Dreptul la replică

Dacă decupăm acolada de la centrul terenului, încercare să-i țină de urât golului fabulos al lui Hagi împotriva Osasunei, și lovitura liberă totuși telefonată, din meciul rumen în obraji al lui Rădoi de la Craiova, rămâne miezul. Un drept la replică sau, dacă preferați, o demons-trație. Una la mână, de ce e un reper atunci când se creionează salariile celorlalți și nu-i scapă patronului printre degete niciun cent peste solda lui Rădoi. În al doilea rând, a stins polemica urzită după întâlnirea cu Georgia și s-a oferit drept material didactic în carne și oase pentru lecția „Cum pot fi susținute două partide în nici 48 de ore“. Nici acum refăcut pe de-a-ntregul, dacă e să ne luăm după înțepăturile federale. Dar, oare, a jucat vreodată Rădoi apt 100%? Înaintea amicalului de miercurea trecută, argentinianul Hector Cuper depăna amintiri valencianiste cu Adi Ilie la un pahar de prună chinuită de două ori. Pe vremuri însă nu curgea numai lapte și miere în relația lor. Uneori era chiar tensionată când Cuper afla din buletinul medicului Candel că pentru o simplă zgaibă „Cobra“ iar nu joacă. Așa erau vremurile, să nu mai răscolim trecutul. Cu Rădoi, situația e răsturnată. Doctorul trebuie să dosească numărul partidelor în care căpitanul a jucat cu infiltrații. Inconștiență amendabilă, vorba lui Ioan Becali, dar din ce s-ar mai hrăni spiritul războinic al Stelei?