S-a întors roata pentru bulgari

Anii 80. Televiziunea bulgară era aur pentru români. Sute de mii de antene montate pe case, celebrele „ligheane”, ușurau accesul spre o altă lume.
Ce „Mihaela“, ce Telejurnal?! Învârteai de antenă – „Mai la stânga, mai la dreapta…Las-o așa!”- până cînd dispăreau puricii și prindeai cum trebuie „bulgarii”. Microbiștii erau în culmea fericirii. Campionatele mondiale și europene de fotbal le-au trăit în bulgărește. Așa l-au văzut pe Maradona, tot așa au văzut cum Italia învingea RFG în finala din 1982 ori măcelul de pe „Heysel“. În curtea școlii sau pe maidane, băieții nu mai strigau fault, ci „narujenie”, nici ofsaid, ci „zesada”. Golurile din alte campionate din Europa, interzise pe TVR de regimul comunist, puteau fi văzute tot la vecinii de peste Dunăre.

Anul 2008. S-a întors roata! În cei 19 ani trecuți de la Revoluție, televiziunea din România a făcut un progres fantastic. Odată cu ea a crescut și fotbalul, dar și importanța care i se acordă sportului-rege. Bulgarii par cu cel puțin 10 ani în urma noastră. Nu știu și nu pot să transmită un meci la standardele zilelor noastre, iar românii le dau acum o mână de ajutor.

Nu știu să folosească echipamentele

CME (deținătorul PRO TV) a cumpărat două canale de televiziune din Bulgaria, Ring TV și TV2, iar acestea sunt deținătoarele drepturilor de televizare a campionatului de la sud de Dunăre. Producător la Sport.ro, Dragoș Caretaș a fost detașat la Sofia pentru a coordona de la fața locului transmisiunile meciurilor. Cel puțin o partidă din cele patru televizate în Bulgaria e transmisă folosind echipamente și oameni veniți special din România: carul de reportaj, regizor, producător, operatori. „În ultimul timp, bulgarii au investit enorm în echipamente, dar deocamdată nu știu să le folosească. Regizorii, cameramanii nu pot să facă față și să transmită un meci așa cum ar trebui”, povestește Dragoș Caretaș.

25 de milioane pentru drepturile TV

Sumele care se învârt în această industrie sunt foarte mari (CME a plătit 25 de milioane fără TVA pentru drepturile TV), dacă luăm în calcul condițiile în care se fac transmisiunile meciurilor. Cu excepția stadioanelor din capitala Sofia, celelalte arene pot fi comparate cu ușurință cu cele din Liga a III-a de la noi. Cerno More Varna, de exemplu, joacă pe „Ticha”, un stadion sărăcăcios, potrivit diviziilor inferioare. Echipa s-a calificat în Cupa UEFA după scandalul în care a fost implicată ȚSKA Sofia. Arena nu a fost omologată de forul european, așa că meciurile de acasă le dispută la Sofia, pe „Vasil Levski”.

 

Arena Ticha, un maidan veritabil!

 

Pe „Ticha“, gazonul arată ca o veritabilă orezărie. Masa presei e o noțiune de domeniul fantasticului, iar loja, o cutie de 2×2, în care sunt așezate câteva scaune și o masă de plastic, toate vechi. Pentru confortul lui „Gigi Becali” sau „Cristi Borcea” de Varna, scaunele au totuși niște pernuțe din burete.

„Avem de înfruntat foarte multe probleme, de fiecare dată, la fiecare meci. De multe ori nu avem unde să așezăm camerele de luat vederi”, povestește Dragoș Caretaș, care adaugă: „Sunt însă foarte deschiși și ne întreabă mereu ce trebuie să facă, în ce să investească pentru ca noi să putem filma cum trebuie”.