Material publicat în ediția tipărită săptămânală ProSport, distribuită în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.
Alte materiale din ediția curentă:
Fostul căpitan al echipei naționale va afla în câteva zile răspunsul la întrebarea de ce resimte încă dureri la piciorul operat vara trecută la Miami. Cristi nu vrea să renunțe la fotbal. Dacă ar fi urmărit asta, ar fi făcut-o în urmă cu patru ani, când a suferit două intervenții la cap. Și ar fi fost mult mai câștigat din punct de vedere financiar.
6 ianuarie 2010, minutul 46 al partidei Chievo Verona – Inter Milano din Serie A. Centralul fluieră la o fază petrecută în apropierea careului milanez, după o ciocnire între Pellissier, de la gazde, și Chivu, de la oaspeți. 20 de minute mai târziu am aflat că cel care pe atunci era căpitanul primei reprezentative urma să fie supus unei intervenții chirurgicale pe creier. Sau ceva asemănător. Oricum, lovitura cap în cap pe care o avusese cu adversarul a lăsat urme. Ieri s-au împlinit patru ani de la acel eveniment. Peste care Cristi Chivu a trecut cu bine. Acum se luptă cu durerile de la picior, după ce a fost operat de trei ori la un deget al piciorului drept! A 12-a accidentare gravă din 2004, atunci când a bifat-o pe prima.
Unii spun că se va lăsa de fotbal. Alții susțin că va fi forțat să o facă. Ce e clar e că deocamdată încă îl doare piciorul operat. De fapt, talpa piciorului. Zilele acestea va merge din nou la Miami, acolo unde un medic fan al lui Inter s-a ocupat îndeaproape ca cea de-a treia intervenție la deget să fie un succes. Până să aflăm dacă a fost ori nu o reușită această operație (cu alte cuvinte, dacă va putea sau nu să mai joace fotbal), vă propunem o altă perspectivă. Cea a omului Chivu pus în fața unei dileme în fața căreia mulți n-am ști ce să răspundem.
De ce n-are rost să ne întrebăm dacă el vrea sau nu să renunțe la fotbal 6 ianuarie 2010, după cum spuneam, a fost data accidentării. Pe 7 februarie, același an, Gazzetta dello Sport i-a alocat prima pagină, care a găzduit o declarație uluitoare a lui Cristi: „Trăiesc o a doua viață!”. Vorbe simple, dar care te pun pe gânduri.
Declarațiile și cifrele fac parte din viața unui fotbalist. X goluri, Y pase decisive, Z e salariul… Și tot așa. El, Cristi Chivu, a avut nevoie de 77 de zile de recuperare pentru a reintra pe teren. Când a jucat fix 77 de minute în partida cu Livorno. Ce înseamnă asta? Că nu a avut mare lucru? Că a fost o simplă operație de redresare a oaselor craniului după impactul violent cu Pellissier? Ar fi simplist să gândim așa, dar cam asta e capcana în care putem cădea oricând. ProSport a stat de vorbă cu oamenii care i-au fost alături lui Chivu în acele momente grele, iar din discuțiile de la telefon ori față în față au ieșit la suprafață detalii neștiute. Amănunte păstrate discret în sertarul cu secrete de familie. Și care spun multe.
Au fost două operații, nu una singură Mai întâi, trebuie continuat cu o precizare: Cristian Chivu (33 de ani în prezent) nu a suferit o singură operație la cap. Ci două! Prima, după cum se știe, a avut loc chiar în seara zilei de 6 ianuarie, la Verona. Cu siguranță, a fost cea mai importantă, pentru că, practic, atunci i-a fost salvată viața. Apoi, la o lună și șapte zile de la prima intervenție, Cristi a mai trecut printr-o operație. La Milano. „I-au fost astupate canalele de drenaj lăsate de medicii care au intervenit prima oară”, a sunat explicația celor familiarizați cu termenii medicali. Mai pe românește, a fost vorba despre astuparea unor mici orificii din craniu prin care se încearcă evitarea creării de presiune asupra creierului. Pentru oamenii normali, acestea se astupă singure, natural, cu timpul. La sportivi, e mai greu, căci acest proces ce poate dura unul sau doi ani îi forțează la repaus. Motivul pentru care, în astfel de situații, se lasă acele orificii este acela că oricând după o astfel de problemă există riscul unui accident vascular intracranian. Cum la Cristi totul a decurs bine, a fost nevoie de a doua intervenție pentru a-și putea relua activitatea de sportiv. Și a fost bine și de data asta. A fost externat a doua zi. Pericolul fizic trecuse. Nu și cel din adâncuri. Teama.
„Cristi, de ce nu iei în calcul retragerea?” Teoretic, viața fundașului lui Inter Milano și-a urmat cursul firesc. A reintrat, a fost folosit de Mourinho în campionat, Cupa Italiei și în Liga Campionilor, competiții pe care Inter le-a câștigat în vara lui 2010! E clar că atunci fotbalul și-a arătat și fața frumoasă pentru Cristi Chivu. Pentru că nu l-a trădat, deși tentația era mare.
Reuniunile de familie au fost multe și dese în acea perioadă. Mai direct, mai indirect, Cristi a fost întrebat la un moment dat: „De ce nu iei în calcul să te retragi? Pune mai presus de orice sănătatea ta și dorința familiei de a fi sănătos! Banii nu mai sunt de mult o problemă, tot ceea contează este să fii alături de Adelina și de Natalia (n.r. pe atunci nu exista și cea de-a doua fată a cuplului, Anastasia)…„. Vorbele au mers mai întâi la inimă. Fără efect. La masa respectivă se discutau mai multe, însă, brusc, totul s-a oprit atunci când cineva a șoptit o cifră: „Dacă stăm bine să ne gândim, cred că ai și ieși mult mai bine financiar dacă ai decide să te oprești acum! Asigurarea ta medicală, pe care o plătești din propriul buzunar, dar și cea oferită de club, ți-ar putea asigura oricum o sumă mult peste ceea ce ai putea obține dacă ai continua să joci… Undeva în jur de 12 milioane de euro! Bani, nu glumă! Plus că nimeni n-ar avea că să-ți reproșeze, că doar au văzut cu toții ce s-a întâmplat la Verona…„. Liniștea e și mai apăsătoare. Cristi Chivu privește cumva în gol, dar dă din cap. Nu, nu afirmativ. Mai degrabă meditativ. „Voi aveți dreptate când gândiți așa, dar nu știți cum e să fii pe teren de la 16 ani și să joci până la vârsta asta. Fotbalul e mai mult decât o pasiune, e un mod de viață. Nu pot să renunț acum. Chiar dacă așa e, poate aș ieși mai câștigat la bani dacă nu aș mai juca. Nu știu cum aș fi privit, dar sigur nu mi-ar plăcea mie ce aș vedea. Mă voi antrena în continuare și voi reveni mai puternic„. Discuția se termină, după ce el, căpitanul naționalei și fundașul lui Inter Milano a anunțat că trebuie să meargă la sală. Apoi la antrenament. La meciuri. Adică a mers înainte, nu a renunțat.
Ce înseamă asigurarea pentru un fotbalist român În România e un subiect delicat. Cazul recent al lui Dan Roman, atacantul lui Gaz Metan Mediaș, ce și-a rupt piciorul pe 19 decembrie e elocvent în acest sens. O țară întreagă a văzut cum jucătorului de 28 de ani îi atârna glezna după contactul cu un adversar. ProSport ține un jurnal zilnic on-line despre fiecare zi a refacerii sale, jurnal care a început cu o declarație care face lumină în acest caz: „Am vrut să-mi fac o asigurare în calitate de sportive profesionist, dar n-am găsit nicio soluție în țară. Firmele cu care am discutat mi-au transmis că ele nu asigură picioarele fotbaliștilor. Tocmai mă gândeam să găsesc o variantă în străinătate!”. Prea târziu. Într-un final, Roman s-a operat în Ungaria și va face recuperarea în România. Clubul său, Gaz Metan Mediaș, îi va deconta operația și îi va plăti recuperarea, ceea ce e un caz fericit. Mulți alți fotbaliști români care au abandonat meseria ori au fost nevoiți să lipsească mult timp au scos ei bani din buzunar în astfel de cazuri speciale.
„În mod cert, după ce îmi voi reveni, voi merge în străinătate să-mi fac o asigurare completă. M-am crezut mereu mai puternic ca stânca, am crezut că nu voi păți nimic, dar uite că s-a întâmplat nenorocirea” Dan Roman, Gaz Metan Mediaș
Ce înseamnă asigurarea pentru un fotbalist român din Vest În campionatele din Vestul Europei, jucătorii sunt asigurați de clubul la care evoluează, dar au grijă să-și caute și singuri soluții alternative. Asigurări private. Cristi Chivu, spre exemplu, a ales prestigioasa firmă Lloyds pentru a-și face asigurarea medicală în nume propriu. La un salariu de 5,5 milioane de euro (atât cât avea în momentul accidentării), fostul internațional român plătea o sumă considerabilă pe an. Una care se învârtea jurul a 100.000 de euro ! Orice polița de asigurare pentru sportivii de performanță se încheie pe o perioadă de un an, după care se reînnoiește. Iar Cristi a ales să-și facă această asigurare încă de la începuturile aventurii sale în fotbalul mare.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER