felgueiras și mijlocașul Priso: doi portughezi și un camerunez în căutarea gloriei și a banilor din liga română. FOTO: Mediafax
În cazul celor de la CFR Cluj, importul masiv de străini este o politică asumată și explicată acum mulți ani de conducătorii Paszkany și Mureșan. Rezultatele s-au văzut, în general, CFR fiind cea mai galonată echipă din provincie după Revoluție.
Dinamo e un caz aparte. Aflată în insolvență și disperată să taie costurile, conducerea din Ștefan cel Mare a căutat în primul rând fotbaliști ieftini, și abia apoi de calitate. Ionuț Negoiță și oamenii săi au ambalat sărăcia în tot felul de denumiri pretențioase, proclamând prioritatea pentru jucătorii tineri din propria ogradă. În realitate, jumătate din jucătorii de câmp ai dinamoviștilor au fost, în ultimul meci, străini. Cu o etapă în urmă, pe teren fuseseră patru titulari străini.
De ce să te faci de râs pe bani mulți
Goana după fotbaliști din străinătate, în detrimentul tinerilor crescuți în propria ogradă sau al unor jucători aduși de la echipe din ligile inferioare, este însă mai greu de înțeles în cazul unor formații codașe. CSU Craiova a avut în etapa a V-a cinci titulari străini în echipa care a pierdut acasă, scor 0-2, cu Petrolul. În etapa următoare, la Giurgiu, Astra i-a bătut pe olteni cu 5-0, deși aceștia au avut patru străini titulari. Gruparea PSD-ului din Craiova ocupă ultimul loc în clasament, cu doar două puncte. E imposibil de explicat rațional de ce a fost nevoie ca echipa partidului de guvernământ să cheltuiască sume consistente pe fotbaliști de import pentru a se face de râs, când putea obține cel puțin aceleași rezultate păstrând tradiția grupărilor din Craiova de a promova jucători olteni și mult mai ieftini.
FC Brașov (locul 14) e în aceeași situație. În ultimele două etape, jumătate dintre jucătorii de câmp titulari au fost străini. Echipa joacă însă foarte prost și e pe loc retrogradabil.
„Doar așa ne putem încadra în buget. Raportul calitate-preț este OK la jucătorii străini, comparativ cu ce aș putea găsi, la aceiași bani, pe piața internă. Fotbaliștii străini de la mine din lot sunt plătiți cu 2.000-2.500 de euro pe lună. Cu acest salariu n-aș reuși să găsesc români la fel de buni.”
Marius Șumudică, antrenor la Concordia Chiajna
Numărul de străini titulari în ultimele două etape
Explicațiile celor care se ocupă de fotbalul românesc sugerează un cerc vicios. Neglijate decenii la rând, centrele de copii și juniori produc fotbaliști de calitate inferioară, necompetitivi chiar și pe plan intern. Deschiderea pieței externe a mărit concurența pentru „marfa” autohtonă, care a devenit, prin comparație, de proastă calitate și scumpă. În consecință, jucătorii români nu mai au căutare și sunt insuficient de bine pregătiți pentru a se putea face performanță cu ei.
Cazul Petrolul și niște explicații clare
Petrolul Ploiești este, fără discuție, elementul cel mai reprezentativ al acestui studiu de caz. În etapa a V-a, ploieștenii au avut nouă fotbaliști străini în primul unsprezece. Iar în etapa a VI-a, numărul a crescut la zece. Singurul român titular a fost portarul Cobrea, dar asta numai pentru că titularul Pecanha era accidentat.
Marius Nicolae, directorul sportiv al clubului Petrolul și persoana care se ocupă de căutarea și aducerea jucătorilor, oferă și cele mai detaliate și concludente explicații pentru preferința conducătorilor de cluburi pentru fotbaliștii străini. „Noi ne dorim români la echipă, am discutat adesea aceste lucruri în conducerea clubului, ne propusesem să avem măcar 50% români în echipă, dar pur și simplu nu se poate. Vă dau exemple. Am vrut să-l luăm pe Briceag, de la CSM Râmnicu-Vâlcea. Ne-au cerut 250.000 de euro pe el. De banii ăștia aducem doi jucători străini foarte buni care sunt liberi de contract, iar suma le-o dăm lor, la semnătură. În plus, străinii sunt mult mai căutați afară. Putem să-i vindem, la un moment dat, pe o sumă bună. Românii, după cum vedeți și dumneavoastră, nu prea fac față în străinătate”.
„Când am auzit cât cere Chițu, am lăsat-o baltă. Sârghi voia 150.000 la semnătură”
Oficialul Petrolului spune că gruparea sa a încercat inclusiv varianta repatrierii unor jucători români: „Ne-am dus, acum câteva luni, la Chițu, am vrut să-l aducem înapoi, pentru că el nu juca în Franța. Când am auzit ce pretenții financiare are, am lăsat-o baltă. Să vă spun ceva: străinii vin aici să rupă pământul, să obțină performanțe și apoi să prindă un nou contract afară. Românii nu sunt așa. Uitați-vă la Morar. Dacă nici noi nu l-am mai forțat, atunci cine? Gândiți-vă că au fost trei antrenori care au încercat să-l împingă înainte: Rednic, Contra, Răzvan Lucescu. Nu s-a putut. Probleme de mentalitate, de atitudine… Asta este cu jucătorii români. Am vrut să-l aducem pe Suciu, de la Torino. N-a vrut să vină în România. Am fost să-l luăm pe Sârghi (n.r. – care acum joacă la Maccabi Nethanya). Ne-a cerut 150.000 de euro la semnătură și 10.000 de euro pe lună salariu. Nu vă mai spun de Deac”.
O problemă de educație
Nicolae spune că e nu numai o diferență de pretenții, dar și de atitudine în favoarea străinilor, iar acest lucru se vede când jucătorii români se transferă în străinătate: „În ultimii 5-6 ani, transferurile din țară către străinătate s-au făcut datorită unor conexiuni pe care le au anumiți impresari, nu pentru că echipele respective ar fi vrut neapărat să ia acei jucători români. Credeți că, de exemplu, Chievo l-a cerut numai și numai pe Papp? Apoi, fotbaliștii noștri revin după șase luni, un an, fără să fi făcut ceva acolo. Priviți la Nistor, de la Pandurii (n.r. – fost la Evian). Sau la Grozav, care a fost la noi. El este la a doua tentativă eșuată în străinătate. Când a fost la Standard s-a spus că era prea tânăr. Dar el nici în Rusia nu a jucat deloc”.
Marele necaz pleacă de la educație, inclusiv cea primită acasă, în familie, crede Nicolae: „Nu e o chestiune de valoare, pentru că avem aici jucători cu calități bune. Dar pleacă totul de la mentalitate, de la educație. De la ce sunt învățați românii să-și dorească de la viață. Noi avem o automulțumire atunci când ridicăm un pic capul. Jucătorii români, când ajung în străinătate, nu-și propun trofee, performanțe, victorii. Se mulțumesc să facă o poză cu tricoul, să-și ia repede o mașină, apoi să stea pe banca de rezerve și să se întoarcă după un timp aici”.
Isăilă: „Jucătorii români sunt foarte scumpi”
Daniel Isăilă, antrenorul liderului Astra (echipă care a avut șase titulari străini în fiecare dintre ultimele două etape), spune că are printre obiectivele personale promovarea românilor, dar aceștia sunt greu de găsit. „Jucătorii români sunt foarte scumpi. Ne-am dorit foarte mult, împreună cu președintele și patronul, să aducem fotbaliști autohtoni. Ați văzut că am și repatriat astfel de jucători. Dar se cer niște prețuri incredibile pe ei. Prin comparație, străinii sunt mai la îndemână. Dacă ai niște scouteri buni, poți aduce jucători străini foarte valoroși și pe bani puțini sau chiar gratis. Dacă ești atent și cauți, găsești pe piața externă fotbaliști buni liberi de contract, plătești o sumă comision și ieși în câștig”, explică Isăilă. „Vă dau exemplul Ioniță, pe care l-am adus de la Rapid pe foarte mulți bani. E un fotbalist foarte bun, dar trebuie multă răbdare cu el, nu e încă pregătit să intre pe teren și să-ți decidă un meci. Nu e pregătit în primul rând mental. Prin comparație, am adus gratis fotbaliști străini foarte buni”.
Grigoraș: „Valoarea românilor a scăzut pe posturile de mijlocaș central și atacant”
Petre Grigoraș, antrenorul celor de la Pandurii Tg. Jiu (locul 11, cinci titulari străini în etapa a V-a și trei în etapa a VI-a), consideră că fenomenul are la origine explicații multiple și amestecate: „Vă spun din proprie experiență, mi s-a întâmplat și mie să vreau să aduc un jucător român de la altă echipă, dar când am auzit prețul, care creștea imediat la 3-400.000 de euro, rămâneam fără glas. Mi se închidea, pur și simplu, ușa. Așa că, în situații din astea, n-ai decât două soluții: fie te îndrepți către echipa a doua a clubului tău sau către una dintr-o ligă inferioară, unde însă mentalitatea e slăbuță, fie te orientezi către jucători din străinătate. Iar aici n-ai încotro, de multe ori mergi și la ghici. Poți să iei un fotbalist bun, care să te ajute, sau poți să iei țeapă, pentru că tu, ca și club mic, ai puține posibilități să-l monitorizezi cu precizie pe cel vizat. Practic, îl cam iei de pe internet, cum se spune”.
Tehnicianul spune că Steaua este un caz special în România: „Ei au făcut cele mai bune afaceri pentru că au avut posibilitatea să culeagă vârfurile fotbalului intern plătind prețuri mari pentru țara noastră, dar fotbaliștii au fost vânduți ulterior cu un profit mult mai mare. Inclusiv de la noi, de la Pandurii, i-au luat pe cei mai buni, Chiricheș și Pintilii. Dar, la multe dintre echipe, să recunoaștem că e o problemă. Când aduci un fotbalist străin, teoretic trebuie să fie titular și să fie peste media lotului. Unii – vezi străinii de la Astra și Petrolul – chiar așa sunt. Alții sunt însă aduși doar pentru că sunt ieftini sau din alte motive pe care nu vreau să le discut”. Grigoraș explică și de ce la destule echipe sărace conducătorii preferă să aducă străini, în locul unor tineri ieftini, aduși din ligile inferioare: „Pentru asta trebuie să cauți, să ai răbdare, să muncești. E prea multă muncă. E mai ușor să discuți cu cei 200.000 de impresari care există pe lumea asta, să-ți livreze niște jucători la ușă”.
Numărul mai mare decât media al străinilor pe posturile de atacant central și, mai ales, de mijlocaș central e pus de Grigoraș pe seama scăderii calitative a concurenței din România: „Aici valoarea jucătorilor noștri a scăzut. Să recunosc că și eu mă uit cu admirație la mijlocașii de la Astra, de exemplu, la Tamuz, atacantul central de la Petrolul, sau la Albin, mijlocaș la aceeași echipă. Foarte, foarte buni jucători. E greu să le găsești concurență dintre români pe aceste posturi”.
Șumudică: „Raportul calitate-preț e OK la străini, comparativ cu ce aș găsi, la aceiași bani, în România”
Marius Șumudică, antrenor la Concordia Chiajna (echipă clasată pe locul 15 care a folosit trei titulari străini în ultima etapă și patru în penultima), dă argumente interesante: „Vorbind de echipa mea, pot să vă spun că mare parte dintre jucători sunt străini pentru că doar așa ne putem încadra în buget. Raportul calitate-preț este OK la jucătorii străini, comparativ cu ce aș putea găsi, la aceiași bani, pe piața internă. Fotbaliștii străini de la mine din lot sunt plătiți cu 2.000-2.500 de euro pe lună. Cu acest salariu n-aș reuși să găsesc români la fel de buni. Jucătorii români sunt scumpi, de multe ori imposibil de luat, și au pretenții mult mai mari decât cei străini”. Tehnicianul de la Chiajna are o explicație și pentru faptul că echipele din Liga 1 nu aleg varianta jucătorilor tineri din propriile centre de copii și juniori sau a celor găsiți în ligile inferioare: „Anul trecut, eu am debutat la Concordia doi jucători de 17-18 ani. Dar anul acesta retrogradează șase echipe, lupta e foarte grea”.
Teja: „Ar fi nevoie de departamente de scouting pentru ligile inferioare”
Mihai Teja, până miercuri antrenor al celor de la „U” Cluj, arată cu degetul, ca și colegii săi de breaslă, spre lipsa alternativelor de valoare pe plan intern și spre prețurile prohibite ale autohtonilor. „Jucătorii români au prețuri foarte mari. În special echipele mai mici nu și-i permit, trebuie să se orienteze către soluții accesibile financiar. Din păcate, din urmă nu vin jucători români tineri buni. Să știți că fiecare antrenor își dorește să sprijine și să promoveze fotbaliști români. Dar de la centrele de copii și juniori nu mai vine aproape nimic. Trecerea de la tineret la seniori se face foarte greu. E nevoie să iei și să ții un jucător tânăr de la echipa a doua măcar șase luni sau un an, înainte să-l arunci în luptă”, spune Teja, care apoi descrie apocalipsa de la sectorul de copii și juniori. „Infrastructura e catastrofală. Antrenorii de la copii sunt plătiți cu 7-800 de lei pe lună. Munca e foarte grea, ajungi seara acasă stors mai ales psihic. Și când vine sfârșitul lunii și vezi că ai luat 800 de lei, nici nu știi ce factură să plătești mai întâi. Asta e situația. Iar ca să cauți în ligile inferioare e nevoie de un departament de scouting. 2-3 oameni care să studieze atent piața. Gardoș așa a ajuns la Steaua, a fost cineva la Chiajna care a bătut la ușa celor din Ghencea și le-a atras atenția că la Concordia e un fotbalist foarte bun. Dar e nevoie de răbdare, de muncă. Noi, echipele din partea a doua a campionatului, asta ar trebui să facem, să căutăm talente din ligile inferioare”.
Prunea: „E o chestiune de management”
Florin Prunea, președinte executiv la CSMS Iași, echipă care e pe locul 17 în Liga 1, dar are printre cei mai puțini titulari străini (doi în etapa V, trei în etapa VI), este de acord cu antrenorii: „Campionatul intern oferă foarte puțini jucători de valoare. Iar cluburile care-i au în proprietate cer prețuri prohibitive pe ei. Dar să știți că numărul de străini a scăzut față de anii trecuți. Erau momente în care, la unele meciuri, 80% dintre titulari erau străini. În această situație, jucătorii români nu mai au, pur și simplu, unde să participe la competiție”.
Oficialul ieșenilor spune că gruparea sa face eforturi pentru a promova jucătorii tineri din România: „E o chestiune care ține de management. Noi căutăm tot timpul prin județ și nu numai. În ultimii ani am tot adus și susținut tineri. Pe de altă parte, anul acesta retrogradează șase echipe. Nimeni nu are răbdare să aștepte un an, doi, ca respectivii copii să confirme. E presiunea mare”.
„Mi s-a întâmplat să vreau să aduc un jucător român, dar când am auzit prețul, care creștea imediat la 3-400.000 de euro, rămâneam fără glas. În situații din astea, n-ai decât două soluții: fie te îndrepți către echipa a doua a clubului tău sau către una dintr-o ligă inferioară, unde însă mentalitatea e slăbuță, fie te orientezi către jucători din străinătate. Iar aici n-ai încotro, de multe ori mergi și la ghici.”
Petre Grigoraș, antrenor la Pandurii Tg. Jiu
Antrenorii cer plafonarea numărului de jucători străini
Isăilă spune că motivele situației la care s-a ajuns în fotbalul românesc sunt vechi, iar remediile, foarte greu de găsit: „Unu: lipsa preocupării cluburilor pentru centrele de copii și juniori. E nevoie de bani pentru asta. Credeți-mă că știu ce vorbesc, sunt foarte în temă. Antrenorii de la copii și juniori sunt foarte prost plătiți, sau chiar neplătiți, și atunci primesc de la părinți, ca să poată supraviețui. Lipsa infrastructurii și a sprijinului pentru copii din partea cluburilor duce la abandonul celor talentați, dar fără posibilități. Ei se pierd pe drum. Rămân în cursă cei ai căror părinți își permit să-i țină, nu cei mai buni. Doi: lipsa răbdării. Se doresc performanțe imediat. E o presiune mare asupra antrenorilor, care nu-și permit să aibă răbdare cu un copil, să-l bage și a doua oară dacă a greșit în primul meci”.
Antrenorul liderului spune că-l admiră pe Hagi pentru tenacitatea cu care duce mai departe proiectul Viitorul, dar soluțiile sunt în altă parte: „Domnule, jos pălăria! Hagi a promovat tinerii indiferent de conjunctură, de rezultate. Dar trebuie ca fiecare echipă din prima ligă să aibă Academie. Ar fi bine dacă s-ar aplica planul de acum, ca la juniori să antreneze doar cei care au licență Pro. Iar la ligile inferioare trebuie reintrodusă, prin regulament, obligativitatea ca în teren să fie prezent cel puțin un junior. Eu așa am ajuns să joc în prima ligă. În B era obligatoriu să joci cu cel puțin un junior, iar în C – cu doi. Așa aveam loc și eu, până am căpătat experiență”.
„Șefii de cluburi ar trebui să ajungă la un acord”
Petre Grigoraș crede că soluția este cea aplicată în Ucraina și Turcia. „Trebuie introdusă obligativitatea de a folosi măcar cinci-șase jucători români în echipa de start. Astfel obligi cluburile să fie preocupate de găsirea sau creșterea unor fotbaliști autohtoni”, spune tehnicianul de la Pandurii.
Din punctul de vedere al lui Șumudică, rezolvarea situației de acum ar fi doar la îndemâna FRF și a LPF: „Soluția ar fi să se impună un plafon, un anumit număr-limită de jucători străini. Eu aș fi de acord cu o astfel de regulă. Dacă toate cluburile ar accepta, s-ar putea remedia, în timp, această problemă”.
Teja spune că trebuie intervenit pe două paliere: „Pe termen lung, trebuie la Liga 1, cel puțin, introdusă obligativitatea ca fiecare club să aibă cel puțin 7-8 grupe de copii și juniori, cu antrenori plătiți decent și care să facă lecțiile în condiții civilizate, cu suficiente mingi, terenuri, vestiare. Iar pe termen scurt, ar trebui introdus un număr maxim de jucători străini, cel mult patru-cinci titulari la o echipă. Legislația muncii nu permite acest plafon, dar ar trebui ca șefii de cluburi să se întâlnească și să ajungă la un acord formal, între ei, pentru a respecta această regulă”.
„Se cer niște prețuri incredibile pe români. Prin comparație, străinii sunt mai la îndemână. Dacă ai niște scouteri buni, poți aduce jucători străini foarte valoroși și pe bani puțini sau chiar gratis. Dacă ești atent și cauți, găsești pe piața externă fotbaliști buni liberi de contract, plătești o sumă comision și ieși în câștig. Vă dau exemplul Ioniță, pe care l-am adus de la Rapid pe foarte mulți bani. E un fotbalist foarte bun, dar trebuie multă răbdare cu el, nu e încă pregătit să intre pe teren și să-ți decidă un meci. Prin comparație, am adus gratis fotbaliști străini foarte buni.”
Daniel Isăilă, antrenor la Astra Giurgiu
„Un gentleman agreement între patroni”
Florin Prunea vede lucrurile la fel ca și antrenorii, pentru a putea crește numărul de jucători români în competițiile interne: „E nevoie de un gentleman agreement între patroni. Sub egida FRF și a LPF, trebuie organizată o întrunire și hotărât ca numărul străinilor să fie limitat la un anumit număr. E nevoie de asta pentru că legile nu permit această limitare, deci trebuie purtată o discuție, iar patronii să aibă o înțelegere verbală. Sau să se introducă o reglementare ca în Anglia, străinii care vin să fi avut niște performanțe pentru a putea fi legitimați”.
Marius Niculae, directorul sportiv de la Petrolul, spune că niște măsuri în direcția sporirii numărului de jucători autohtoni s-au luat deja în Italia și Turcia. „Problema e infrastructura. Ar trebui obligate toate echipele de Liga 1 și 2 să aibă Academii pentru juniori cu condiții decente, cu terenuri de antrenament, cu mingi și echipament adecvat. Noi încercăm de doi ani să facem așa ceva la Ploiești, avem și terenul undeva, lângă oraș, dar trebuie să ne ajute Municipalitatea. Un astfel de centru costă 3-4 milioane de euro. Noi am propus un parteneriat, s-o facem împreună și să rămână apoi a Municipalității. Întâmpinăm însă o reticență”.
Soluțiile pe care primele cinci echipe din Liga 1 i le-ar oferi lui Pițurcă înaintea partidei cu Grecia, din 7 septembrie, conform ultimei etape
Portari: Silviu Lung junior (Astra), Cojocaru (Steaua), Cobrea (Petrolul), Marc (Dinamo); Fundași dreapta: L. Rus (Astra), Luchin (Steaua); Fundași centrali: Oros (Astra), Cordoș (Dinamo), Larie (CFR) și I. Rada (CFR); Fundași stânga: Toșca (Steaua), Grecu (Dinamo); Mijlocași dreapta: Enache (Astra), Popa (Steaua), C. Matei (Dinamo); Mijlocași centrali: Prepeliță (Steaua), Bărboianu (Dinamo); Mijlocași stânga: Pârvulescu (Steaua), Deac (CFR), Rotariu (Dinamo); Atacanți retrași/mijlocași ofensivi: Budescu (Astra), Stanciu (Steaua); Atacant central: Iancu (Steaua).
Grecii stau mai rău ca și noi. Ungaria e în aceeași situație cu România
Principalele contracandidate ale României la calificare, Grecia și Ungaria, n-au o situație mai bună decât noi. În Grecia, care are 18 echipe în prima ligă, ca și România, în etapa a doua, disputată la sfârșitul săptămânii trecute, au fost doar 96 de greci din 198 de jucători titulari, ceea ce înseamnă doar 48,5%! Cum în această fază a competiție clasamentul nu e relevant, am socotit numărul de titulari greci luând în calcul ierarhia consemnată la finalul sezonului trecut. Așadar, în etapa a doua din noul campionat, Olympiakos, PAOK, Atromitos, Panathinaikos și Asteras au avut 24 de greci titulari din totalul de 55 de jucători, adică 43,6%. Ceva mai mulți decât în Liga 1 (23 din 55).
În Ungaria este o ligă cu 16 echipe. Din totalul de 176 de titulari în ultima etapă – a șasea -, 59 au fost străini, adică 33,5%. Maghiari au fost restul de 117, adică 66,5%. Primele cinci clasate, Videoton, Paksi, Diosgyor, Ferencvaros și MTK, au avut însă 39 de jucători autohtoni între cei 55 de titulari, ceea ce înseamnă 71%. La acest capitol, Ungaria stă mult mai bine. Trebuie însă menționat că nivelul competiției în campionatul vecinilor din Vest este mult mai scăzut decât în Liga 1.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER