Ce ați fi fost fără Mircea Lucescu? Răspunsurile emoționante ale fotbaliștilor inventați de Il Luce: Mateuț, Andone, Mărgăritescu, Lupescu, Gabor sau Dănuț Lupu. „Cred că din mine ieșea un decent inginer constructor”. EXCLUSIV

Mircea Lucescu împlinește, marți, 80 de ani. Considerat de mulți cel mai mare antrenor din istoria fotbalului românesc, selecționerul a promovat în cariera sa foarte mulți jucători, a pariat mereu pe tineri și s-a implicat, de fiecare dată, în educația elevilor săi. De ziua lui „Il Luce”, ProSport i-a contactat pe unii dintre foștii fotbaliști ai reputatului tehnician cărora le-a adresat o întrebare standard: „Ce ați fost fără Mircea Lucescu?”. Reacțiile le aveți, într-un tur de orizont în care răspunsurile au survolat amintirile și poveștile despre Mircea Lucescu, în rândurile de mai jos.

Ce ați fi fost fără Mircea Lucescu? Jucătorii inventați de „Il Luce” au răspuns întrebării ProSport. Dorin Mateuț: „Poate nu aș fi fost…”

Dorin Mateuț a lucrat cu Mircea Lucescu de la vârsta de 15 ani. La început a fost Corvinul Hunedoara, a urmat echipa națională, Dinamo și Brescia. Titlul de golgheter în Divizia A, Gheata de Aur și trofeele cu formația din „Ștefan cel Mare”. Prins în traficul din București la orele dimineții, între două treburi de rezolvat „până să înceapă arșița aia mare”, legenda „câinilor” povestește:

Ce aș fi fost fără Mircea Lucescu? Fără el și fără talentul de la Dumnezeu poate nu aș fi fost! Și-i datorez enorm. A fost antrenorul care a crezut în talentul meu și sunt onorat că am putut să lucrez cu el. Am făcut-o de la 15 ani, de la Hunedoara, apoi la echipa națională, Dinamo și Brescia. Am fost în generația cu Gică Hagi, el ne-a promovat, ne-a dat încredere și așa am ajuns până la 56 de selecții. Au fost ani mulți de cantonamente, jocuri frumoase, realizări și vreau să-i mulțumesc pentru toată perioada asta. Eu am dat totul să ajung numărul 1. Și am fost numărul 1! La Dinamo am câștigat Gheata de Aur cu el antrenor și nu o să uit vreodată cât m-a certat după ce am furat mingea la un penalty și am transformat. Era la Târgu Mureș. Mi-a zis că nu am voie să dau decât din acțiune, să iau gheata pe munca mea”.

Ioan Andone: „Cred că din mine ieșea un decent inginer constructor”

Ioan Andone, jucător cu indicație geografică similară cu a lui Dorin Mateuț, Hunedoara, locul în care Mircea Lucescu și-a început prestigioasa carieră de antrenor păstrează amintiri de neuitat cu sărbătoritul zilei. „Fălcosul” ne povestește că, după ce în trecut trebuia să respecte sarcinile tactice din teren dictate de Mircea Lucescu, luni a primit noi coordonate din partea tehnicianului. „Am fost mandatat să-l aduc pe domnul Ion Pîrcălab la petrecerea pe care o dă Mircea Lucescu de ziua lui. Asta e treaba mea, trebuie să-l iau cu mașina pe domnul Pîrcălab. Apoi, fostul fundaș de la Dinamo și echipa națională, devine tranșant:

Nu știu dacă mai eram fotbalist sau nu, norocul a fost că l-am întâlnit. Al meu și al celorlalți. Asta e realitatea, să-i dea Dumnezeu sănătate, cred că ieșea din mine un decent inginer constructor. Nea Mircea a fost esențial în cariera mea”.

Romulus Gabor: „Fotbalist poate ajungeam, dar nu la nivelul ăsta”

Pe Romulus Gabor l-am prins pe Valea Oltului având aceeași destinație: petrecerea organizată luni de Mircea Lucescu, în Capitală, cu ocazia împlinirii celor 80 de ani.

Fotbalist poate ajungeam, dar poate nu la nivelul ăsta. Mi-a călăuzit pașii în fotbal și în viață, datorită dânsului am ajuns să joc la echipa națională, să facem performanță la Hunedoara. Noi, la Corvinul, am crescut împreună, noi ca jucători, dânsul ca antrenor. Când a venit la Hunedoara, mulți dintre noi eram la loturile naționale de juniori și cred că și din acest motiv a rămas la Hunedoara ca antrenor, și-a dat seama că poate să construiască o echipă și să își lanseze în antrenorat. Multă sănatate îi urez, putere și baftă să califice echipa la Campionatul Mondial”.

Andrei Mărgăritescu: „Poate fără Mircea Lucescu nu eram ceea ce sunt”

Povestea lui Andrei Mărgăritescu în primul eșalon începe sub amprenta lui Mircea Lucescu. Atunci, „China”, care evolua la tineretul Rapidului condus de Ioan Chirilă, a fost titularizat, chiar în vâltoarea unui derby cu Steaua.

Mai mult, în acel meci contra „militarilor, Mircea Lucescu i-a pus și banderola de căpitan pe braț, chiar dacă Rapidul avea un vestiar colosal, din care făceau parte: Dănuț Lupu, Ioan Ovidiu Sabău, Adrian Iencsi sau Daniel Pancu.

E greu să răspund! Poate fără Mircea Lucescu nu eram ceea ce sunt sau ceea ce am fost. În spatele gestului cu banderola a fost o construcție de încredere, știa că sunt un jucător agresiv, care luam repede cartonașe pentru că eram prea determinat și a știut cum și când să mă pună căpitan. Pentru tineri a fost ca un tată, în vestiar așa l-am perceput. Comportamentul lui era, pe lângă fotbal, de o empatie și de o dragoste fix de tată. Îți dădea aripi. Cele mai bune sfaturi – și le zic tot timpul- au fost să nu jucăm pentru bani, să o facem din entuziasm și plăcere, că fotbalul e pasiune, restul va veni, să ne ținem de școală, să dăm la facultăți și, al treilea, să ne căsătorim devreme, să avem relații. Aceste trei lucruri au fost baza pentru mine. Putere, sănătate și tot ce îți dorești domnule Lucescu!”.

Ionuț Lupescu: „Aș fi ajuns tot fotbalist, însă drumul cred că ar fi fost mai greu”

La 20 de ani, Ionuț Lupescu primea banderola de căpitan la Dinamo din partea lui Mircea Lucescu. Și un legământ pe care mijlocașul nu l-a uitat și care avea să se întoarcă, peste ani, chiar împotriva dorinței de moment a antrenorului: „Tu trebuie să duci Dinamo mai departe!”. Când a vrut să-l transfere la Rapid, așa cum s-a întâmplat cu alți foști dinamoviști, cum ar fi Sabău, Lupu sau Rednic, ,„Kaiserului” i-au picurat și aceste vorbe în conștiință. „L-am refuzat, nu aveam cum să merg acolo și nu cred că s-a supărat”.

Aș fi ajuns tot fotbalist, însă drumul cred că ar fi fost mai greu. A avut impact major în cariera multor tineri. A vrut să facă un Dinamo din dinamoviști, ceea ce cred că și acum ar trebui să fie valabil. Printre cei promovați am fost și eu și cred că, fără Mircea Lucescu, drumul meu ar fi fost mai greu. A reușit să grăbească experiența acumulată prin ceea ce a făcut cu noi, prin antrenamente, turneele în străinătate, în așa fel încât noi, la 20 de ani, aveam experiența unui jucător de 26, 27 de ani. A fost fantastic. Eu am plecat pe drumul meu în Bundesliga, pentru că am vrut să-mi demonstrez că nu depind de cineva, dar toată munca pe care am făcut-o la Dinamo m-a ajutat foarte mult. L-am refuzat de două ori în carieră, când a vrut să mă ia la Pisa și la Rapid. La 20 de ani mi-a dat banderola la Dinamo și mi-a spus așa: tu trebuie să duci Dinamo mai departe. Atunci cum să mă duc la Rapid! Așa că nu s-a supărat! Îi urez multă sănătate la 80 de ani, o vârstă fantastică. Și să ia deciziile înțelepte”.

Dănuț Lupu: „Pentru mine e o întrebare foarte grea și cred că, cel mai bine, ar putea să răspundă Mircea Lucescu”

Cel mai greu să răspundă întrebării noastre i-a fost lui Dănuț Lupu. Copilul rebel pentru care Mircea Lucescu a avut o afinitate deosebită și căruia, cu răbdarea de tată de la care vorbea Mărgăritescu, i-a acceptat derapajele și a încercat să le corecteze. Fotbalistul talentat care a primit un pumn de șanse și încă o oportunitate de fiecare dată, jucătorul căruia i-a finisat talentul la Dinamo, i-a îmblânzit epatările imberbe la Brescia și i-a resuscitat cariera la Rapid.

E o întrebare foarte grea la care îmi este foarte greu să răspund. Cred că la întrebarea asta ar putea să răspundă el. Ce pot să spun este că este cel mai mare antrenor român și un pedagog extraordinar și un om care ne-a ajutat în carieră. E omul care chiar dacă în fața anumitor jucători a greșit, conform, părerii lor, nu cred că vreunul fotbalist antrenat de nea Mircea are dreptul să spună ceva de rău de el”.