„Decența lui Sabău e o mantie care nu strălucește precum gecile rotite, dar ține de cald pentru minte și suflet prin viforul bufoneriilor mânioase”. Povestea antrenorului de la „U” Cluj, alături de cele ale lui Moruțan și Gică Hagi: cei trei eroi ai săptămânii pozitive

ProSport găzduiește în fiecare marți rubrica jurnalistului Gabriel Berceanu în care trei lucruri memorabile și pozitive din fotbalul românesc petrecute în ultima săptămână. „Trei de bine” înseamnă goluri superbe, declarații de aplaudat, gesturi fair-play, transferuri și decizii care cresc valoarea fotbalului nostru, tot ce vine mai bun din partea jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor, arbitrilor și spectatorilor. Comentat, pus în lumină și fixat pentru o memorie pozitivă! Azi, Ioan Ovidiu Sabău, Olimpiu Moruțan și Gică Hagi.

Promovează presa sportivă prea mult „rău”? Sau cer suporterii să se hrănească, deși nu admit, cu acest „rău”? Sunt coordonatele unei polemici captivante dar fără deznodământ. Certă e doar senzația fiecăruia dintre noi că înghițim prea mult rău din fotbal. Culmea, din cel mai iubit sport și cel care înseamnă, până la urmă, bucurie curată!

Între atâtea acuzații și invective, zvonuri alarmiste, atacuri, replici la atacuri și tragedii, conspirații și dezastre la minut, pierdem cumva frânturile esențiale care țin în viață pasiunea noastră, și a generațiilor ce vin, pentru fotbal.

Mantia smerită a lui Ioan Ovidiu Sabău

Universitatea Craiova – „U” Cluj din etapa intermediară aproape a murit ca meci și s-a trezit în forma unui organism monstruos dintr-un univers paralel. Înjurături, nervi, acuze, răbufniri, președinți și jucători la un loc: adio, fotbal, și bun-venit ocean de spută! Între toate acestea, umbra lui Ioan Ovidiu Sabău. Tăcut, întors spre terenul esențial. La fel cum a făcut-o și la Cluj, cu doar o etapă în urmă, când creștin ortodoxul Marius Șumudică ar fi urlat spre jucătorii lui: „să-i sugeți p… iehovistului”.

„De multe ori te îndoiești și tentația este mare, dar eu nu pot, n-am cum să mă comport altfel. Pentru că eu așa sunt”. Aceasta e replica lui Ioan Ovidiu Sabău, în exclusivitate pentru ProSport. Fostul mare jucător și antrenorul de azi, reper de eleganță. Nu doar că n-a contribuit cu nimic la vulcanul stupid, ci a dezamorsat, cât a putut, prin contraexemplu, deșirul din jur. Departe de a fi un „moale”, Sabău e doar un alt „aluat”. Din care fotbalul nostru e obligat să își descopere coordonatele parcursului.

Pentru că decența lui Sabău e o mantie care nu strălucește precum gecile rotite ale bufonilor, dar ține de cald prin viforul gargarei încrâncenate.

Cele 295 de nopți ale lui Olimpiu Moruțan

Pe 19 aprilie 2024, într-un meci cu Beșiktaș, pe când îmbrăca tricoul celor de la Ankaragucu, Olimpiu Moruțan s-a accidentat. Mijlocașul exploziv din Generația de Suflet care fusese pe teren în 9 din 10 meciuri ale preliminariilor spre EURO 2024. În care reușise 4 pase de gol, dintre care trei cu Elveția, două pentru o revenire uluitoare în deplasare și alta pentru succesul de prestigiu de la București.

A venit repede diagnosticul, apoi intervenția chirurgicală. Ruptura tendonului lui Ahile. A trebuit să vină înțelegerea faptului că va rata EURO 2024. A mers alături de „frații” lui, l-am văzut cum urma proceduri de recuperare în sala de forță a arenei din Wurzburg, unde erau cantonați tricolorii, în vreme ce Stanciu, Drăguș și ceilalți, chiar sub ochii lui „Oli”, la o fereastră distanță, se pregăteau să zburde cu Ucraina…

A fost dureros și vindecător, deopotrivă, acel exercițiu pentru Moruțan în grupul lui Edi Iordănescu. A trecut și cu sufletul prin toate, astfel. Și-au trecut 9 luni și 20 de zile. Cu 295 de nopți. Până când, întors la Pisa în Serie B, acum a revenit pe teren. Ba chiar apreciat de presa exigentă din Peninsulă.

Cât o fi suferit? Fizic? Cu inima? Cu mintea prin vitralii de renunțare și perseverență? Habar n-avem și nu vom avea vreodată.

Drumul lui Moruțan e la fel de valoros pe cât e revenirea lui pentru fotbalul românesc. Sunt parcursuri care au cel puțin importanța destinației. Pentru că Olimpiu s-a îndârjit să se recucerească fără văietat prelung și steril, evitând căderile psihice tocmai pentru că s-a hrănit cu sufletul Generației tricolore, trecând prin toate. Bine ai revenit!

Statuia și munca lui Gică Hagi

Săptămâna aceasta, Gică Hagi a împlinit 60 de ani. Îți vine să spargi cu primul ciocan al viselor neîmplinite toate telefoanele fix la miezul nopții, când se schimbă data. Ce bătrâni slujbași ai fotbalului am ajuns dacă „Regele” nostru, spun controlorii de vârstă dar nu suntem obligați să-i credem, împlinește 60…

Am râs de-atâtea ori de cum mai ies gândurile bune în format năstrușnic din gura lui Gică Hagi, ne-am oripilat de înjurăturile lui pornite dintr-o pasiune contorsionată irepetabil, că merită să luminăm la aniversare și un pasaj din discursul lui care înfioară prin simplitate și esență. Așa cum o fac toate cuvintele trăite, de când e lumea:

Când am spus că merităm statui eram conștient că suntem la un nivel foarte ridicat, că ne batem cu cei mai buni și îi dominam. Dar nu e importantă acum. Mai trăiesc. Nu contează acum statuia. Am început un drum la 10 ani, am muncit zi de zi, timp de 50 de ani. Dacă cineva mă vrea, știe unde sunt. Dacă nu, nu e nicio problemă. Muncesc în continuare”

Despre muncă e totul, oricâte vagoane de talent ți-ar împinge crezul o vreme. Despre muncă. Și muncă fără tăgadă, mai ales atunci când ești genial! Asta da lecție pentru orice copil român. La mulți ani încă o dată, „Rege”! Și mulțumim pentru tot.

Trei de bine, în fiecare marți, doar pe ProSport

De ce e rubrica „Trei de bine” în fiecare marți? Pentru că tradiția noastră spune că „marțea sunt trei ceasuri rele”. Dar prezentul și viitorul fotbalului în care și pentru care trăim trebuie să fie diferit.

Sunt jurnaliștii prea încrâncenați și alunecă în tiparele „șocului” negativ întreținând inconștient ura? Probabil. Ascund suporterii o apetență pentru răul citit, vizionat și auzit, în diferite forme? Posibil. Sau este, pur și simplu, fereastra fotbalului nostru compusă constant din mai multe cioburi de rău decât din raze de lumină? Descoperind în fiecare marți „Trei de bine”, poate fiecare din noi se va schimba puțin. Inclusiv fereastra.

Descoperă celelalte episoade „Trei de bine”:

Publicat: 11 02. 2025, 20:31

Articole recomandate