Mourinho și alții

Poate că nu numai ni s-a părut. Nu doar Mirel Rădoi era convins până ieri, alaltăieri că va ajunge la Inter. Atmosfera zâmbăreață care a învăluit vizita-fulger a lui Mourinho a lăsat senzația că un precontract între amici nu stă numai într-o semnătură. Pozele destinse de pe scările reședinței patronului Stelei, lobby-ul vârtos al lui Ioan Becali, care, în treacăt fie zis, nu mai e impresar de câțiva ani tot atât pe cât Uhrin nu va fi antrenor până în vară, Mourinho și Rădoi adulmecând aburii unei cafele între patru ochi, toate semnele că cei doi se vor reîntâlni. Totuși, tranzacția s-a stins treptat, până a fost gâtuită de inventarul accidentărilor lui Rădoi. La braț cu nefericirea lui Rădoi a picat și mitul Mourinho, zeul care avea întotdeauna ultimul cuvânt, gata să dea țâfnos din picior ca un copil răzgâiat căruia nu i se cumpără jucăria din vitrină. Mourinho e totuși pământean și se supune regulilor jocului în echipă. Funcția a bătut gradul. Evaluarea întregului staff tehnic milanez a precumpănit. Transferul lui Rădoi înseamnă un risc, și punct. Să presupunem că o asemenea comisie tehnică ar popula și organigramele cluburilor noastre. Am număra pe degetele rămase la o mână de strungar antrenorii care ar pune preț pe analiza ei. Toți se văd un Mourinho fără bafta acestuia.