„Spionul lui Dumnezeu” iese în față! Dezvăluiri spumoase ale detectivului care i-a fost „umbră” marelui Maradona în perioada în care scria istorie la Napoli: de la asaltul fanelor, la un episod incredibil cu o bătrână: „Nu l-a recunoscut pe Diego”

Antonino Rostino, detectivul particular angajat de Napoli, în 1988, pentru a-l spiona pe Diego Armando Maradona (56 de ani) a făcut, de curând, câteva dezvăluiri interesante din cadrul vieții de superstar pe care o trăia, la acea vreme, cel supranumit „Butoiașul atomic”.

În 1988, Napoli făcea cel mai mare efort financiar din istoria de până la acea vreme și plătea 13 milioane de euro pentru a-l aduce de la Barcelona pe Diego Maradona, campion mondial în 1986 și geniu considerat cel mai bun fotbalist al lumii la ora transferului. Un club mic la acea vreme știa, deja, despre problemele din viața personală ale lui Diego, iar conducerea a încercat să-și ia câteva măsuri de precauție, mai ales că Maradona se despărțise cu scandal de Barcelona. Astfel, Antonino Rostino a fost angajat pentru a veghea, practic, fiecare pas pe care Maradona îl face în noua viață, iar totul a început în ianuarie 1988.

Acum, Rostino, care i-a stat în umbră lui Maradona până la jumătatea lui 1989, și-a adus aminte cu plăcere de acele momente și a zugravit realitatea din jurul unui mare star al anilor 1980: „A fost o periodă când două fete veneau zilnic în fața casei lui Maradona și stăteau acolo cu orele, în speranța că-l vor întâlni și că el le va invita înăuntru. Au făcut-o câteva zile, până când Claudia Villafane (n.red  – prima soție a lui Maradona, în perioada 1984-2004) a coborât și le-a gonit, amenințându-le”, a declarat detectivul italian, pentru Il Mattino, înainte să povestească un episod…aparte: „Odată l-am surprins jucând fotbal cu niște copii pe o stradă. Meciul lor s-a încheiat când o doamnă în vârstă, deranjată de larmă probabil, a ieșit pe balcon și aruncat pe ei o găleată cu apă. În mod clar, nu-l recunoscuse pe Maradona”.

Apoi, Rostino a vorbit și despre Guillermo Copolla, impresarul lui Maradona pe care, ulterior, argentinianul l-a acuzat la nivel public că i-a furat banii câștigați în legendara carieră de fotbalist: „Mi-a creat impresia că era fidel ca nimeni altul. Îl însoțea peste tot și îi îndeplinea toate cerințele. Era mai mult decât un impresar, un fel de combinație între un prieten și un servitor”, a mai povestit Rostino, care a mutat discuția și spre latura personală a poveștii: „Am fost tentat să renunț la misiunea mea, să mă duc la el, să mă prezint și să-l sfătuiesc, prietenește, să se lepede de toată acea suită care îl înconjura, asediindu-l, pentru a putea redeveni așa cum era el de fapt: vesel, generos, plin de viață. Aș fi vrut să vorbesc cu el, să-l cunosc, deși puțini îl cunosc mai bine decât mine”.

Campion mondial cu Argentina (1986) în ceea ce a rămas cea mai strălucitoare prestație a unui fotbalist pe cea mai mare scenă a fotbalului, Maradona a lăsat în spate o moștenire impresionantă la Napoli. A venit în 1988, a pus clubul pe harta fotbalului european și a lăsat în urma sa cinci trofee, primele din istoria lui Napoli: două titluri în Serie A (1986/1987 și 1989/1990), o cupă a Italiei (1986/1987), o Supercupă a Italiei (1990/1991), dar și o Cupă UEFA, în stagiunea 1988/1989. A fost, de asemenea, golgheterul Serie A în sezonul 1987/1988 și a plecat de la Napoli în 1991, după mai multe scandaluri de dopaj în care a fost implicat. A semnat, apoi, cu Sevilla, dar cariera sa nu a mai ajuns pe aceleași culmi și drumul în fotbalul mare i s-a încheiat în 1994, la Cupa Mondială, când a fost depistat pozitiv chiar înaintea meciului cu România, câștigat de Generația de Aur cu 3-2.