OPINIE | Râdeți și acum de Klopp și de poza asta! Liverpool într-o imagine neînțeleasă: „West Brom sau Barcelona, Anfield vibrează la fel și Jurgen livrează. Domnilor din România, fără ei nu puteți întoarce de la 0-3 nici echipa de fotbal feminin U16 a lui Liverpool”

Liverpool, echipa iubită și urâtă deopotrivă de români, măturată după 0-3 pe Camp Nou într-un meci în care a căzut nemeritat victima magiei lui Leo Messi, e în a doua finală consecutivă a Ligii Campionilor și culege laude. E 8 mai 2019 și se vorbește despre magia lui Klopp, despre spirit de luptă, sacrificiu, determinare, atacuri în haită și fani la superlativ. S-a ajuns la fundul sacului cu epitete într-o singură noapte și ipocrizia nu se mai termină: haterii de săptămâna trecută sunt fanii ai fotbalului-spectacol de azi, ironicii țin aproape și au virat, de data asta, spre Barcelona. „Zeul” Leo, idolul, e coborât cu picioarele pe pământul de care s-a desprins miercurea trecută și Jurgen e pus deasupra tuturor. Pentru ceva ce face de patru ani, pentru un spirit încă neînțeles!

13 decembrie 2015. Semnătura lui Klopp pe patima The Kop

Cu mult înainte de dublele lui Wijnaldum și Origi și de atmosfera electrizantă de pe Anfield s-a petrecut momentul „13 decembrie 2015”. Klopp venise pe 8 octombrie, găsise o echipă fără legendarul Gerrard, retras în mai, fără golgheterul Suarez și încă măcinată de gândul că ratase titlul la mustață, după celebra alunecare a lui Stevie, tot pe magicul Anfield, și golul cât decenii de istorie al lui Demba Ba. Era etapa a 16-a din Premier League, Liverpool revenea de la 0-2 cu West Brom pe teren propriu, se termina 2-2, iar în echipa de start găseai oameni precum Mignolet, Skrtel, Benteke sau Jordon Ibe. Ce drum lung, nu e așa?

„Uitați de Barcelona – PSG 6-1, s-a produs cea mai mare revenire din istoria fotbalului” – unul dintre comentariile care, peste ani, ironiza poza de mai sus.

Jurgen și-a strâns băieții. Era unitatea de elită cu care știa că nu va pleca la marile lupte. Dar erau ai lui, la fel cum erau și fanii. Au mers în fața The Kop, neamțul a luat un prim contact din care a înțeles multe, iar gestul său a devenit subiect de bășcălie. Corect, cumva, pentru că, faptic vorbind, Liverpool sărbătorea un 2-2 cu West Brom pe teren propriu. Și glumițele au curs, eticheta a fost pusă. Nimic despre The Kop, despre forța unei peluze îndurerate de ani de insuccese, despre un Jurgen care, cu Zidul Galben în spate, ducea Borussia spre titlul în Germania și finala Ligii.

7 mai 2019. Mesajul i-a fost înțeles, lumea fotbalului a acceptat

Anii s-au scurs, unitatea de luptă a devenit mașinărie de fotbal și de război și Barcelona s-a făcut mică. Marele Messi a fost ‘tranchilizat’ de Matip sau Milner în timp ce Benteke și Jordon Ibe își văd liniștiți de carierele lor. S-a schimbat echipa, s-au investit bani, contextul e altul, dar eroii sunt aceiași: Klopp și The Kop. Bazele puse în 2015, solide, dar neînțelese de mulți, sunt esența revenirii de marți seară. Când Klopp și The Kop sunt pe aceeași lungime de undă, aproape că nu mai contează dacă pe teren e Origi sau Firmino sau dacă adversarul e Suarez sau Gnohere. Că e West Brom sau Barcelona, Anfield vibrează la fel și Jurgen livrează. Fotbal, calitate, emoție, coeziune și încredere reciprocă. Sunt punctele cardinale ale unui succes aparent imposibil de explicat.

Klopp și jucătorii, față în față cu The Kop într-o copie la indigo a momentului West Brom. Comentariile nu mai sunt aceleași…

Sigur, a pierdut finala Europa League cu Sevilla, l-a răpus Karius în finala Ligii de anul trecut, va pierde titlul la limita limitelor, cu record de puncte, și, cine știe, poate nu va pleca de la Madrid cu marele trofeu acasă. Dar 7 mai 2019 va rămâne în istorie ca ziua lui Klopp, cea în care lumea fotbalului a mai primit, după Istanbul 2005, încă o porție despre ce înseamnă Liverpool.

„În fotbal, oamenii o spun mereu: suporterii sunt importanți, dar nu mereu sunt tratați așa, deci trebuie să fii sigur că e o relație sănătoasă. Știm că fără ei nu putem juca la nivelul nostru cel mai bun, nu avem nicio șansă. Trebuie să-i apreciem și asta e ușor pentru mine. După 2-2 cu West Brom am vrut să le mulțumesc după meci, deci am luat echipa și am dus-o în fața peluzei Kop pentru a face asta. Apoi, a fost o discuție despre acest gest, dar eu nu am spus decât ‘de ce ar trebui măcar să discutăm despre asta?’. Am vrut să arătăm că suntem uniți, 100% uniți! Asta înseamnă că știu că sunt responsabil pentru performanță, dar și că ei sunt responsabili pentru atmosferă”, explica Klopp, undeva prin 2018, în discursul care ar trebui citit și recitit de conducătorii fotbalului românesc. De ce? Pentru că, domnilor din România, fără fani și ultrași nu puteți întoarce de la 0-3 nici grupa de fotbal feminin Under 16 a lui Liverpool!