Interviu savuros cu Marin Barbu | Din cartierul dominat de Fane Spoitoru', în bătaia puştii. "La Steaua m-au dus la o tragere, era să împuşc ofiţerii". Cine i-a pus porecla "Magiun" şi o declaraţie: "N-am prieteni români, câţi am maghiari". PRIMA PARTE

10 apr 2019 12914 afişări Liga 1
Interviu savuros cu Marin Barbu | Din cartierul dominat de Fane Spoitoru', în bătaia puştii. "La Steaua m-au dus la o tragere, era să împuşc ofiţerii". Cine i-a pus porecla "Magiun" şi o declaraţie: "N-am prieteni români, câţi am maghiari". PRIMA PARTE
GALERIE (3 de imagini) VEZI GALERIA

Marin Barbu rămâne acelaşi tip savuros, cu care îţi face oricând plăcere să porţi un dialog despre fotbal. Atât în cariera de fotbalist, cât şi în cea de antrenor a văzut şi trăit multe la viaţa lui. Are mult umor, dar şi profunzime atunci când abordează un subiect arzător.

Marine, unde ai copilărit în Bucureşti?

Undeva la intersecţia dintre Eminescu cu Calea Moşilor. Pot spune că era o zonă mai de şmecheraşi, printre vecinii mei fiind şi Fane Spoitoru’.

Cine te-a dus la fotbal?

Jucam de mic fotbal pe maidane, că atunci chiar aveai unde. Puteai să te duci duminicile şi pe terenurile de la şcoli, că în acele vremuri numai duminica era liberă. Acum s-a închis tot... Revenind la întrebare, un prieten m-a văzut jucând şi mi-a sugerat să mă duc să mă legitimez la un club.

Unde ai fost prima oară?

Prima oară am fost legitimat la Progresul. Dar fiind departe de casă, am optat pentru centrul de la Steaua 23 August.

La ce antrenor ai fost?

Gheorghe Stănculescu, nea Gică.

Dintre copiii cu care ai fost în grupă, a mai ajuns cineva vreun nume?

De la grupa mea, cei născuţi în 1959, numai eu am jucat în Divizia A. De la cei din 1958, a fost Ion Marin, dar nu cel de la Dinamo, ci un atacant, care a jucat puţin pe la Steaua în Divizia A şi la CS Târgovişte. Iar la 1957, fostul atacant al Stelei şi chiar al naţionalei, Adrian Ionescu. La 1954, a fost promoţia aceea bună, cu Marcel Răducanu, Vasile Aelenei etc. Aşadar, se poate spune despre mine că sunt 100% produs al Stelei.

Ca puşti, erai stelist din punctul de vedere al simpatiei fotbalistice?

Nu. Eram rapidist.

Şi n-ai avut o... frână să joci la Steaua?

Nu, pentru că eram supărat pe cei de la Rapid. Înainte de Progresul, m-am dus la o selecţie organizată de ei, că eram mort după alb-vişiniu şi nu conta cât de departe era Giuleştiul de casa mea. Însă m-au respins, pe motiv că eram prea mic de înălţime. Dar mi-a trecut, în sufletul meu mereu plăcându-mi Rapidul. Apucasem echipa aia care a luat cupa în 1972, cu Răducanu, Pop, Neagu, Năsturescu, Codreanu, Angelescu, Marin Stelian şi ceilalţi de-atunci.

Ai avut pe cineva fotbalist în familie?

Nu. Am fost primul şi ultimul. Însă să nu mă grăbesc, că îl am pe nepoţelul meu la care am remarcat că moşteneşte talentul lui bunică-su’ (râde). La doi ani şi jumătate cât are, se face că dă în minge, apoi se opreşte. Vrea toată ziua să se joace cu mingea. Îi place.

Să îţi trăiască şi să îţi calce pe urme! Apropo de talent, de unde ai deprins tehnica deosebită pe care o etalai în teren? Chestie de talent nativ sau a şi lucrat cineva cu tine?

Nu a lucrat nimeni cu mine. Absolut tot ce am avut a fost numai şi numai de la Dumnezeu. Şi să lovesc mingea, şi poziţia corpului, driblingul, centrările, cotitele, loviturile libere.

"Păi el mi-a pus porecla „Magiun”. Zicea: „Băi, ăsta are magiun pe ghete. Se lipeşte mingea de el ”.

Înseamnă că primul tău antrenor, Gică Stănculescu, a fost impresionat de tine.

Sigur că da. Din prima. Păi el mi-a pus porecla „Magiun”. Zicea: „Băi, ăsta are magiun pe ghete. Se lipeşte mingea de el ”.

Ai fost întotdeauna atacant?

Dintotdeauna am jucat extremă sau mai târziu mijlocaş stânga, fiind şi stângaci.

Ai făcut şi alte sporturi?

Nu. Eram mult prea aplecat pe fotbal. Am vrut odată să mă duc cu băieţii de cartier să fac box. „Haide băi cu noi la box, că noi suntem smardoi” – m-au ademenit ei. Dar acolo mi-a dat unul un pumn în nas, de nu mi-a mai trebuit. Aşa că aia a fost unica şedinţă din cariera mea de boxeur.

Statura mai mică ţi-a fost un avantaj sau un inconvenient?

Mai degrabă un inconvenient. Păi aşa cum spuneam mai înainte, nici nu începusem bine fotbalul şi am fost respins pentru că eram prea mic...

Ai făcut şi tu pariuri pe la antrenamente cu coechipierii în care să fie implicată tehnica ta deosebită?

Cum să nu. Pariam că le dau mingea printre picioare. Şi aşa se întâmpla. Şi le luam banii, şi ce se mai supărau! Sau cu portarii, că le dau gol din lovitură liberă, lângă bară. Când am jucat la Braşov, chiar stăteam în cameră cu doi portari, amândoi unguri, Polgár şi Şanta. Mereu îi „curăţam” la antrenamente, prin acele lovituri libere. Ambii însă băieţi deosebiţi. Astăzi nu mai găseşti asemenea oameni voluntari, care să stea cu tine încă o oră-două în plus după antrenamente, ca să te ajute să îţi exersezi loviturile la poartă.

Apropo de unguri, cum de ai ajuns tocmai la Sfântu Gheorghe?

Tot cu ajutorul lui Dumnezeu. Nici Steaua nu prea avut încredere în posibilităţile mele, aşa că ultimul an de juniorat l-am jucat la Spartac. Apoi am plecat militar şi m-a luat nea Fane Coidum cu el la Şoimii Sibiu, în B. Echipă bună care se şi bătuse la promovare, îi avea pe portarul Negru, Schwarz, Ţurlea, Şoaită etc. Iar de-acolo am fost detaşat la Oltul Sfântu Gheorghe, cum se numea atunci, unde am prins un retur bun în Divizia B, dar din nefericire echipa a retrogradat . Dar am repromovat imediat, am mai stat un an şi jumătate, după care m-a luat Steaua. Am dat destule goluri în B, însă n-am fost golgeter. A fost unul, Lala, de la Delta Tulcea. Pe vremea aia, Tulcea avea echipă bună. Mai găseai acolo o păstrugă, o ştiucă... La noi, la Sfântu Gheorghe, ce să găseşti? Cartofi. Dar atunci erau pe toate drumurile (râde).

"Se zice că cine bea apă din Olt, nu pleacă de-acolo neînsurat"

Cum te-ai simţit tu, bucureştean, în acea comunitate secuiască?

Se zice că cine bea apă din Olt, nu pleacă de-acolo neînsurat. Aşa că m-am conformat şi eu. Iar de comunitate, am numai cuvinte de laudă. Nici nu se punea pe-atunci problema că eu proveneam din altă parte. M-am înţeles perfect cu cei de-acolo. Cu mulţi dintre coechipierii mei de-atunci mai sunt şi astăzi prieten, după 40 de ani. N-am prieteni români, câţi am maghiari. Să ştii, că atât omul maghiar, cât şi cel român au problemele şi necazurile lor cotidiene şi nu au timp să se războiască. Acest aşa-zis conflict este doar politic. De altfel, există în zonă foarte multe familii mixte, mai ales cu bărbat român şi femeie unguroaică. Invers sunt mai puţine cazuri.

Ai învăţat ungureşte?

Da. Mă descurc destul de bine. Se cunoaşte imediat că nu sunt maghiar, dar sunt în stare să dialoghez.

Cine te-a adus la Steaua?

Nea Ion Alecsandrescu. Fostul meu antrenor de la copii, Gică Stănculescu, mă recomandase. Dar o cărămidă la acest transfer a pus-o şi nea Jean Pădureanu. Mă văzuse când jucasem contra Gloriei la Bistriţa şi îi bătusem cu 3-0, eu dând două goluri şi un asist. Îl încântasem şi cum era prieten cu nea Ion, i-a întărit convingerea de a mă transfera.

Mi-amintesc că în acel prim sezon al tău la Steaua, Iordănescu a ieşit golgeterul campionatului şi cele mai multe asisturi i-au venit de la tine.

Aşa e. Şi acum când ne mai întâlnim, vine şi îmi zice: „mai ţii minte când m-ai făcut golgeter?”. Cum să nu-mi aduc aminte. Aveam o relaţie bună şi cu el, şi cu Teo Anghelini. Iar cu regretatul Sameş, un băiat de mare-mare caracter, aveam o relaţie extraordinară. Cu Teo mă mai ciondăneam pe la antrenamente, el fiind fundaş dreapta, aşa că eram chiar pe partea lui.

Realitatea din fotbal: "Şi atunci ca şi acum. Dacă n-aveai spate..."

Ţi-au dat grad?

Da, plutonier. Chiar dacă făcusem înainte armata, terminasem cu gradul de... soldat. Eu eram mai mult cu fotbalul. M-au dus o dată la o tragere, de era să împuşc pe-acolo ofiţerii.

De ce ai stat totuşi aşa de puţin la Steaua?

Şi atunci ca şi acum, dacă n-aveai spate... Poate au rămas acolo jucători mai puţin valoroşi decât mine, ce să mai zic. Atunci Steaua a făcut schimb cu Scorniceştiul, m-a dat pe mine, pentru că m-a vrut Florin Halagian, şi l-a luat pe Piţurcă. Cum Steaua atunci n-avea vârf de atac, am fost sacrificat. Şi am jucat aproape jumătate de an la FC Olt.

Nici acolo n-ai stat prea mult.

Nu era rău, dar nu aveam familia cu mine. Aveam doi copii, unul de un an şi altul de doi. Şi i-am explicat lui Halagian că trebuie să fiu aproape de ei şi am fost înţeles.

Şi ai ajuns la FCM Braşov, unde ai trăit cea mai mare parte a carierei.

Da. Au fost şapte ani frumoşi. Înainte să ajung la FCM Braşov, am mai jucat două sezoane la Sfântu Gheorghe. Era bine, eram aproape de casă. Între Braşov şi Sfântu Gheorghe se fac aproximativ 25 de minute cu maşina, aşa că făceam naveta.

Ai rămas cu unele regrete din cariera de jucător?

Am unul mai mare, că nu am jucat mai mult la Steaua, deoarece mi se părea normal să rămân atunci. Mai ales că până să vină Hagi, Steaua nu a avut în acei ani stângaci.

Marin BARBU

Născut: 27.09.1958 (Bucureşti)

Cariera de jucător

Post: atacant

Debut în Div.A: 07.03.82, Steaua – SC Bacău 2-0

Debut în Cupă: 31.03.1982, FC Argeş – Steaua 1-0

Sezon    Echipă    Div.A    Cup.

1978-79    Şoimii Sibiu    Div.B    0/0

1978-79    Oltul Sf.Gheorghe    Div.B    0/0

1979-80    Oltul Sf.Gheorghe    Div.C    0/0

1980-81    Oltul Sf.Gheorghe    Div.B    0/0

1981-82    CSM Sf. Gheorghe    Div.B    0/0

1981-82    Steaua    13/0    1/0

1982-83    Steaua    19/2    1/0

1983-84    FC Olt    15/0    1/0

1983-84    IMASA Sf. Gheorghe    Div.B    0/0

1984-85    IMASA Sf. Gheorghe    Div.B    0/0

1985-86    FCM Braşov    28/4     1/0

1986-87    FCM Braşov    32/5    4/1

1987-88    FCM Braşov    32/9    1/1

1988-89    FCM Braşov    34/15    2/0

1989-90    FCM Braşov    28/9    2/0

1991-92    FC Braşov    3/0    0/0

Total Div.A: 204 jocuri, 44 goluri

Total Cupă: 13 jocuri, 2 goluri

Cariera de antrenor

1991-92: Harghita Odorehiu Secuiesc (Div.C)    30. 19. 2. 9. 73-32

1992-93: ISAMA Sfântu Gheorghe (Div.D)

1993-94: FC Sfântu Gheorghe (Div.C)    34. 15. 6. 13. 65-59

1994-95: Precizia Săcele (Div.D)

1995-96: Precizia Săcele (Div.C)    38. 25. 5. 8. 70-33

1996-97: Precizia Săcele (Div.B)    34. 19. 4. 11. 62-43

1997-98: Foresta    20. 5. 6. 9. 16-23 (1-20)

1997-98: FC Braşov (Div.B)    17. 10. 0. 7. 24-16 (et.18-34)

1998-99: Precizia Săcele (Div.B)    34. 15. 4. 15. 45-40

1999-00: Foresta (Div.B)    34. 24. 5. 5. 76-28

2000-01: Foresta    30. 8. 12. 10. 39-43

2001-02: Petrolul    10. 2. 3. 5. 8-17 (1-10)

2001-02: Ceahlăul    18. 9. 2. 7. 22-20 (13-30)

2002-03: Poli-Unirea Iaşi (Div.B)    10. 3. 3. 4. 9-11 (et.16-25)

2003-04: Juventus (Div.B)    30. 12. 11. 7. 27-26

2004-05: Juventus (Div.B)    23. 8. 5. 10. 23-38 (1-23)

2004-05: Ceahlăul (Div.B)    6. 3. 1. 2. 7-4 (et.25-30)

2005-06: Ceahlăul (Div.B)    30. 20. 6. 4. 59-20

2006-07: Petrolul (L2)    18. 8. 6. 4. 31-24 (et.9-26)

2007-08: UTA    13. 2. 4. 7. 9-17 (11-23)

2008-09: Dunărea Giurgiu (L2)    26. 10. 6. 10. 40-35 (et.5-34)

2009-10: Dunărea Giurgiu (L2)    17. 6. 5. 6. 18-20 (et. 1-17)

2009-10: Astra    6. 1. 3. 2. 4-8 (29-34)

2010-11: Ceahlăul (L2)    15. 10. 5. 0. 34-10 (et.1-15)

2011-12: Callatis (L2)    6. 1. 0. 5. 9-13 (et.1-6)

2012-13: Astra    1. 0. 0. 1. 1-2 (26)

2013-14: Rapid CFR Suceava (L2)    5. 0. 3. 2. 4-9 (et.1-5)

2013-14: Ceahlăul    5. 2. 2. 1. 5-2 (30-34)

2014-15: Ceahlăul    2. 0. 0. 2. 1-8 (1-2)

2016-17: Juventus (L2)    21. 6. 3. 2. 57-7 (et.1-21)

2017-18: Juventus    15. 1. 4. 10. 8-33 (8-22)


Total Liga I: 120. 30. 36. 54. 113-173

Total Liga 2: 326. 155. 67. 94. 525-344

Total Liga 3: 102. 59. 13. 30. 208-124

Cu FC Sfântu Gheorghe şi Precizia Săcele a promovat din D în C, cu Precizia Săcele a promovat din C în B, cu Foresta şi Ceahlăul a promovat din B în A

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.