INTERVIU | Incursiune în lumea strategului Devis Mangia: "Nu-mi plac 'soliştii'. Joacă pentru ei, nu pentru echipă". Momentul când a spus "devin antrenor", antagonia cu Hagi, talent vs. muncă, Wenger, marea problemă a fotbalului italian şi sfatul: "Tinere jucător român, eşti talentat, dar ascultă o singură voce!"

23 apr 2018 11811 afişări Comentează şi tu Liga 1
INTERVIU | Incursiune în lumea strategului Devis Mangia: "Nu-mi plac 'soliştii'. Joacă pentru ei, nu pentru echipă". Momentul când a spus "devin antrenor", antagonia cu Hagi, talent vs. muncă, Wenger, marea problemă a fotbalului italian şi sfatul: "Tinere jucător român, eşti talentat, dar ascultă o singură voce!"

A lăsat în spate un 5-1 de poveste cu FC Botoşani şi gândul îi zboară spre meciul cu Astra. Ştie că trebuie să-l blocheze isteţ pe Florentin Matei, ştie că Gigi Mulţescu e vulpoi bătrân şi trebuie "citit" corect, din prima, pentru că paşii greşiţi nu sunt permişi în cel mai fierbinte moment al sezonului. Mai ştie că, oricum s-ar termina, primul an în România nu va fi sub aşteptări. Pe fani i-a câştigat de mult, jocul ofensiv culege aprecieri şi laude, iar o Cupă a României adusă la Craiova după două decenii şi jumătate ar fi confirmarea unei filosofii noi şi îndrăzneţe.

Are un gând pe care nu-l spune tuturor, vrea câte un egal sau o înfrângere pentru FCSB şi CFR pentru a se putea strecura din nou în lupta pentru titlul de campion. Pentru că pe cel de antrenor peste medie îl poartă cu el pe fiecare stadion pe care intră şi l-a obţinut ajutat de jucători, condiţii şi rezultate. Dar şi de o idee. Una proprie, cu influenţe italieneşti imposibil de stopat. S-o cunoaştem!

ProSport: Gică Hagi are un concept tehnic format din cei trei "T" -  team (n.r. - echipă), tehnică, talent. Al lui Devis Mangia care este?
Devis Mangia: Ideea mea despre fotbal este cea pe care o vedeţi la echipa mea. Suntem o echipă care vrea să deţină controlul asupra jocului pe toată durata meciului, încercăm să punem în teren jucători cu calităţi tehnice şi rapizi. Asta e concepţia mea. Dacă jucătorii tineri au tehnică şi viteză bune, e important ca antrenorul să lucreze bine cu ei. Altfel, nu e deloc simplu să găseşti jucători tineri care să joace imediat în echipa mare. Gică e cel care lucrează în această direcţie. Dar e doar el!

Ce-i spuneţi unui jucător tânăr căruia trebuie să-i modelaţi cariera?
La început i-aş spune doar să joace fotbal, să nu-l intereseze nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lui. Problema nu o reprezintă copiii, ci oamenii care stau lângă ei. Jucătorul trebuie să-şi asculte antrenorul pe teren şi să înveţe ce e bine şi ce e rău în afara terenului. Asta le spun: ascultaţi o singură voce!

Vorbind despre tineri... De ce aţi renunţat la cariera de jucător la doar 20 de ani. Care a fost momentul care v-a făcut să spuneţi "stop joc, devin antrenor"?
Când am început să antrenez am făcut-o pentru că sunt foarte ambiţios şi am înţeles că nu pot face lucruri mari pe teren. Am spus "ok, schimbăm, încerc să ajung antrenor". La 20 de ani am avut şanse de a lucra cu jucători foarte tineri şi, cum aveam în minte deja ideea de a antrena, am acceptat schimbarea.

Aveţi doi jucători care concurează pe acelaşi post. Unul e foarte talentat şi neserios, celălalt e mai puţin înzestrat, dar munceşte mult mai mult. Ce alegeţi?
Un antrenor trebuie să lucreze cu jucătorii pe care îi are pe acea poziţie. Trebuie să încerce să-i schimbe caracterul jucătorului, dar caracterul e foarte, foarte greu de remodelat. Trebuie să accept asta şi să încerc să lucreze pentru a îmbunătăţi calităţile celui care are o mentalitate sănătoasă. E mult mai simplu să lucrezi eficient cu o minte bună. Dar, în opinia mea, antrenorul trebuie să lucreze în ambele situaţii.


Devis Mangia (foto dreapta) şi Andrei Burlacu (foto stânga), fotbalist de 21 de ani care l-a convins prin...tehnică şi viteză. Foto: gds.ro

În trecut îl aveam pe Adi Mutu în topul golgheterilor din Serie A, acum îl avem doar pe Adrian Stoian şi jucători defensivi precum Chiricheş, Toşca sau Radu. S-a schimbat campionatul italian sau s-a schimbat jucătorul ofensiv român?
Cred că fotbalul italian a trecut printr-o perioadă cu fundaşi foarte buni, dar fotbaliştii români sunt foarte talentaţi şi e mai uşor să găseşti unul care să joace bine în atac. Dar asta se întâmplă în foarte multe ţări, nu doar în România. Cred că problema este aceeaşi, talentul există, e acolo, dar misiunea e să lucrezi cu jucătorul care are nevoie să meargă pe un drum pe care să crească. Trebuie să creezi un fundaş central bun, un fundaş dreapta bun, un fundaş stânga bun, un mijlocaş central bun...Iar asta nu e o problemă în Spania sau Germania, dar este în Romănia şi Italia.

"Cea mai bună evoluţie a antrenorului e să ajungă la scop"

Giorgio Chiellini spunea că marea problemă a fotbalului italian e că nu se mai doreşte găsirea unor fundaşi centrali de tipul lui Baresi, Maldini, Costacurta sau Nesta şi că se încearcă crearea unor fundaşi precum Pique, care să poată ieşi cu mingea la picior din apărare şi să reprezinte baza construcţiei. Care e părerea dumneavoastră?
Sunt de acord, e adevărat. Clar e o greşeală. Haideţi să vorbim despre fundaşul modern italian. În Italia, noi nu avem destule soluţii. Când eram antrenorul naţionalei de tineret a Italiei, eram obligat să iau în lot minimum trei jucători buni pe aceeaşi poziţie. Săptămâna trecută vorbeam cu un prieten şi îi spuneam 'acum, găseşte trei fundaşi dreapta, trei fundaşi stânga şi şase fundaşi centrali foarte buni, gata să ajute echipa naţională'. Nu-i avem! Trebuie să vorbim despre Barzagli, Bonucci şi Chiellini. Barzagli are 34 de ani, Chiellini la fel, iar Bonucci are 30 de ani. Ca să pregăteşti Cupa Mondială din 2022 (n.r. - Italia lipseşte de la Campionatul Mondial din Rusia, după ce a pierdut barajul cu Suedia) trebuie să schimbi şi să munceşti într-un mod diferit. Trebuie să lucrăm mai mult cu fundaşii. OK, marii fundaşi au avut talent uriaş, dar au crescut prin muncă. Baresi, Maldini, Costacurta, Tassotti şi Filippo Galli au crescut şi s-au dezvoltat când au jucat în linia de apărare a Milanului sub comanda unui antrenor uriaş, Arrigo Sacchi.

Cel mai mare fundaş central din istorie?
Pot vorbi doar doar despre cei pe care i-am văzut. Baresi şi Maldini, în egală măsură.


Franco Baresi (stânga) şi Paolo Maldini (dreapta), doi oameni care au redefinit noţiunea de fundaş.

Care e adevărata satisfacţie pentru un antrenor, să câştige titluri importante cu mulţi bani pe mână sau să ia un club de la zero şi să-i creeze o identitate?
Problema e scopul clubului. Când ajungi la un club, vorbeşti cu patronul şi afli care e filosofia şi care e targetul clubului. După aceea, cea mai bună evoluţie a antrenorului e să ajungă la scop. Asta înseamnă, de obicei, să ai rezultate foarte bune şi să creşti şi jucători.

Manchester City sau Arsenal?
Sunt foarte diferite. După mine, poţi obţine rezultate prin ambele strategii. City are foarte mulţi bani, dar şi joacă un fotbal superb. Arsenal are altă filosofie. Sigur, rămâne dificil, dar e mai uşor să ajungi pe primul loc cu City decât cu Arsenal.

Arsene Wenger şi-a anunţat plecarea de la Arsenal după 22 de ani. Ce lasă în urmă?
E unul dintre cei mai mari manageri din fotbalul modern. Un antrenor care poate sta 22 de ani la un club are o filosofie măreaţă. Ok, mai este Sir Alex Ferguson la Manchester United, dar în fotbalul de azi e aproape imposibil să stai mai mult de trei, patru, cinci ani la o echipă. Ciclul e conectat cu rezultatele. Dacă ai rezultate, proiectul tău merge mai departe. Dacă nu ai, el se opreşte. Trebuie să iei în considerare că sunt doar unele cluburi în lume, nu multe, care încep un proiect cu persoana potrivită şi îl continuă cu ea. Nu cred că putem găsi cinci în Europa care să gândească aşa.

Jucător complet liber pe teren? Hagi îl caută, Mangia nu-l place

Se spune că fotbalul românesc a dus şi duce lipsă de tipul de jucător cu mintea lipede, capabil să citească şi să simtă jocul. E ceva nativ sau un Pirlo, Iniesta sau David Silva poate fi creat?
Poţi dezvolta asta, poţi antrena asta, dar esenţial e talentul. Să simţi jocul e un lucru pe care jucătorul îl are înăuntrul lui. Poţi lucra, poţi ajuta ca antrenor, dar e greu dacă pleci la drum cu un jucător de 28 de ani. Dacă începi cu o filosofie bună la 16-17 ani şi, apoi o continui şi chiar ai un proiect să-l conduci de la academie în echipa mare, e posibil. Aveţi un exemplu în România. Dacă e să vorbim despre cei mai buni tineri jucători din România, 80% vin dintr-o academie şi ştiţi despre care e vorba. Nu e o coincidenţă, se întâmplă pentru că Gică lucrează într-un singur mod şi, când tinerii ajung în echipa mare, nu-i pune decât să continue un drum. Poţi face asta dacă nu ai o presiune mare de a câştgia.

Ce trebuie să facă un jucător pentru a obţine libertate totală pe teren din partea dumneavoastră?
Jucător complet liber pe teren? În filosofia mea e... dificil! Îmi plac jucătorii talentaţi care joacă în şi pentru echipă, dar nu-mi plac soliştii! Joacă pentru ei, nu pentru echipă, iar asta nu îmi place.

De ce? Sunt prea egoişti sau pentru că de multe ori echipa depinde de ziua lor?
Un jucător trebuie să se gândească la el ca la o parte importantă din echipă. E un sport de echipă, nu individual. Asta e cel mai important, să rămâi cu echipa. E clar că feelingul jucătorului e important în ultimii 30 de metri, accept argumentul, dar fotbalistul trebuie să muncească în echipă. Iar marile echipe aşa au fost construite. După aceea, putem vorbi despre un meci, două, trei în care cel mai important jucător nu e în acelaşi film cu echipa. Se întâmplă, dar nu e o regulă. De fapt, când o echipă mare câştigă, cei mai buni jucători sunt cu echipa. Când asta nu se întâmplă, rezultatele bune nu mai apar. Când cel mai bun jucător nu e decisiv, nu obţin rezultate mari. Aceşti jucători sunt cei mai buni când stau şi joacă pentru echipă. Evident, atunci ajută enorm echipa, pentru că sunt la un alt nivel faţă de restul.

Acum câţiva ani, Fernando Torres a reuşit un hat-trick pentru Liverpool, a rămas cu mingea, coechipierii s-au îngrămădit să-i scrie mesaje de felicitare, dar Rafa Benitez i-a scris doar <<Azi ai pierdut opt mingi>> . A fost o abordare corectă?
(Râde): Când se întâmplă un asemenea meci, trebuie să analizezi jocul, să-ţi feliciţi jucătorul. După aceea, dacă e ceva de îmbunătăţit trebuie să vorbeşti cu el despre asta. Dar e foarte simplu să faci asta cu un astfel de jucător.

Într-un interviu pentru ProSport, primul al dumneavoastră ca antrenor în România, spuneaţi că aţi venit în ţara noastră pentru a cunoaşte, învăţa şi experimenta lucruri noi. Cu ce aţi rămas până acum?
Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu gândul de a învăţa ceva de la jucătorii mei, de la oamenii din jurul echipei. Asta e ideea mea despre învăţare. Pe teren pot aduce alte idei pentru a schimba ceva. Anul acesta am început să joc într-un alt sistem şi cred că asta e ceva ce am învăţat.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.