A fost comparat cu Platini şi i se spune "Micul Magician"! Află totul despre Lucian Sânmărtean, cel mai tehnic jucător din ţară

14 dec 2011 6217 afişări Comentează şi tu Liga 1
A fost comparat cu Platini şi i se spune "Micul Magician"! Află totul despre Lucian Sânmărtean, cel mai tehnic jucător din ţară "Fentele îmi vin în minte" Lucian Sânmărtean vorbeşte despre fotbal şi familie

A fost comparat cu Platini. Fanii lui Panathinaikos i-au spus "Micul Magician". Nu s-a întâlnit cu preşedintele UEFA şi nu s-a bucurat prea mult de darurile grecilor. Povestea sa seamănă cu saga lui Romică Gabor, un talent ruginit lângă furnalele Hunedoarei. Lucian Sănmărtean e tot din Ardeal, mai precis din Bistriţa. După mai multe sincope, cariera sa ar putea avea un final fericit. A fost convocat la naţională, e unul dintre liderii Vasluiului. Nu rataţi meciurile lui Sânmărtean. E o bucurie să vezi că driblingul mai are un purtător de cuvânt într-o ligă în care patronii apar la televizor mai des decât mingea de fotbal.

Când ai învăţat să driblezi?
Cred că e nativ. E un dar de la Dumnezeu şi nu fac niciun efort pentru a învăţa. De când mă ştiu am această uşurinţă de a dribla şi a manevra mingea. Pur şi simplu, fentele îmi vin în minte. Aleg o soluţie în funcţie de mişcarea adversarului, în funcţie de modul său de a se apăra.

Înseamnă că nu ai putea să înveţi un junior să dribleze?
N-aş putea să explic cuiva cum să dribleze, pentru că driblingul meu se bazează pe mişcarea adversarului. E ceva gen Messi, care driblează în funcţie de cum se mişcă adversarul. Ştie toată lumea că acolo se duce, pe stângul, şi acolo te driblează. Nu am o reţetă pentru a învăţa pe cineva să dribleze. E nativ, în funcţie de ce-mi oferă faza. Atunci gândesc, atunci execut.

De ce nu mai apar mingicari?
Într-o vreme aveam foarte mulţi. Probabil că din cauza dinamicii şi a pragmatismului jocului, a pragmatismului antrenorilor, care vor să câştige cu orice preţ, nu se mai pune baza pe mingicari. Toată lumea caută jucători muncitori, care pot alerga, care sunt disciplinaţi tactic. Cei cu "sclipiri" nu au constanţă. Eu am avut un grad de "nesimţire" când eram tânăr. Mi se impunea să nu mai driblez, pentru că nu o să ajung fotbalist, iar inconştienţa vârstei m-a determinat să nu iau în seamă sfaturile şi să ajung astăzi să fiu apreciat pentru aceste calităţi.

"40% talent, 60% muncă"

Cât din ceea ce ai realizat în fotbal se datorează talentului?
Dacă toată lumea spune că 20% e talent şi restul muncă, la mine 40% e talent şi 60% e muncă. Această muncă nu prea se vede. Mai degrabă lumea vede un jucător indolent sau lejer, care nu tratează serios fotbalul.

Chiar s-a spus că nu faci faza defensivă.
Sigur. De curând, cu ajutorul lui nea Vio au venit nişte monitorizări care arată un fotbalist mult mai complex decât îţi arată televizorul. Dacă nu eşti un specialist, să urmăreşti exclusiv un jucător, nu poţi să-ţi dai seama de implicarea în meci, de recuperările pe care le fac. S-a creat impresia că sunt un indolent sau că nu-mi ajut echipa decât când am mingea. În discuţiile foarte lungi cu Viorel Hizo i-am explicat filosofia mea de joc şi dânsul m-a înţeles. Nu sunt un recuperator gen Bourceanu, nu sunt un luptător, eu recuperez multe mingi din plasament, din intuiţie.

"Soţia a fost cel mai exigent antrenor"

Domnul Hizo e recunoscut ca un antrenor exigent. Spune-mi cât de dură a fost soţia, Maria, când te pregăteai prin parcuri în 2008?
Cel mai exigent antrenor pe care l-am avut a fost soţia mea. A fost unica persoană care a mai crezut în mine când nici eu nu mai credeam. Venisem de la Utrecht cu probleme de sănătate, după două operaţii.

Despre ce operaţii a fost vorba?
Eram suspectat de pubalgie şi prima dată m-au operat de hernie în Olanda. Am fost la doctorul Martens şi mi-a spus: "Măi, copile, tu nu ai avut hernie, ai făcut o operaţie fără rost. Tu ai pubalgie". A trebuit să refac intervenţia chirurgicală şi şase luni am avut mari dificultăţi să mă mişc. Aveam 29 de ani şi m-am gândit că mi-am încheiat cariera.

Cum ai ajuns să te antrenezi cu Maria?
Am plecat de la Utrecht la Bistriţa, iar în România începuse campionatul. Era foarte greu să intru în programul Gloriei, i-am înţeles perfect. Singurele antrenamente dure au fost cele cu Maria.

În ce au constat?
Alergări de toate felurile, exerciţii de forţă. Tot ce am făcut a fost pe cronometru, destul de intens şi destul de greu de executat. Nişte forme de alergare preluate de la atletism şi mi-a fost foarte greu. A fost singura care a tras de mine, a încercat să-mi ridice moralul după fiecare antrenament nereuşit, când ba mă sufocam, ba problemele generate de operaţie nu mă lăsau să execut tot programul. A fost unica persoană căreia trebuie să-i mulţumesc pentru revenirea mea. A fost mai mult decât sport, a trebuit să mă înving pe mine. Anul trecut a venit pe lume şi fetiţa mea, Natalia, şi cred că nicio sumă de bani nu poate să-ţi ofere o motivaţie mai mare decât o familie care te iubeşte.

Le vezi destul de rar.
Da, pentru că jucăm din trei în trei zile. Sper că din vară să locuim împreunp la Vaslui. Acum e director la CSM Bistriţa, e prinsă cu jobul, mai e şi fetiţa, eu sunt în cantonament.

Rămâi la Vaslui, deşi am văzut că se discută intens despre un transfer.
Am semnat cu Vasluiul pe doi ani din vara viitoare, până în 2014. Se discută foarte mult după ce am semnat, de ce nu s-a discutat când aveam posibilitatea să semnez cu oricine? Să revenim. Le mulţumesc soţiei şi fetiţei pentru că sunt singurele motivaţii clare, care mi-au dat valoare. Ele sunt adevăratele valori din viaţa mea, lor le dedic fiecare evoluţie. Cu gândul la ele joc, pentru a oferi un viitor frumos copilului meu şi soţiei care a îndurat mult la viaţa ei.

Soţia a fost atletă şi a avut multe operaţii. Tu ai continuat să faci sport, ea nu.
Ea nu a mai continuat după problemele la genunchi. A rămas însărcinată şi după naştere mi-am revenit eu, am început să joc din ce în ce mai bine. Am decis amândoi că e mai bine să stea lângă copil.

Relaţia cu Alje Schut

Ai plecat de la Utrecht în anul când a venit Neşu. L-ai cunoscut pe Alje Schut, fotbalistul care l-a accidentat?
Îl cunosc foarte bine. E chiar din Utrecht, e un băiat senzaţional. Când m-am dus acolo, eram după perioada Panathinaikos, presărată cu nişte momente de bucurie şi cu momente deplorabile. Am avut un joc pe tot terenul, Utrecht se pregătea pentru următoarea etapă. Am intrat şi eu şi a fost extrem de greu, pentru că nu mai jucasem de şase luni. Chiar râdeau la un moment dat, ziceau: "Cine e jucătorul ăsta modest care a venit în probe şi va pleca după două săptămâni?" Revenind la Alje Schut, el revenea după o operaţie la genunchi. Am avut un meci la formaţia secundă cu o echipă din liga a patra. Mi se părea un tip foarte rece, distant, cel puţin cu mine. Am jucat o repriză şi am făcut câteva faze frumoase. Schut a venit în vestiar şi a zis: "Sânmărtean va fi unul dintre cei mai buni fotbalişti pe care i-a văzut Utrechtul". Asta le-a spus colegilor care se întrebau cine e "pocnitoarea". Colegii râdeau, nu înţelegeau, iar Schut le-a spus că m-a văzut jucând. A vorbit cu preparatorul fizic şi l-a rugat să lucreze suplimentar cu mine, spunându-i că echipa va beneficia de aportul meu.

Era un jucător dur?
Să ştii că era destul de dur, un fundaş central destul de agresiv, un jucător aspru, dar cu un suflet de aur. Îmi pare rău că l-a accidentat tocmai el pe Neşu. Nu accidentase pe nimeni. Avea calităţile necesare să deposedeze, nu-şi lovea adversarul. E trist şi pentru Schut, nu mai zic pentru Neşu, săracul, cine ştie ce se va întâmpla cu el!

Ai plecat când a venit Neşu.
Exact. Am stat o săptămână împreună, l-am prins la câteva antrenamente, i-am arătat un pic oraşul. Era apreciat de toată lumea. Văd că e un caracter puternic şi cred că Dumnezeu va avea grijă de el.

"Messi e mai bun ca Ronaldo"

Cu ce echipă ţii la fotbal?
Cu nicio echipă. Am fost stelist la cinci ani, dar tata, fiind suporter dinamovist, mi-a insuflat spiritul echipei Dinamo. Am fost dinamovist până pe la 15-16 ani, când am început să joc fotbal de performanţă. Apreciez Barcelona, apreciez Realul, apreciez multe echipe cu jucători fabuloşi, dar nu urmăresc niciuna expres.

Messi sau Cristiano Ronaldo?
Apreciez talentul nativ al lui Messi. Şi Ronaldo are calităţi foarte bune, dar e genul mingicar, care cred că a şi lucrat foarte mult. Schemele pe care le face sunt rodul unor automatisme. La Messi e totul nativ, e totul explozie, e totul viteză. Are un echilibru în mişcare, un balans cu mingea în alergare, o ţine atât de aproape, încât n-ai cum să-l opreşti. Cred că Messi e mai bun.

Alte pasiuni?
Îmi plac filmele. Soţia a încercat să‑mi stârnească interesul pentru lectură, dar nu s-a prins de mine foarte tare. Pot aprecia o carte bună, o muzică bună. Unor colegi le aduc altfel de muzică decât cea uzuală. Le aduc Yanni, un grec care face muzică instrumentală, am început să ascult muzică simfonică, Bach sau Ceaikovski. Încep să mă autoeduc, să învăţ şi altceva decât ce-mi oferă strict vestiarul, ca să cresc ca individ. Am foarte puţine pasiuni înafară de fotbal.

Superstiţii?
La fiecare meci îmi trag prima dată şoseta stângă, încalţ prima dată gheata stângă. Aşa m-am obişnuit, încep cu piciorul stâng, care nu e piciorul meu de bază. Nu ştiu dacă poate fi considerată o superstiţie, asta fac de când mă ştiu. Intru cu piciorul drept pe teren, asta urmăresc de fiecare dată.

Are vreo semnificaţie numărul 18, e acelaşi pe care l-ai avut şi la Panathinaikos.
Am avut acelaşi număr şi la Panathinaikos. Faptul că am revenit la numărul 18 e o întâmplare ciudată şi plăcută. Sunt tot la o echipă care are culoarea verde. Nu l-am ales, pur şi simplu numărul era liber. Am zis să-l iau, pentru că l-am avut şi la Atena. Sper ca acum să-mi poarte noroc, fiind şi mai matur, mai înţelept şi mai liniştit din toate punctele de vedere.

"O maşină rară pentru un fotbalist rar"

Ţi-ai cumpărat un Maserati. Vă potriviţi. Tu eşti un jucător cu calităţi rare în Liga I, nici Maserati nu e o maşină obişnuită.
E un Maserati la mâna a doua. S-a creat impresia că eu mă joc cu banii. Am auzit zicându-se: "Ăsta e prost rău, îşi dă jumătate din salariu pe maşină şi el are familie!". Maşina a costat mult mai puţin, am găsit-o la cineva. A costat doar 35.000 de euro, iar una nouă e 120.000. E din 2005 şi am luat-o cu 30.000 de kilometri la bord. E o maşină extraordinară. Soţia are un Audi A5.

De ce ai ales Maserati?
Pentru că e o maşină exclusivistă, e o maşină mai rară. Pentru unii e greu de întreţinut, mie mi se potriveşte ca individ. Puteam să iau orice altă maşină şi să nu mă satisfacă. Soţia mea a făcut o paralelă: "Şi tu eşti un fotbalist mai rar, atunci de ce să nu ai o maşină rară? Dacă şi pe teren ieşi în evidenţă, atunci de ce să nu ieşi în evidenţă şi cu un automobil?" Am zis OK, că aveam la un moment dat impresia că am ales greşit maşina. Că de obicei, chiar dacă pare un lucru minor, soţia m-a sprijinit. Ea e punctul meu de sprijin.

Cât faci de la Vaslui la Bistriţa?
Cam trei ore şi jumătate, patru ore. Înainte aveam un X5 cu care făceam cinci ore şi un pic. Nu-mi place viteza, am familie şi vreau să ajung să o văd, nu fac teribilism la volan. E o maşină care mie îmi creează confort fizic şi psihic. E un subiect despre care nu vreau să vorbesc, fiindcă lumea mă crede un snob.

Motivat de suferinţa părintelui

Cum l-ai caracteriza pe fundasul Dinu Sânmărtean?
Dinu Sânmărtean e la Tulcea, joaca in liga secunda. Si-a dobandit anumite automatisme tehnice, nu are simt nativ. Daca eu par lejer pe teren, el iti ia ochii cu atitudinea sa in joc. Suntem diferiti si ca firi, e un tip pragmatic. Eu sunt mai visator, sunt si in Zodia Pestilor, el e Leu. E un copil de calitate, a muncit foarte mult.

Nu i-a fost usor.
Tot timpul a stat in umbra, toata lumea s-a raportat la fratele lui. Pentru el a fost o dubla suferinta. I se zicea ca "daca nu era fratele tau, nu aveai ce ai", "Ce ne facem cu tine, ca tu nu esti Lucian". Nu stiu cat de gelos a fost in particular, dar mie nu mi-a aratat-o. Si-a acceptat viata, a luptat. Are caracter, altul se lasa de fotbal.

Ai vreo sansa sa ajungi fotbalistul anului?
Am primit déjà un premiu la Gala "Fanatik", pe care l-a ridicat tatal meu, Iuliu Sanmartean. Sa-ti explic de ce. A facut vreo 10 ani dializa, apoi a facut un transplant si e bine.A ajuns intr-un moment in care, daca nu facea transplantul, putea sa si moara. Intr-o seara m-am dus sa-l iau de la spital.Era extrem de sters, de obosit dupa 10 ani de dializa. Le-am intrebat pe asistente cum s-a simtit tata si mi-au zis ca a avut pulsul foarte mare,ca fost pasibil de un infarct si, daca nu facem ceva repede, s-ar putea sa-l pierdem. M-am emotionat groaznic si m-am dus dupa el. Era in vestiar, se schimba, statea cu capul jos. Era atat de vlaguit de aparate, deznadajduit, fiindca si-a dat seama ca nu o mai duce mult. M-am rugat lui Dumnezeu ca, daca ii gasim un donator si supravietuieste, eu ii voi dedica premiile mele. As vrea sa le ridice el, sa fie mandru de copilul lui. S-a simtit extraordinar la Gala "Fanatik", unde a intalnit oameni pe care nu-i vazuse decat la televizor. El m-a indrumat spre fotbal si a vazut potentialul meu.

Ai fost un rebel?
Eu am crezut ca doar asa pot sa am succes. Am avut si multe sincope in viata, pentru ca nu aveam pe nimeni care sa ma indrume, sa ma potoleasca. N-am avut pe cineva care sa puna mana pe mine si sa zica "Stop!", "Aici nu e bine!".

"Le doresc romanilor Sarbatori linistite si fericite. Cred ca linistea ne lipseste noua, romanilor, sa ne faca sa fim mai buni"

"Cand ai presiunea rezultatelor cum a avut Generatia de Aur. E o perioada de cautari. Lumea intelege mai greu. Oamenii vor rezultate

"Toata lumea spune ce sotie norocoasa ai, ca si-a gasit un fotbalist valoros, care are bani. Este exact invers. Eu sunt norocos, eu ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-am intalnit"


CATALOGUL LUI LUCIAN

SUT - 8
"Asta daca as trage mai mult la poarta. Si la antrenamente, cand colegii imi vad executiile, imi spun sa trag mai des.As inscrie mai mult. Prefer o pasa in schimbul unui sut, care sa-i ofere unui coleg mai multe posibilitati sa inscrie. La un sut de la 20-25 metri sunt sanse 50%-50% . Prefer un dribling in plus si o pasa care sa ajute colegul sa inscrie. De asta nici nu am foarte multe goluri marcate

PASE - 9
"Aici vorbim de pase filtrante, pase de gol"

LOVITURA DE CAP
"Nu exista nota, pentru ca ma feresc. L-am vazut pe fratele meu, Dinu, care e fundas, de mai multe ori cu arcada sparta, cu capul spart. Sar, dar mai mult pentru a incomoda adversarul si nu pentru a lovi eu mingea, riscand sa ma lovesc. Nu stiu daca e o fobie, dar prefer sa ma protejez. Niciodata nu am inscris"

Le doresc românilor Sărbători liniştite şi fericite. Cred că liniştea ne lipseşte nouă, românilor, să ne facă să fim mai buni

Lucian Sânmărtean, mijlocaş Vaslui

Toată lumea spune ce soţie norocoasă ai, că şi-a găsit un fotbalist valoros, care are bani. Este exact invers. Eu sunt norocos, eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că ne-am întâlnit
Lucian Sânmărtean, mijlocaş Vaslui

"Am jucat fără presiune"

De ce FC Vaslui a reuşit să scoată puncte într-o grupă cu Lazio şi Sporting? Explică Lucian Sânmărtean: "S-a luat presiunea de pe noi, fiindcă nu ni se dădea nicio şansă. Am putut să ne pregatim în linişte. Sunt jucători cu experienţă, care vor să lase ceva în urmă. Fiecare partidă a fost o bucurie, am încercat să dăm maximum, să ne facem cunoscuţi în Europa şi uite că ne-a ieşit. Nimeni nu spera, nimeni nu ne băga în seamă. Putem câştiga la Zurich. Suntem mulţi care mai avem puţin şi ne lăsăm de fotbal".

Despărţirea de Panathinaikos

Lucian a comentat şi despărţirea de Panathinaikos, care s-a produs în urma unui conflict cu antrenorul Alberto Malesani. "Toată lumea are o impresie falsă, că eu nu m-aş putea integra. Când a venit dânsul la Atena, m-a văzut la un antrenament, a chemat tot clubul şi a zis: «Avem un jucător extraordinar aici. Vreau să contez pe el, să-i faceţi un alt contract». A fost foarte deschis cu mine şi vorbeam foarte mult. Eu îl respect şi dânsul are o părere bună despre mine. Relaţiile s-au răcit după un amical cu AS Roma, când eu am jucat doar ultimele 10 minute şi am răbufnit".

Pretextul folosit de Rapid

În 2003, Gloria Bistriţa a negociat cu Rapid transferul lui Lucian Sânmărtean în Giuleşti. Tranzacţia nu s-a finalizat, fiindcă bucureştenii au anunţat că mijlocaşul este suspectat de hepatită. "Din câte am auzit eu, transferul a picat din cauza banilor. Virusul inactiv al hepatitei B îl au 60% dintre oameni. Poate ajungeam mai repede la naţională dacă mergeam atunci la Rapid".

Porumboiu a crezut în el

Lucian a fost cumpărat în 2010 de FC Vaslui de la Gloria Bistriţa pentru doar 40.000 de euro. "Domnul Porumboiu a riscat şi eu zic că a câştigat un jucător care a ajutat echipa. Am mai negociat cu Steaua, CFR şi Poli Timişoara. Cu CFR am discutat faţă în faţă. Mi-au zis că mă caută să semnăm şi apoi a căzut. Nimeni nu a vrut să rişte. M-a dorit şi Mititelu la Craiova, dar ne-am lovit de nişte chestii legate de bani. Nu sunt un jucător chiar atât de scump. Nu am cerut Stelei 500.000 de euro acum. Sunt nişte prostii ale presei, să scuze Steaua că nu m-a cumpărat". Lucian şi-a prelungit recent contractul cu Vaslui, noua înţelegere urmând să expire în 2014.

"Nu-i port pică lui Halagian"

Gloria Bistriţa l-a trecut în 2009 pe lista de transferuri pe Lucian Sânmărtean. "În ciuda a ceea ce se crede, am avut o relaţie foarte bună cu Florin Halagian, m-a pus şi căpitan. A venit un cartonaş roşu cu Urziceni, în repriza secundă, şi s-a creat un scandal să plec, pentru că mai aveam bani de luat. Sunt jucători care iau patru cartonaşe roşii pe sezon. Mi se pare aberant să renunţi la un jucător pe care-l consideri esenţial doar pentru că a luat un cartonaş roşu. Mi se pare o mare prostie. Nu-i port pică lui Halagian, fiindcă aşa am ajuns la Vaslui".

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.