Andru Nenciu scrie despre mânuşile vechi rămase în Borlovenii Noi. Contabilul Primăriei Prigor: "Stadionul din sat va purta numele lui Cosmin Moţi". Gemenii Rotariu: "N-am reuşit să-i dăm gol"

29 aug 2014 7170 afişări Liga 1
Andru Nenciu scrie despre mânuşile vechi rămase în Borlovenii Noi. Contabilul Primăriei Prigor: "Stadionul din sat va purta numele lui Cosmin Moţi". Gemenii Rotariu: "N-am reuşit să-i dăm gol"

Fotbalul mare l-a jucat pe „Ion Oblemenco” şi în „Ştefan cel Mare”. Pe Naţional Arena şi pe Vasil Levski. Şi pe alte arene pe care mii de suporteri au puterea să oprească mingea cu sufletul chiar pe linia porţii. Fotbalul inimii l-a jucat acasă. Nu sub lustra spartă de o minge ovalizată duşman al sufrageriei. Acasă în Reşiţa pe maidanul 1 de lângă scara 2. Acasă pe bitumul gri încins de tălpile roşii. Acasă pe stadionul de la ţară, colţ cu lanul de secară. Acasă pe perimetrul de-un verde strident din Borlovenii Noi. Un sat vechi şi ispititor, cu 500 de suflete, aflat sub umbrela comunei Prigor. Din Caraş-Severin. Unde se trăieşte ca într-o vedere. Cel puţin aşa sunt aruncate tuşele pe tabloul de pe siteul primăriei.

“Teritoriul administrativ al comunei Prigor, cu o suprafaţă de 30.100 de hectare, are o vegetaţie caracteristică climei temperate de dealuri. Este formată din păduri de foioase, de pajişti, păşuni şi teren arabil. Arborii cei mai des întâlniţi sunt fagul, gorunul, frasinul, salcâmul. Aceste păduri şi pajişti sunt populate de animale sălbatice, lupi, urşi, porci mistreţi, vulpi, iepuri, căprioare. Principala preocupare a locuitorilor acestei comune este creşterea animalelor domestice, în special a bovinelor, porcinelor şi ovinelor. Nu este neglijată nici pomicultura, în care prunul este pomul fructifer cel mai răspândit, pentru că în judetul Caraş-Severin se ştie că e cea mai bună rachie”

Nu trebuie citit ca un crainic de la Viaţa Satului. Ci cu intonaţie. Şi teleportarea în Banat se derulează mai lin decât ar face-o orice locotenent al lui Patrick Stewart "Picard". Vizita imaginară de la poarta familiei Moţi survine firesc, la casa părintească a domnului Pavel Moţi, tatăl fotbalistului de la Ludogoreţ. El revine de fiecare dată din Reşiţa, acasă.  Acasă, lângă stadionul fără dimensiuni standard, gazda primei ediţii a cupei “Iosif Rotariu”, înnobilată şi de gemenii Roti, de foşti fotbalişti din zonă, de oameni din Primărie, de agricutori, de vânători, de amatori. Şi de Cosmin Moţi.

Povesteşte Ilie Rotariu, tatăl lui Dorin, mijlocaşul lui Dinamo. “Roti a organizat prima ediţie a Cupei <<Iosif Rotariu>> la Borlovenii Noi. A jucat şi Pavel, tatăl lui Cosmin, am jucat şi noi. Cosmin a stat în poartă şi n-am reuşit să marcăm. Nici eu, nici Iosif. Băiatul e îndemânatic de mic, asta îmi povestea şi tatăl lui. Şi cred că are şi acum mânuşile din copilărie la Borlovenii Noi. A venit şi la ediţia din acest an, pe Stadionul Nera din Bozovici, dar nu a mai stat în poartă”, dă timpul înapoi Ilie Rotariu. 

E fotbalistul din Razgrad căruia nu-i cade niciun grad când se întoarce pe terenul vechi de lângă casă părintească a părintelui din Borlovenii Noi. Nu consideră că e înjositor să joace din nou cu tălpile goale şi nici să folosească orice truc pentru a opri un atacant de la marea rivală. Nu-i cade niciun grad nici când riscă şi alege să fie făcut sită la penaltyiuri, şi nici când face o poză cu fiecare sătean. Omul nu cere respect.

Povesteşte contabilul Primăriei din Prigor, Ioan Rotariu. "Cosmin vine în permanenţă aici, cam de câteva ori pe an. Satul Borlovenii Noi nu are echipă, pentru că stadionul nici deţine dimensiunile standard. Dar el mai joacă pe aici. A jucat şi la Cupa Iosif Rotariu şi e perceput prin zonă ca o adevărată vedetă. Are o vorbă bună pentru fiecare. Pentru copii, pentru bătrâni, pentru necunoscuţii care-l salută pe la porţi. Deja am vorbit pe aici şi în câţiva ani vom denumi stadionul din Borlovenii Noi: Cosmin Moţi"

Cosmin Moţi e fotbalistul pe care dispreţul unor adversari nu l-a strivit nicicând. E fundaşul care şi-a cărat în spate ca un bolovan etichetele puse în fel şi chip. De pe "Oblemenco" în Ştefan cel Mare. De pe Arena Naţională în Razgrad. Desconsiderat şi subestimat, Moţi şi-a câştigat pe viaţă eticheta în jurul căreia e centrat tot programul de responsabilizare dezvoltat din 2008 de UEFA. Acela care se termină cu ECT. Nu cu ETC. Prin iniţiativă, atitudine, personalitate, curaj şi intuiţie. Şi chiar dacă nu ar fi câştigat eticheta, acasă, lângă mânuşile vechi din Borlovenii Noi, tot s-ar fi bucurat de acelaşi respect.

 

 

 

 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.