Balaci: „Craiova Maxima s-a născut şi a murit cu mine!“

24 nov 2008 177 afişări Liga 1
Balaci: „Craiova Maxima s-a născut şi a murit cu mine!“
GALERIE (2 de imagini) VEZI GALERIA

E o plăcere să-l auzi vorbind pe Ilie Balaci. Calm, sigur pe el şi fără ocolişuri, încât nu pare a exista argument pentru a-l contrazice în ceva. Poveştile celui numit „Minunea Blondă” ar putea umple zeci de pagini.

Domnule Balaci, vă place actuala echipă a Universităţii?

Cu excepţia lui Mititelu, nimeni nu a crezut în această formaţie, formată numai din tineri. E frumoasă, dar ar fi şi mai bine dacă ar avea şi curaj.

Simpatizaţi vreun jucător?

Da, ca orice om, am şi eu simpatiile mele, dar e mai corect să nu le fac publice.

Se va naşte o nouă Craiova Maxima vreodată?
Noi trebuie să sperăm. Problema e alta, ca să ai o echipă nouă ai nevoie de timp şi de şansă.

Bani, nu?
Oricât de mulţi bani ai avea, nu faci nimic dacă nu le ai pe celelalte două. Uitaţi-vă la Steaua de astăzi câţi bani a cheltuit! Craiova Maxima, în schimb, o mai ducea patru ani, dar i-a dispărut catalizatorul.

Adică, Ilie Balaci…

Când m-am paradit eu, toţi aveau 26-27 de ani. Cred că ăsta a fost ghinionul acelei echipe. Craiova Maxima s-a născut şi a murit odată cu mine!

Cum erau derby-urile când eraţi jucător?

Cum le ştim cu toţii. Erau două formaţii tari, bune, puternice: Steaua şi Dinamo. Băteam şi noi când puteam, când aveam voie. Atunci se acordau două puncte la victorie, nu trei ca azi. Ar fi fost altceva, pentru că o dată am pierdut un campionat în faţa unei echipe căreia nu vreau să-i pronunţ numele, deşi noi aveam 24 de meciuri câştigate, iar ei doar 17 victorii şi 17 egaluri. Nu ne putem lăuda că am vândut şi meciuri atunci, dar trebuie să fim mândri că şi în astfel de condiţii, când mai vindeam noi meciuri, tot am luat un titlu.

De ce aţi venit spre finalul carierei la Dinamo?
Din mândrie. Avusesem un conflict la FC Scorniceşti cu Gheorghe Bărbulescu, cumnatul lui Ceauşescu. La Scorniceşti plecasem pe trei aprobări de Aro şi 150.000 de lei. La Dinamo mi-au dat bani, maşini, televizoare şi cel mai important o casă în Bucureşti de 250 de mp pe care o am şi acum. Cum să nu mă duc?

Era o compensaţie pentru că nu aţi fost lăsat la AC Milan?
Nu avea legătură. Cu italienii semnasem un contract în alb. În ‘82 ştia toată lumea că semnasem cu marele Milan, dar nu am fost lăsat să plec, iar în ‘83 m-am paradit. Nu am mai fost lăsat nici să părăsesc ţara.

De ce nu aţi mers la Euro ‘84?
În 1984 am fost în pregătire cu echipa naţională în ţară. Veneam după operaţia la picior. Le-am zis că nu pot merge la Euro, nu voiam să mă fac de râs şi nu cred că m-ar fi luat oricum. Au fost de acord să merg cu naţionala în Italia într-un stagiu de pregătire, poate mă şi operam din nou. Am fost „uitat“ în hotel.

Cum aşa?
Simţeam că nu voi fi luat. Ne‑am trezit dimineaţa, când soţia auzea deja cum Rică Răducanu bătea în uşi să ne trezim să plecăm. I-am zis că la camera noastră nu va ciocăni. Şi aşa a fost. Au plecat fără mine. Am plâns şi eu, şi soţia mea, atunci. Cu şase luni în urmă, Ilie Balaci se afla printre primii trei din Europa, alături de Rumeningge şi Platini, o spun ziarele, nu eu.

E campionatul aşa de slab?
Păi întreabă-mă de fotbalişti de la echipele noastre, să vezi câţi ştiu. De la Dinamo am auzit de un Dănciulescu. Mare fotbalist. Hai să-l pun şi pe Adrian Cristea. De la Rapid am auzit de Costin Lazăr şi de Coman, când era acolo. De la Steaua? Nu sunt în stare să pronunţ un nume. Pot să îţi spun echipa Stelei din ‘86. Sunt fotbalişti care rămân în istorie.

Apropo, Dorinel Munteanu vrea ca din iarnă să joace, ce părere aveţi?
Are loc, e mai bun şi decât Lovin, şi decât Ovidiu Petre şi de cât brazilianul ăla, sau portughez ce e…

Cine? Tiago?

Aşa, Tiago. Vezi, nici nu i-am reţinut numele. Dacă prindeau ei echipele de-atunci… Doar pe Jiul Petroşani dacă întâlneau şi era vai-vai-vai.

Cum aşa?
Aveam 16 ani şi ceva şi jucam cu Universitatea la Petroşani. I-am pus talpă celui mai rău jucător de la ei. M-a alerg apoi tot terenul să mă bată.

Cum v-aţi impus la Craiova?
Cu un curaj nebun. Ţin minte şi acum, era o lovitură liberă pentru noi. Eram atunci în echipă cu jucători de legendă, precum Deselnicu, Oblemenco, care era idolul tribunelor. Oblemenco trebuia să bată, nimeni nu îndrăznea să-i ia faţa. Eu stăteam lângă el, cu mâinile în şold, cuminte. Când am auzit fluierul arbitrului, am făcut un pas înainte şi am şutat eu. A fost gol. Apoi, am avut un conflict şi cu Deselnicu. L-am înjurat când am văzut că nu mi-a dat o pasă.

Nu v-a fost teamă de urmări?
La pauză nu îndrăzneam să intru în vestiar. M-am învârtit cinci minute prin faţa uşii. Până la urmă mi-am luat inima în dinţi. Am deschis uşa, m-am aruncat în genunchi în faţa lui Deselnicu şi i-am zis: „Bate-mă, omoară-mă, fă-mi ce vrei, dar ăsta sunt”. S-a uitat la mine şi m-a dojenit. „Lasă, mă, că vei ajunge mare!”.

Din iarnă va antrena


A făcut bine Dorinel că a preluat Steaua în criză?
Steaua nu se refuză niciodată! Dorinel e ambiţios şi vrea să facă treabă acolo. Omul care se înhamă la un lucru într-un moment de criză merită tot respectul. Dacă venea când totul mergea bine, cârcotaşii care azi îl critică ar fi zis: «ia uite, a venit şi ăsta acum, când are deja echipa făcută de altcineva!».

Cum explicaţi evoluţiile bune ale lui Trică (n.r. - ginerele lui Balaci) de când s-a întors în ţară?
Nu ştiu, fotbalistul Trică nu mă interesează. De omul Trică însă pot să vorbesc la superlativ. Mă respectă pe mine, pe familia mea, pe fetele mele. Ce să vreau de la el mai mult?

Vă uitaţi la meciurile CFR-ului?

Cum să nu. Mă uit la toate partidele de fotbal când am timp. Dacă mă pui să mă uit la tv la fotbal timp de 24 de ore, nu mă ridic decât la pauză să merg la toaletă. Îmi place sportul. Îmi place voleiul, handbalul, boxul, chiar şi baschetul ăsta românesc.

Nu vă e dor să mai antrenaţi?
Oho, foarte mult. Păi cred că de la iarnă mă voi apuca din nou de antrenorat.

Tot la arabi?
Păi unde? Sunt un antrenor scump. În plus, vreau să stau iar cu soţia la soare.

Dacă nu aţi fi fost fotbalist...
Nu ştiu, cred că tot fotbal. Cred că dacă acum aveam 15-16 ani şi aş fi fost talentat şi ar fi fost cineva să mă convingă că o să câştig mulţi bani făcând fotbal, atunci aş fi ajuns iar fotbalist.

Vă plac banii?
Îmi plac banii, faima şi să fiu respectat. Nu ştiu dacă cineva mă va contrazice că aceste lucruri nu le doreşte oricine. Să îmi dai un singur exemplu cu cineva care a refuzat cele zise de mine.

Vă simţiţi, aşadar, un om împlinit…
Să fii cu aceeaşi femeie de 37 de ani, să ai două fete, doi gineri care te respectă, doi nepoţi sănătoşi, ce să îmi doresc mai mult? Poate doar zile. Ştii, e un cântec care zice că dacă s-ar putea cumpăra ani, m-aş împrumuta toată viaţa…



"Gigi Becali a cheltuit 18 milioane degeaba, pentru că acum trebuie să schimbe trei sferturi din echipă" - Ilie Balaci, fost internaţional


"Craiova a avut mulţi fotbalişti talentaţi, dar nu li s-a acordat timp şi spaţiu să zboare un pic" - Ilie Balaci, fost internaţional


"Nu putem fi mândri că am şi vândut meciuri, dar era de înţeles, deoarece eram prost plătiţi"
- Ilie Balaci, fost internaţional

"Un prieten mi-a zis odată: «Regi au fost şi vor mai fi pe lumea aceasta. Briliantele, giuvaierele le găseşti la magazine pe orice stradă. Mă, Ilie, dar o minune, unde o mai vezi? Nu sunt decât şapte pe lumea asta.» Lăsând modestia la o parte, dacă jucam azi în Liga I, îi driblam pe toţi de la o poartă la alta"

"Se spune că necaz e atunci când pici de la un etaj de bloc. Eu am picat însă de la etajul 11. Dacă jucam încă patru ani, Craiova mai câştiga două campionate şi două Cupe ale României. Se mai punea atunci problema cine e cel mai mare fotbalist din România?"






Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.