Rednic:** „Aveam pampers!”

Tehnicianul liderului a explicat clipele de groază prin care a trecut și îi mulțumește comandantului aeronavei, căruia îi datorează faptul că este încă în viață.   

Domnule Rednic, ați trecut prin momente grele. Ce s-a întâmplat exact?
La un moment dat, avionul a avut niște traiectorii dubioase. Am trecut de oraș, de aeroport și am văzut că avem viteză mare. Am început să întoarcem, iar aeronava se ducea ba în stânga, ba în dreapta, nu-și găsea poziția.

Care au fost trăirile celor din avion? 
Eu am strâns de scaunul lui Ema (n.r. – Dolha), de mai aveam un pic și-l rupeam. Apoi a fost mesajul că în 15 minute vom ateriza și s-a auzit un zgomot puternic și două scurte, un  tac-tac. Am crezut că e trenul de aterizare, dar aveam viteză mare și deodată am intrat în picaj, iar Lobonț a strigat: „Domnu’ comandant, ați spus 15 minute, nu 5!“.

Care era atmosfera până atunci?
Toată lumea glumea. Se știa că unii dintre noi suntem uzi, aveam pampers. Mi-e frică încă de când intru în avion, încep să transpir.

După ce ați aterizat cum ați reacționat?
Când am văzut gaura, am luat-o direct la fugă, era o barză înăuntru și sânge. Mi-am dat seama că ne-a trecut glonțul pe la ureche. E cel mai rău incident al meu de până acum. Întotdeauna am fost speriat de zborul cu avionul.

Pilotul a dat dovadă de stăpânire de sine…
Îi mulțumim din suflet domnului comandant Osicianu. Am aterizat datorită lui și dacă suntem în viață e mulțumită lui. Am vorbit cu cei de la club să-l invităm să dea lovitura de începere a unui meci. Dinamo încă mai are echipă datorită lui, îi mulțumesc și în numele familiei și al jucătorilor. Să-i dea Dumnezeu sănătate!

Cu ce vă întoarceți în București?
Am comandat o mașină, dar, cum suntem o familie, dacă jucătorii vor decide să revenim cu avionul, atunci o să mă întorc alături de ei.