În fiecare zi de miercuri, doar pe ProSport, descoperi noul episod al rubricii „Două răspunsuri, o întrebare” cu Gabriel Berceanu și Daniel Nazare, jurnaliștii care te invită la provocarea celui mai fierbinte subiect al săptămânii din fotbal. Poziții tranșante, analize argumentate, metafore tăioase, perspective cu nuanțe diferite sau în antiteză. Iar la în sondajul de la finalul fiecărui episod, opinia ta oferă verdictul incontestabil.
În furtuna reacțiilor controversate după România – Austria 1-0 în preliminariile CM 2026, o declarație din partea selecționerului Mircea Lucescu a frapat la conferința de presă de după meci:
„În primul rând, victoria mea! În primul rând, victoria mea, pentru că am pregătit meciul așa cum trebuie. Și, pe urmă, e victoria lor (n.r. – a jucătorilor), împreună cu mine! Nimic nu e întâmplător pe teren. Totul vine în urma unei gândiri foarte serioase. Am avut patru ședințe de pregătire cu ei, să stai și dimineață câte o oră… ”
A cui e victoria României cu Austria, până la urmă? Și a cui rămâne? Cine a obținut-o?
Mircea Lucescu e ca orice primar din România care inaugurează un parc, un spital, un pod ori o grădiniță. Iubește momentul de a-i fi preamărit numele, în public și neapărat la televizor, eventual și încrustat în marmură cu litere de aur. Nu prea există modestie, faptul că au muncit „la mistrie” niște inși, că au alergat niște fotbaliști, că acele construcții provin din banii oamenilor și nu ai edililor. Că adversarii au fost inexistenți mai ales în partea a doua a partidei.
Nu sunt de acord nici cu cei care minimalizează rolul unui selecționer. Nu-mi place să susțin că adevărul e la mijloc: probabil e în fiecare loc câte puțin. Eu sunt adeptul că aici, la meciul cu Austria, selecționerul are jumătate din meritul victoriei, iar jucătorii, cealaltă jumătate. 50-50.
„Mircea cel Bătrân”, figură de stil și nu ironie cum ar crede unii, are experiență, simte jocul, analizează bine adversarul, are capacitatea de a nu se grăbi cu schimbările precum Gigi Becali, din minutul 35 ori 45. Dispune de multe calități și, cu siguranță, au contat aceste elemente adunate în 50 de ani de carieră, la Vest și la Est, sub comanda unor nume grele precum Postelnicu, Corioni, Moratti și Ahmetov.
Unde bate câmpii Mircea Lucescu, aș putea spune cu grație, e la arbitraje potrivnice (inclusiv în amicalul cu Moldova, conspirația lui Infantino sau a Stelei ’86?), la naivitatea supremă că ultima fază, cea a golului lui Ghiță, a fost gândită la antrenamente plus, de memorat, fraza devenită celebră, la conferința de presă: „victoria e a mea”.
Eu pot accepta orice, dar eșecurile și remizele au fost ale altora? N-avem fotbaliști în Bundesliga și Premier League (aici doar unul, accidentat), putem avea echipă slabă, e perfect adevărat. Între o echipă slabă cu tehnician cu nume și o formație excelentă cu antrenor slab, întotdeauna voi merge pe prima variantă.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2FImaginile-serii-cu-Mircea-Lucescu-si-fotbalistii-tricolori-dupa-Romania-%E2%80%93-Austria-1-0.-Rar-i-s-a-intamplat-asta-selectionerului.-VIDEO.jpg)
FOTO: Sportpictures
De la Mircea Lucescu am așteptat, abia duminică seara a început timid să mă convingă!, să nu fie conservator, ci inovator. Așa cum promova tineri acum patru decenii, mă aștept ca azi să spargă „nucleul” lui Edi Iordănescu. Cu Dobre pentru Cipru, acum cu Dragomir – excelentă alegere tactică pentru cei care înțeleg că nu a strălucit în joc, dar a fost extrem de util.
Drăguș n-a putut fi scos din primul 11 decât de o accidentare în Turcia, la fel, forțat, Răzvan Marin și, evident Stanciu, vezi ultimele declarații. Horațiu Moldovan a fost eliminat din poartă pentru că toți ceilalți trei apărau bine la echipele de club. Nu s-au mai etanșat ideile fixe cu care se încăpățâna să-l mențină pe Moldovan între buturi, la fel cum premierul Ilie Bolojan ține sub braț măsurile de austeritate. Tare, apăsat, închistat.
Echipa națională nu e un loc câștigat după o victorie pentru vreun fotbalist. Nu există titulari de drept, există fotbaliști care sunt sau nu în formă. De asta ne asigură fiecare selecționer la momentul numirii și nu se ține ulterior de cuvânt.
Mircea Lucescu se pretinde un geniu greu de înțeles, are explicații la orice și așteaptă ca toți jurnaliștii să-l accepte așa cum e, să n-aibă opinii și, cel mai important, să nu-l contrazică. Evident, să nu-i mănânce din timpul prețios. Vremurile au trecut, social media ne pisează zi de zi, jurnaliștii sunt, mulți dintre ei, agasanți, impertinenți și obraznici. Societatea se schimbă, există selecționeri de Tiktok, de Cișmigiu, de cârciumi, de agricultură și turism, de Instagram și lista poate continua. Trebuie să acceptăm realitatea.
Speranța tuturor e că Lucescu va găsi soluții și ne va scoate din beznă. De asta a fost adus, pentru a face plajă sub soarele Californiei, nu masaje de relaxare la Buftea ori Mogoșoaia!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2FMircea-Lucescu-prim-11-bomba-pentru-Romania-Austria.-A-confirmat-ProSport-cu-Ionut-Radu-dar-i-a-lasat-masca-pe-toti-cu-doua-alegeri-scaled-e1760290254976.jpg)
FOTO: Sportpictures
Când ești naționala României, care în 2025 n-a bătut decât Cipru, o dată din două încercări, pe lângă San Marino și Moldova, atunci e nevoie de ceva excepțional ca să învingi Austria. Așadar, dacă victoria de duminică e a tuturor românilor, într-un răspuns gol și populist, perspectiva mai aplicată îmi spune că victoria e a lucrurilor excepționale făcute sau întâmplate în acest meci.
Din luna mai până la convocare, Ianis Hagi apăruse în doar cinci meciuri la club, în niciunul dintre ele integralist. Evoluția lui cu Austria a fost, și în acest context, cu totul excepțională! Calitate etalată, dăruire și risipă de efort, factor destabilizator și piatră de temelie pentru încrederea coechipierilor. Ianis a avut 7 acțiuni defensive reușite, al treilea dintre tricolori la acest capitol la care poate puțini se așteptau!, a câștigat 7 din 10 dueluri directe, a oferit o centrare excelentă pentru golul succesului.
Dennis Man a făcut un meci excepțional în contextul ultimelor lui partide la națională, la fel cum și Andrei Rațiu a ridicat nivelul, comparativ cu ultimele prestații, spre ceea ce arătase în 2024. În dreptul lui Man avem 10 din 12 dueluri directe câștigate cu adversari de mare calibru, 4 din 6 driblinguri reușite. Înapoi spre SuperMan! La Rațiu, mai puține greșeli decât recent, mai multă atenție defensivă, meci de calitate. Și simt că revenirea lui spre standardul tradițional sub tricolor e firească pentru că s-au așezat gândurile după perioada de transferuri cu situație complicată la Rayo Vallecano.
Mai departe, Andrei Burcă și Marius Marin au făcut o partidă excepțională defensiv, raportat la nivelul oponenților. Au fost liderii acțiunilor defensive din naționala noastră, exacți și prompți, inspirați și cu un spirit combativ calculat corect pe momentele esențiale ale duelului. Siguranța echilibrată a lui Alex Chipciu, verva reconfortantă a lui Mihăilă, determinarea de gladiator a lui Bîrligea, toate au avut elemente de excepțional gândindu-ne că am avut Austria în față. Iar Virgil Ghiță a pus o execuție excepțională în vârful efortului colectiv admirabil al unor băieți care au vrut, cu Austria, să se scuture spectrul cenușiu al căderii, după un 2024 de vis.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2FGigi-Becali-n-a-ezitat-si-a-dat-verdictul-despre-Ianis-Hagi-dupa-Romania-%E2%80%93-Austria.-%E2%80%9EEu-spun-ce-am-vazut-scaled.jpg)
Foto: Sport Pictures
Ionuț Radu a avut un singur șut pe poartă, dar o provocare dificilă, în care a scos excelent. În plus, putem adăuga o ieșire cu fler în fața lui Laimer, rămas singur prin careul nostru. Dar, realmente, Austria a fost blocată aproape de fiecare dată mai sus de el, prin sacrificiul lui Ianis, soliditatea lui Burcă, jocul de argint-viu și „topor” la nevoie al lui Marius Marin.
Cât despre Vlad Dragomir, la fel cum am scris aici și în cronica meciului despre jocul său în prima repriză, completez acum cu radiografia generală: pentru mine, cel mai slab tricolor cu Austria. Doar 37 de baloane filtrate, infim pentru un mijlocaș!, și cele mai puține dintre toți tricolorii titulari cu Austria. Un procentaj de 71% pase corecte, slab pentru un mijlocaș.
O centrare încercată, nereușită. Un dribling încercat, nereușit. Zero șuturi pe poartă. Și a pierdut mai mult de o treime din baloanele care i-au venit! Unul din trei, e groaznic. Defensiv? Zero intercepții! Și o singură acțiune reușită în apărare!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2FA-castigat-o-masina-Dacia-Logan-dupa-ce-Romania-a-invins-o-pe-Austria.-Cine-i-a-facut-o-cadou.jpg)
MEDIAFAX FOTO
În concluzie, pentru mine victoria cu Austria este în proporție de 80% a celor de mai sus care au reușit ceva excepțional în fața unui adversar foarte bun și experimentat în plan individual, dar destul de modest în exprimare, în special prin limitele registrului ofensiv, ca echipă. Pentru încă 10%, pun reacția publicului, care mi se pare excepțională prin păstrarea nădejdii și a susținerii chiar până la capăt.
Iar pentru restul de 10%, nu știu dacă e corectă eticheta, dar hai să-i spunem… noroc. La capătul unui meci în care ai pasat (construit) mai puțin, pe cifre!, ai avut mai puține cornere iar adversarul a intrat de două ori mai des în ultima treime, să marchezi efectiv la ultima fază, printr-un stoper aruncat în teren accidental, ca să iei 3 puncte din două șuturi pe spațiul porții, dintre care unul e tocmai golul – ține cred eu și de soartă, destin, noroc, spune-i cum vrei.
În rest, având în vedere informațiile despre pregătirea meciurilor anterioare ale României și ce am văzut toți pe teren, experiența îmi spune că e imposibil, raportându-ne la aceste două sisteme de referință, ca staff-ul tehnic să poată în trei-patru antrenamente să aibă un impact excepțional, determinant, asupra unei transformări remarcabile spre 1-0 cu Austria.
Cât despre analiza adversarului și pregătirea tactică a partidei, consider că sunt lucruri firești, din fișa postului unui staff tehnic, nu e nimic excepțional să pregătești corect la nivel informațional și de analiză un meci în 2025, mai ales la echipa națională, unde ai 8 doar meciuri oficiale în 12 luni.
Mai multe argumente despre modul de lucru pe care îl consider incompatibil fie și cu ideea aproprierii unei victorii din partea staff-ului tehnic poți descoperi aici.
A cui rămâne victoria României cu Austria?
Total Voturi: 1.336