Dor de Emil Bobu

În anul de grație 1988, la celebra finală de Cupă în care Steaua a primit trofeul deși fugise, ca și joia trecută, de pe teren, Ceaușescu a ordonat înființarea unei comisii care să rezolve cazul. În favoarea Stelei, of course… Șeful comisiei a fost numit Emil Bobu, celebrul lacheu ceaușist. Bobu s-a mișcat repede. A doua zi, Cupa a fost atribuită Stelei, cu comunicat și felicitările de rigoare.

Nu cum a făcut atunci partidul pipi pe regulament e de remarcat, ci rapiditatea. În anul de grație 2008, biata Comisie de Disciplină, care va judeca un caz cu atâtea implicații la lupta pentru titlu și cea pentru locul 2, se va reuni mâine. La aproape o săptămână de la meci. După ce respectiva comisie,  în care se-nvârt tot felul de foști observatori federali mari amatori de sacoșe, își va da cu părerea, mai rămân cel puțin alte două căi de atac. La spanioli, un caz similar s-a judecat în câteva zile. În fotbalul tristelor personaje Nașu’ & Corleone, ale naibii porecle, termenul va sări de o lună. Timp în care vor lucra cu clasamentul la două mâini. Cu trei puncte sau fără? Sau cu unul palmat și celălalt la vedere. Ca șmenarii.