Mircea Lucescu s-a stins la 80 de ani lăsând însă o carieră excepțională care pulsează drept mărturie unică despre ce înseamnă devotamentul pentru fotbal, construirea performanței și modelul succesului pe stadion și dincolo de acesta. Iar personalitatea lui complexă ne oferă, pe firul aventurii sale formidabile în antrenorat, provocarea de a scoate la lumină imagini senzaționale cu Mircea Lucescu!
Este, dacă vreți, o galerie de instantanee ce revarsă o lumină caldă și un sens diferit, fixând în același timp memoria și experiențele reputatului tehnician. ProSport a străbătut mii de fotografii, a selectat și acum spune povestea celor care îl pun pe Mircea Lucescu în contexte inedite dar extrem de grăitoare despre forța, pasiunea și amplitudinea personalității care ne-a părăsit…
Dincolo de rolul său indubitabil de pedagog, Mircea Lucescu a reușit să clădească de-a lungul unui cariere formidabile atât de multe echipe performante printr-o artă subtilă și inteligentă a de a potența „închegarea” vestiarelor cu prezența lui. Fără să fie neapărat prieten cu jucătorii, a ajuns să fie idolatrizat de atât de mulți. Fără să glumească prea mult, a știut când și cum să râdă la sărbătoare, alături de elevii lui.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F6.jpg)
FOTO: Mediafax
Imaginea de mai sus ni-l aduce pe Mircea Lucescu în ianuarie 2003, jovial și în fața… unei capre la proțap! Se întâmpla în cantonamentul echipei pe care o pregătea atunci, Beșiktaș Istanbul, tehnicianul deschizând practic, cot la cot cu fotbaliștii lui, ospățul special. Turcii se aflau în stagiu de pregătire în Antalya, cazați la hotelul World of Wonders Topkapi Palace.
Anghel Iordănescu, Emeric Ienei și Mircea Lucescu pe banca aceleiași echipe, în același timp? Da, a fost posibil și e adevărat! Cei trei antrenori uriași ai fotbalului românesc, de numele cărora se leagă cele mai mari performanțe din istoria tricolorilor, au împărțit cumva, fie și pentru o clipă de vis, banca unei echipe. Și chiar cea a României!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F1-2-scaled.jpg)
FOTO: SportPictures
Instantaneul vine din mai 2008, cu ocazia partidei demonstrative dintre Stelele României și Stelele Lumii, găzduită de stadionul Steaua din București. În fapt, doar Iordănescu și Ienei au fost selecționeri, în vreme ce Lucescu a activat ca jucător în acel meci, alături de fotbaliștii „Generației de Aur”, cumva „infiltrat” alături de Marcel Răducanu, Gheorghe Mulțescu, Ilie Balaci sau Costică Ștefănescu.
În lotul de lux al adversarilor au figurat nume precum Michel Salgado, Luis Figo, Edgard Davids, Raul, Pauleta, Francesco Toldo, Fernando Couto sau Jorge Costa.
Imaginea de mai jos ar putea fi oricând, fără probleme, afișul unui thriller cu scene de război pe fundal urban! Hai să spunem că poate doar fesul mai „taie” din ferocitatea tabloului 🙂 Iar Mircea Lucescu a fost totdeauna un veritabil luptător, doar că în fotbalul pe care l-a iubit cu devotament rar.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F7.jpg)
FOTO: Mediafax
Momentul a fost surprins în timpul partidei Trabzonspor – Beșiktaș 1-1 din martie 2003, iar știută fiind atmosfera extrem de ostilă a celor de la Trabzon față echipele din capitala Turciei, se explică și cordonul impresionant de forțe de ordine, cu căști și scuturi, din spatele lui Mircea Lucescu! Furios pe o fază din teren, antrenorul român pare însă, întâmplător, să dea parcă semnalul asediului final spre o cetate nebănuită!
Cadrul de jos ar putea părea doar amintirea protocolară a unui întâlniri dintre Mircea Lucescu și Dan Voiculescu, om politic și de afaceri. Doar că însemnătatea momentului este una cu totul și cu totul inedită! Totul s-a întâmplat în luna martie 2000, pe când „Il Luce” antrena Rapidul din Giulești.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F3.jpg)
FOTO: Mediafax
Ei bine, fotografia fixeaxă pentru istorie momentul în care Mircea Lucescu devenea membru de partid! Mai exact, membru în PUR, Partidul Umanist Român, pe care îl conducea la acea vreme Dan Voiculescu!
În iunie 2002, Mircea Lucescu produce un veritabil șoc pe scena fotbalului din Turcia. După doi ani de performanțe uriașe la Galatasaray, alegea să semneze cu marii rivali de la Beșiktaș! A fost o provocare teribilă, însă una pe care tehnicianul român a transformat-o într-o nouă misiune de mare succes, câștigând titlul și cu echipa de pe Inonu!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F4.jpg)
FOTO: Mediafax
Până la acest trofeu însă, sezonul 2002/2003, primul la Beșiktaș, a fost tare complicat, în contextul augmentat de presiunea mutării speciale despre care vorbeam. Iar imaginea de sus stă mărturie! Ea datează din 1 decembrie 2002 când, de Ziua României, Beșiktaș remiza doar pe teren propriu cu Genclerbirligi în campionat, 1-1. Mircea Lucescu, enervat de deciziile arbitrului și trăind ca întotdeauna la cote maxime partida, îi explica extrem de expresiv „centralului” ce s-a întâmplat, de fapt, pe teren!
În decembrie 2003, președinte al României la acea vreme, Ion Iliescu se afla în vizită oficială în Turcia. Unul din popasurile acțiunii diplomatice s-a consumat în Șișli, municipalitate inclusă în Istanbul și aflată la granița cu cartierul Beșiktaș. Aici, Ion Iliescu a fost primit de primarul Mustafa Sarigul, dar l-a avut drept ghid pe… Mircea Lucescu!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F8.jpg)
FOTO: Mediafax
Antrenorul român scrisese deja pagini de istorie în fotbalul turc, era adulat și respectat, i se deschideau „toate ușile” astfel că nici n-ar fi avut pe cineva mai potrivit președintele Iliescu pentru asemenea rol. Mircea Lucescu luase titlul atât cu Galatasaray, cât și cu Beșiktaș, cucerind cu prima formație și Supercupa Europei…
Legătura dintre Mircea Lucescu și credința ortodoxă a fost una foarte puternică și fără ostentație. De altfel, antrenorul mărturisea pentru Formula As, explicându-și viziunea și trăirile: „Credința nu este ceva cu care să-mi doresc să mă afișez. Eu unul am crescut în regimul marxist-leninist. Multă vreme, pentru mine, problema religiei a ținut de importanța ei istorică și culturală, de contribuția sa la felul în care arată societatea românească, de legătura continuă pe care a reprezentat-o în istoria umanității, indiferent de regimurile politice și diferitele tipuri de organizare socială. Începând de aici, de la încercările mele de a înțelege mai bine rolul său, am reușit să mă apropii, în timp, de credință, fără să fiu, însă, un bigot. Omenia este o extraordinară formă a apropierii de Dumnezeu!”
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F9-scaled.jpg)
FOTO: Mediafax
În septembrie 2007, la Iași, Mircea Lucescu s-a închinat la moaștele Sfintei Parascheva și le-a atins cu evlavie. Asta după ce, în anii 2000, a mers personal la Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului și a reușit să readucă în proprietatea comunității românești din Istanbul biserica ctitorită la 1692 de Constantin Brâncoveanu în metropola turcă. Mai mult, cu banii lui a plătit refacerea arhitecturii și investițiile ulterioare în biserică! Hramul ei? Tocmai Sfânta Parascheva!
Mircea Lucescu a fost antrenorul care a adus primul titlu de campioană pentru Rapid după 32 de ani, reușind asta în vara lui 1999. În ianuarie 2000, giuleștenii disputau un amical pe teren propriu cu Galatasaray, cu câteva luni înainte doar ca „Il Luce” să ajungă pe banca marii echipe din Istanbul!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F2.jpg)
FOTO: SportPictures
Cu acest prilej s-a născut și imaginea de colecție de mai sus. În care reputatul tehnician se destinde la marginea terenului ascultând poveștile inegalabile ale unei alte legende cu suflet vișiniu: Florian Pittiș. Actor, regizor, director de teatru, voce inconfundabilă de radio, artist și textier folk și suporter celebru al Rapidului, acesta avea să se stingă la doar 63 de ani, în 2007….

FOTO: Mediafax
Nu e imaginea unui temerar care are de parcurs, forțat de context vreo provocare împotriva vremii cumplite. Și nici clipa unui singuratic pierdut, fără orizont, care încearcă să supraviețuiască. E pur și simplu o imagine simbol care poate mai mult decât o mie de cuvinte, cum era vorba veche…
Mircea Lucescu la un simplu antrenament al celor de la Beșiktaș Istanbul. Ar fi putut să se menajeze. Să se ascundă pe undeva, măcar. Dar merge prin lapoviță și frig, cu gulerul ridicat, cu umbrela deformată de vântul aprig. Tot înainte, pe drumul său de antrenor, până la capăt devotat total profesiei, misiunii și fotbalului.