Fotbalistul retras a ajuns vânzător de piese auto second hand, iar acum s-a întors în fotbal: „Alex Băluță și frații Herea m-au ajutat”. EXCLUSIV

Alin Gojnea (28 de ani), fost jucător de fotbal în Liga 2 la echipe precum Balotești, Clinceni, Sportul Snagov și Aerostar Bacău, și-a spus povestea revenirii în fotbal, după ce în urmă cu 6 ani a renunțat la fotbal din cauza unei accidentări la clubul băcăuan.

În ianuarie 2019, Gojnea ajungea la Aerostar Bacău, fiind dorit la vremea aceea de antrenorul Florin Bratu care era pe banca moldovenilor. La scurt timp, ligamentele încrucișate i-au cedat, dar clubul n-a vrut să-l ajute financiar. Povestea lui a făcut înconjurul internetului la momentul respectiv.

Fotbalistul retras a ajuns vânzător de piese auto second hand, iar acum s-a întors în fotbal: „Alex Băluță și frații Herea m-au ajutat”

După ce cazul său a fost mediatizat, fotbalistul Alexandru Băluță s-a implicat direct financiar pentru a-l ajuta pe Alin Gojnea să se opereze și să revină în fotbal. Operația a fost un succes, însă revenirea lui Gojnea în fotbal n-a mai avut loc, iar acesta s-a retras definitiv în 2020.

Vezi galeria foto
7 poze

Alin Gojnea a povestit acum într-un interviu pentru ProSport cum au fost ultimii săi 5 ani, prin ce chinuri a trecut și cum a revenit acum în iarbă, ca antrenor, la Academia lui Ovidiu Herea.

– Salut, Alin! Ce faci?
– Salut! Bine, am venit la antrenament.

– Ai venit la antrenament. Deja le dăm un spoiler oamenilor, te-ai apucat de antrenorat. Înainte de orice, hai să intrăm direct în poveste și să începem cu momentul care te-a făcut cunoscut, deși probabil ai fi vrut să devii cunoscut prin fotbal, ai devenit cunoscut prin problemele pe care le-ai avut din cauza fotbalului. În urmă cu 5 ani, povestea accidentării tale a făcut înconjurul internetului. Spune-mi ce s-a schimbat în ultimii 5 ani în viața ta.
– S-au schimbat foarte multe. Pe plan personal m-am schimbaat foarte mult, m-am maturizat. Am trecut prin niște perioade dificile ce m-au încercat atunci când m-am lăsat de fotbal. Mai puțini prieteni, dar buni.

Din ce-a ajuns să trăiască Adrian Diaconu. „Rechinul” face bani dintr-o meserie nouă la Air Canada

23:45

Filipe Coelho, mesaj mobilizator după Petrolul – Universitatea Craiova 0-4 în Cupa României: „Nimeni nu are timp să se relaxeze”

23:42

– Fă un rezumat al poveștii tale pentru a le reaminti oamenilor despre ce este vorba.
– Pe scurt, pentru cei care nu mă cunosc, m-am retras din fotbal în 2020. În 2019 ultimul club al meu a fost Aerostar Bacău. Acolo am avut o accidentare la picior, iar în urma unor evenimente unde n-am găsit înțelegere nici din partea clubului, nici din partea antrenorului, am ajuns să mă operez la 9 luni distanță datorită lui Alex Băluță.

„Oamenii mi-au întors spatele”

– El te-a ajutat atunci cu operația, dar până atunci nu ai fost ajutat de clubul de care aparțineai, adică Aerostar Bacău. Zi-mi cum a fost recuperarea și cât timp a durat.
– Recuperarea a fost foarte bună. Din punct de vedere sportiv și medical m-am recuperat în 5 luni și jumătate. Apoi a mai durat o lună și jumătate în care am crescut masa musculară pentru a intra în ritm. Ce m-a făcut să mă retrag a fost faptul că foarte mulți oameni mi-au întors spatele după apariția mea în presă la momentul respectiv. Au fost foarte puțini oameni care mi-au fost alături, dar acum la 5 ani distanță îmi dau seama că au fost cei mai valoroși oameni.

– Cine din fotbal ți-a mai dat un telefon în perioada aceea, în afară de Alex Băluță?
– Alex Băluță e un caracter deosebit și nu o spun doar pentru că mi-a plătit operația și recuperarea, dar în toți acești ani a fost constant lângă mine. De aceea vreau să-l menționez de fiecare dată când am ocazia, merită. Niciodată n-am simțit că a făcut lucrul ăsta un străin. M-am simțit din familie, l-am simțit ca pe un frate mai mare. Legat de întrebarea ta, au fost multe persoane atunci la cald care m-au contactat. Înainte să-mi plătească Alex Băluță operația, singurii care mi-au oferit o soluție viabilă au fost Ovidiu Herea și Claudiu Herea. Reîntoarcerea mea în fenomen este datorită celor doi. În ei am încredere totală. Cu Claudiu am fost colegi, iar Ovidiu mi-a spus atunci că mă poate ajuta cu scoaterea unor tricouri la licitație pentru a strânge bani. Totul s-a întâmplat în aceeași zi, m-a sunat Claudiu, apoi seara m-a sunat Alex Băluță. Dar după aceea le-am spus că a zis Alex că-mi va plăti. Din fotbal au mai fost antrenor, foști colegi. Vreo 9-10 persoane din fotbal au fost cu adevărat alături de mine în acea perioadă.

Alex Băluță a plătit 10.000 de euro pentru operația și recuperea lui Alin Gojnea!

– Cam cât a costat operația cu tot cu recuperare? Cam cât ar fi trebuit să scoți din buzunar dacă nu erai ajutat de Băluță?
– Cu totul a costat undeva la 10.000 de euro. Nu aș fi avut niciodată acești bani.

– Ai mai ținut legătura cu Alex Băluță?
– Da, vorbim constant. Dar în această perioadă am vorbit mai rar pentru că a avut și el problemele lui cu transferul. Mă bucur că s-a transferat. Am schimbat câteva cuvinte după transferul în SUA. Dar înainte de această perioadă am vorbit constant cu el.

Alin Gojnea și Alex Băluță, la nunta fostului fotbalist de la FCSB

„De 5 ani muncesc la piese auto second hand”

– În acești ani de când ai renunțat la cariera de jucător de fotbal ce ai făcut, cum te-ai întreținut?
– A fost greu din punctul ăsta de vedere. De-aia spun că m-am maturizat mai repede. Viața de sportiv îți oferă mai multe avantaje, dar când te lași, te lași de la 2 ore de antrenamente și ajungi la 8 ore de muncă. Atunci am luat decizia să mă las pentru că nu mai aveam niciun ban. După ce m-am lăsat am muncit la o afacere de familie în piese auto second hand. Am pornit acolo totul de la zero, a fost ceva nou.

– Revenind la prezent, ce faci astăzi?
– În prima parte a zilei continui activitatea începută în urmă cu 5 ani, adică muncesc în continuarea la piese auto. Iar în a doua parte a zilei sunt aici la academie, încerc să dau tot ce am mai bun să dezoltăm copiii. Sunt la Academia lui Ovidiu Herea.

– Ce copii antrenezi?
– În prezent, pentru că sunt la început, nu am o grupă, dar de când am venit am trecut prin niște etape. Sunt învățăcel. Sunt niște etape de creștere pe care trebuie să le urmez. Totul a venit foarte rapid, surprinzător.

– Tu erai liniștit cu piesele tale auto și probabil ai primit telefonul de la Herea.
– Exact! Exact! Acum avem mai multe grupe: 2010, 2012, 2016, 2017, 2018, avem și grupa mică de 2020. Sunt bine structurate, pe două sau trei culori. Albii sunt cei mai avansați, vișiniii sunt medii, iar albastru sunt cei în faza de inițiere.

Ce a „furat” Alin Gojnea de la foștii antrenori!

– Acesta e primul tău interviu în calitate de viitor antrenor, așa că trebuie să te întreb care e visul tău legat de antrenorat, apoi peste 10-15 ani să vedem în ce stadiu se află acest vis?
– Ținând cont că a fost atât de surprinzător totul, mi-am propus să nu-mi creez un vis. Dar dacă ar fi să vorbim așa, visul meu ca antrenor este să dau tot ce am mai bun, cum am făcut și ca fotbalist, la fiecare antrenament, minut și secundă, iar apoi să o iau pas cu pas.

– Ai avut câțiva antrenori cu nume de-a lungul timpului, ce ai reușit să „furi” de la ei și ți-ai dori să implementezi?
– Printre antrenorii pe care i-am avut eu au fost câteva nume. La Laurențiu Diniță mi-a plăcut foarte mult felul în care dădea încredere jucătorului tânăr să demonstreze. Augustin Călin este un antrenor dur, dar prietenos în același timp, aproape de jucători. L-am avut și pe Mugur Bolohan, a pus accent pe disciplină. Florin Bratu punea accent pe tineret. De la fiecare am luat ceva, eu vreau să fiu genul de antrenor care atâta vreme cât suntem la teren să fim concentrați, iar când ieșim de aici să zâmbim și să râdem.

– Acum la clubul lui Herea care este obiectivul tău pe termen scurt?
– Pe termen scurt, îmi doresc să se vadă amprenta mea asupra antrenamentelor și asupra copiilor. Pe termen lung, îmi doresc ca copiii pe care o să-i antrenez, atunci când se uită în spate să vadă un progres.

– Ai vreun model de antrenor care-ți place în mod special?
– Majoritatea ar spune Jose Mourinho, Pep Guardiola, dar pe mine m-a încântat Zinedine Zidane la Real Madrid. Cam așa mi-aș dori eu să fiu, bineînțeles păstrând proporțiile.

Alin Gojnea // Foto: ProSport

A început fotbalul la 14 ani, iar la 17 ani juca în Liga 2

– Tu cum ai proceda dacă ai fi antrenor și s-ar întâmpla o situație identică trăită de tine ca jucător la Bacău, când antrenorul nu-l crede pe jucător că e accidentat și-l forțează?
– Aș fi până la capăt trup și suflet alături de jucător, indiferent de club. Drepturile unui jucător de fotbal trebuie respectate. Mă interesez ce s-a întâmplat, în secunda doi aș lua măsuri cu cadrele medicale pentru a avea o situație cât mai clară. Dacă ar fi ca-n cazul meu ca jucătorul să spună că are dureri și persistă acea problemă, iar cadrele medicale îmi spun că situația e neclară, jucătorul ar avea înțelegere și timp din partea mea pentru a-și rezolva problemele.

– Mai am o dilemă. Tu ai început fotbalul la 14 ani, explică-mi și mie cum ai ajuns în Liga 2 în doar 3 ani?
– Situația a stat în felul următor. Eram la Liga 4, la Comprest, și acolo noi jucam la 3 grupe, 95, 97 și Liga 4. Domnul Ionel Preda, are și el o academie la ACS Lusitan, era acolo și a făcut prin cunoștințele sale 4 amicale cu niște jucători brazilieni. Am fost și eu în lot, iar în unul dintre meciurile amicale, jucătorul aflat pe post cu mine, în minutul 30 cu Rapid s-a dat accidentat.

– S-a dat accidentat?
– Da! Spun că s-a dat pentru că ulterior am văzut că nu avea nimic, dar fiind foarte mulți oameni din fotbal la acel meci i-au făcut multe oferte, că-l duce într-o parte. Atunci m-a băgat pe mine și i-am dat scăriță lui Bornescu, apoi totul s-a schimbat la 180 de grade. Toată lumea din tribună, de la națională, de la Liga 2, de la Liga 1 m-au contactat. Așa am ajuns eu la Balotești. Am mers acolo pentru că eram cel mai aproape de Balotești. Fiind destul de tânăr am zis că nu pot pleca, de exemplu, la Constanța. Am zis că e cel mai bine aici lângă casă. După aceea totul a fost așa…

– Totuși, cum să te dai lovit? Mi se pare o situație care tinde spre amatorism.
– Tocmai de-asta acum în calitate de antrenor încerc să le spun copiilor și îmi doresc să înțeleagă că fiecare moment, fiecare secundă, chiar și un meci amical e un moment important. Când nu tratezi lucrurile corect, nu poți avea așteptări să ți se întâmple ceva corect. Fostul meu corect n-a tratat lucrurile serios pentru că a considerat că nu trebuie să dea importanță unui meci amical, cum ar fi unul oficial. E adevărat că așa mi-a dat mie șansa să demonstrez, dar ulterior pentru el cariera a luat-o în jos și nu prea a mai avut realizări, din cauza gândirii ăsteia de amator. Chiar dacă era un jucător bun și talentat, n-a dat decât un gol la Liga 2 și s-a lăsat înaintea mea.

– Ai simțit vreodată că joci într-un meci mai puțin corect?
– Probabil că da. Spun probabil pentru că niciodată n-am aflat dacă a fost un meci corect sau incorect. Anumite întrebări și anumite semnale pe care ți le pui, ți le pui ulterior. Dacă vorbim de acum 10 ani, aveam 18 ani. Eram copil și e greu să-ți pui întrebările astea, pentru că ești concentrat să câștigi. Acum dacă vorbim la prezent, probabil că sunt anumite faze și momente pe care le am în minte și consider că echipele la care jucam puteau face mai mult, dar n-am cum să fiu sigur.