Ioan Filip este unul dintre jucătorii români care au tras din greu pentru a ajunge campionul României, într-un moment în care deținătoarea titlului mergea direct în grupele Ligii Campionilor.
Revenit pe finalul carierei la FC Bihor, Filip ne-a mărturisit că inițial a fost portar, într-un moment în care fratele său începuse deja să vadă cum arată lucrurile în „sportul rege”.
De acasă, de la Oradea, mijlocașul care a evoluat în tricoul Oțelului lui Dorinel Munteanu pe Old Trafford și pe arena celor de la Benfica și-a adus aminte de primii pași pe care i-a făcut în fotbal.
Așa cum se întâmplă de obicei, jucătorii au parte de tot soiul de probleme în drumul spre fotbalul mare. O mare parte dintre aceștia provin din familii care n-au posibilități importante și fac sacrificii mari pentru viitorul puștilor.
În curtea școlii, înainte de a se lupta cu Rooney și celelalte vedete ale lui United, Filip și-a făcut praf genunchii și coatele, un scenariu care pare din alt „film” în această perioadă. Din moment ce elevii nu mai sunt preocupați de sport, iar aceștia nu se pot despărți de telefon și, mai ales, de rețelele de socializare.
Ioan Filip a pornit ascensiunea spre sportul de performanță dintr-o comună cu 1.349 de locuitori, de unde tinerii au plecat pentru a reuși să strângă bani în țările din vestul Europei. Din Criștioru de Jos mai provine un alt nume important, dar din politică. Este vorba de Radu Țîrle, care a fost șeful Consiliului Județean Bihor. Iar „doi pași mai încolo”, la Vașcău, toți oamenii se mândresc cu Alexandru Boc, marcator în singura victorie obținută de o echipă din România cu gigantul Liverpool.
Pfff.. aveam 13 spre 14 ani și aveam un coleg Stana. Și el se cerea de la ora de chimie. Mă duc la fotbal. Și așa cumva «zi că de mâine vin și eu». Era o zi de joi și ploua așa puțin. Îmi aduc aminte, m-am dus, eram înalt, iar fratele meu juca deja la echipa de seniori. Am ajuns, m-a văzut antrenorul. Nu era portar. Hai că stau în poartă, ce să fac? Am stat în poartă, apoi «hai du-te pe teren». Acesta a fost primul meu contact cu fotbalul organizat. Până la acea vârstă, am jucat în curtea școlii, băteam mingea, genunchii sparți, coatele sparte”, își aduce aminte mijlocașul revenit la Oradea pentru a duce echipa de suflet în Superliga.
Ioan Filip regretă că n-a ajuns să bifeze măcar vreun meci pentru echipa națională, visul fiind acum spulberat definitiv din moment ce a ajuns în lupta pentru evitarea retrogradării din Liga 2.
Ajuns la vârsta de 35 de ani, Filip este acum liderul unei formații care tocmai a pierdut pe teren propriu cu FC Voluntari, scor 2-4. Prin urmare, meciul de pe terenul Ceahlăului a ajuns să fie unul teribil de important pentru FC Bihor, care tocmai a schimbat iar antrenorul, de această dată fiind vorba de Gheorghe Ghiț.
Nu mă gândeam atunci, îți dai seama (n.n. că va ajunge să joace în Champions League). La noi la Ștei era liga a patra, nu mă gândeam că voi evolua chiar la acest nivel. Înaintea meciului cu Manchester United eram emoționat. Am scăpat de ele (n.n. de emoții) și a fost bine. Am fost apreciat, iar la ProSport mi-au dat 4 stele. Regretul este că n-am prins echipa națională. Poate în funcția de antrenor (n.n. râde), îmi doresc lucrul acesta (n.n. să devină tehnician). Nu simt că n-aș mai putea (n.n. să joace fotbal), dar refacerea este mai grea. În rest, nu am probleme, pentru că alerg la fel de mult. Trebuie să avem grijă de corp, asta este cel mai important”, a continuat Filip.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER