Golfăroiu

Cariera lui Olăroiu în România este destul de greu de definit. Haideți să luăm numai perioada Steaua. Ca palmares european, nimeni nu-i poate sta alături după 1990 cu acea semifinală de Cupa UEFA și cu cele 5 puncte din Champions League. În România, Steaua sa a fost însă una dintre cele mai insipide campioane. O spun clasamentele simpatiilor steliste care îl plasau mereu pe looserul Protasov în fața mult mai titratului Olăroiu.

Fostul coechipier al lui Dună se întoarce acum din fotbalul „care se caută“ (împrumutăm de la Mister) printre dune și ne spune superior (poate din cauza înălțimii reporterițelor) că el nu mai ar avea nicio motivație să se întoarcă în România și că dacă n-ar avea nicăieri în lume unde să antreneze și tot n-ar antrena în România. Mă gândesc că oameni ca Ferguson sau Rijkaard, care chiar au câștigat ceva în afara fotbalului lor natal, și nu singura Cupă din Golf pe care n-o bagă în seamă Tiger Woods, n-ar fi aruncat o asemenea aroganță. Dar iată și apogeul: „Aici tot ce s-a întâmplat… cred că e mai bine să iei o pauză, să stai mai departe“. Adevărul că un antrenor care a fost pe bancă la meciuri „memorabile“ care au decis titluri ca Steaua – Timișoara sau Vaslui – Steaua, este total îndreptățit să rostească o asemenea sentință.