Petrol şi gaze naturale acum, politică în trecut. Cum a fost influenţată istoria Ligii Campionilor

21 mai 2014 4676 afişări Liga Campionilor
Petrol şi gaze naturale acum, politică în trecut. Cum a fost influenţată istoria Ligii Campionilor Duckadam ridică deasupra capului Cupa Campionilor, prima câştigată de o echipă din spatele Cortinei de Fier

Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marţi, împreună cu Ziarul Financiar.

Banii au reprezentat întotdeauna puterea, inclusiv în fotbal, iar în zilele noastre acest lucru este din ce în ce mai vizibil. În trecut au existat şi alţi factori care au influenţat performanţele marilor echipe din Europa

Fotbalul a atras de-a lungul timpului suportul şi entuziasmul oamenilor de rând. Simplul suporter care îşi sacrifica timpul şi resursele pentru a susţine echipa cu care se identifica a reprezentat întotdeauna o rotiţă esenţială în mecanismul de funcţionare a sportului rege. Cu toate acestea, pe lângă al 12-lea om, aflat în tribune, fotbalul a atras şi simpatiile unor personaje care la un moment dat au deţinut un alt soi de putere. Dar această informaţie nu este o noutate pentru nimeni. Fotbalul s-a aflat întotdeauna în mâinile unor oameni cu influenţă, fie ea de natură economică la fel ca în prezent, fie de natură politică aşa cum se întâmpla în urmă cu aproximativ 50 de ani. În zilele noastre este vorba despre şeici sau despre oameni de afaceri din fosta U.R.S.S, care investesc banii veniţi din resurse naturale precum petrol sau gaze în  cel mai iubit sport.

Istoria Ligii Campionilor sau a competiţiei-mamă, Cupa Campionilor, este analizată de Simon Kuper şi Stefan Szymanski în cartea „Soccernomics”, acolo unde cei doi i-au împărţit trecutul în etape precum fascismul, comunismul, revoluţia industrială sau petrolul în zilele noastre.

Ce au în comun generalul Franco şi Valentin Ceauşescu

În anul 1956 avea loc prima ediţie a Cupei Campionilor. Opt dintre primele 11 câştigătoare au provenit din capitalele ţărilor iberice, care la acea vreme se aflau sub conducerea regimului fascist. Real Madrid în Spania a fost clubul favorit al gene­ralului Francisco Franco, în timp ce Benfica a fost echipa simpatizată de dictatorul portughez Antonio de Oliveira Salazar. Nu a fost vorba de influenţarea arbitrilor sau de cumpărarea meciurilor, ci mai degrabă de un suport indirect, oferit de cei doi dictatori prin centralizarea puterii şi resurselor în capitală, implicit la echipele de fotbal din aceste oraşe. Generalul Franco a fost întotdeauna de părere că succesul Realului pe plan extern l-a ajutat în conducerea ţării, iar ministrul său de externe, Fernando Maria Castiella, a văzut în Real Madrid „cea mai bună ambasadă pe care Spania a avut-o vreodată”.

În cele din urmă, dominaţia fascistă s-a stins odată cu moartea dictatorilor, Salazar în 1970 şi Franco în 1975. După dispariţia influenţei sale din fruntea fotbalului de pe continent, fascismul a făcut loc unui alt regim totalitar, de data aceasta mult mai cunoscut de România: comunismul. Aproape acelaşi „model fotbalistic” a funcţionat şi în regimul comunist: dictatorii şi-au trimis resursele către capitală, pentru că acolo se aflau oamenii lor importanţi: birocraţii, soldaţii şi poliţia secretă. Ulterior au urmat şi rezultatele. În 1975, Dinamo Kiev a câştigat finala Supercupei Europei în faţa lui Bayern Munchen (3-0, la gene­ral), după ce în prealabil cucerise Cupa Cupelor contra lui Ferencvaros (3-0). 11 ani mai târziu, condusă de Valentin Ceauşescu, fiul dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu, Steaua a câştigat Cupa Campionilor în faţa Barcelonei, în timp ce Dinamo Kiev reuşea din nou să câştige Cupa Cupelor, contra lui Atletico Madrid (3-0). Ultimul titlu european cucerit de o echipă provenită dintr-o ţară sub influenţa comunismului a fost câştigat în 1991, după ce Steaua Roşie Belgrad a învins-o pe Marseille în finala Cupei Campionilor. Direct sau indirect, generalul Franco, dictatorul Salazar sau familia Ceauşescu au stat la baza performanţelor reuşite de Real, Benfica, respectiv Steaua.

Platini şi prietenii din est. Coincidenţă?

În 2007, Michel Platini a fost ales preşedinte al UEFA. Dintre cei care l-au votat au fost şi reprezentanţii României, Rusiei şi Ucrainei. De aici încep coincidenţele. În acelaşi an, Ucraina a primit vestea că va organiza, împreună cu Polonia, Euro 2012. Un an mai târziu, Zenit Sankt Petersburg a câştigat Europa League, în timp ce finala Ligii Campionilor s-a jucat în capitala Rusiei, la Moscova. Ulterior, România a beneficiat de organizarea Campionatului European U19 (2011) şi de găzduirea finalei Europa League (2012).

Industriile care susţin fotbalul

Un alt punct de sprijin pentru marile echipe europene de fotbal l-a constituit industria. Manchester United, Bayern München, Juventus Torino sau FC Barcelona sunt poate cele mai cunoscute nume de echipe care au beneficiat de pe urma suportului venit din industriile acestor oraşe. Exemplu concret vine de la britanici. În 1878, alături de noua cale ferată din Manchester, lua fiinţă un nou club de fotbal: Newton Heath, care mai târziu devenea Manchester United. Populaţia oraşului a crescut într-un secol de la 84.000 locuitori la 1,25 milioane. Beneficiind de suportul societăţii, fotbalul s-a dezvoltat rapid şi a reprezentat una din principalele pasiuni ale zonelor respective.

3 trofee a obţinut Man. United în Cupa şi Liga Campionilor, dintre care două în ultimii 15 ani, cu Sir Alex Ferguson manager

Articol scris de Emanuel Ivan

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.