INTERVIU EVENIMENT cu Nedelcu II, unul dintre eroii Timişoarei în dubla cu Celtic Glasgow din 1980. "Păltinişanu şi Anghel mi-au zis că sunt nebun". Partidul şi banii, cum l-a cunoscut pe Rod Stewart, bătaia de la hotel, arbitrul cu centura neagră şi ce şanse are CFR

6 aug 2019 4301 afişări Liga Campionilor
INTERVIU EVENIMENT cu Nedelcu II, unul dintre eroii Timişoarei în dubla cu Celtic Glasgow din 1980. "Păltinişanu şi Anghel mi-au zis că sunt nebun". Partidul şi banii, cum l-a cunoscut pe Rod Stewart, bătaia de la hotel, arbitrul cu centura neagră şi ce şanse are CFR
GALERIE (6 de imagini) VEZI GALERIA

În preajma confruntării dintre CFR Cluj şi Celtic, ProSport stat de vorbă cu Nedelcu II, unul dintre eroii care au eliminat echipa scoţiană, acum aproape patru decenii, cu Politehnica Timişoara.

Primul contact al lui Celtic cu fotbalul românesc a avut loc într-un an rotund, 1980, într-un moment când toamna tocmai începuse să se instaleze comod pe suprafaţa întregii Europe. Adversara sa s-a numit Politehnica Timişoara, surprinzătoarea câştigătoare a Cupei României din sezonul precedent. Fusese o finală dramatică împotriva Stelei, încheiată cu 2-1 după 120 de minute, când organizatorii au întârziat puţin înmânarea trofeului, deoarece înscripţionaseră deja pe el în dreptul câştigătoarei numele de „Steaua Bucureşti”, văzându-se obligaţi să şteargă acea gravare şi s-o înlocuiască cu „Politehnica Timişoara”. Ca şi în respectiva finală, tot cu un asemenea statut de biată autsaideră pornea „Poli” şi în dubla confruntare cu echipa scoţiană, din primul tur al Cupei Cupelor.

Aproape nimeni nu credea în şansa echipei bănăţene, nici măcar proprii jucători şi antrenori. Leonida Nedelcu, Nedelcu II cum a fost cunoscut ca fotbalist sau Lone cum îi spun apropiaţii, era vârful de atac al acelei frumoase echipe timişorene, un veritabil zburător al careurilor, care câştiga mai toate duelurile aeriene, căci în adolescenţă, înainte de a o lua pe calea fotbalului, a practicat săritura în înălţime. El a avut un aport important la golul care avea să califice surprinzător pe „Poli” la capătul acelei duble confruntări. Astăzi, la aproape patru decenii, am retrăit împreună prin imaginea minţii acele momente de grandoare pentru fotbalul românesc.


Golul de poveste, detentă de baschetbalist din NBA pentru Nedelcu II FOTO Druckeria

"Cei din conducerea clubului au dat la cei mai mulţi dintre cei care au jucat câte 5.000 de lei, iar mie, lui Pălti, lui Anghel, lui Dembo şi lui „Liţă” ne-au mai dat încă 5.000. Asta însemna pe-atunci cam două-trei salarii bune'

La faza golului calificării, marcat de Păltinişanu, ai avut un aport foarte important. Eu mi-o aduc bine aminte, dar te rog rememoreaz-o tu pentru cititorii noştri.
A fost o lovitură liberă de pe dreapta. Cei de la Celtic nu au respectat distanţa, „Liţă” l-a făcut atent pe arbitru, grecul s-a dus la ei să-i atenţioneze, şi imediat a centrat înalt. Eu cu Pălti ne-am dus în careu, pe lung, însă în momentul în care eu am sărit la cap cu portarul, el a luat-o în dreapta. Aşadar, sărisem odată cu portarul, când tocmai prinsese mingea, însă în zbor am reuşit să i-o iau dintre mâini cu capul, ajungând la un fundaş al lor care a vrut s-o degajeze din careu, însă doar a „lustruit-o”, ajungând chiar în faţa lui Pălti care era la un metru de poartă, şutând-o în plasă. Golul a venit după o perioadă în care ei ne cam dominaseră. În ultima decadă a partidei nu am mai auzit decât un vuiet de la spectatorii care se ridicaseră cu toţii în picioare scandând „Poli-Poli” şi eram permanent cu ochii la ceas, până când arbitrul a fluierat finalul. Chiar dacă ne bucuram şi săream în sus, nu realizam încă faptul că o eliminasem pe Celtic.

Aţi primit vreo primă specială?
La două zile am fost chemaţi la Partid, unde primul-secretar ne-a felicitat. La un moment dat a întrebat cine a marcat. Mai mulţi am răspuns, „Păltinişanu”, şi l-au indicat. La care respectivul s-a dus spre el, i-a strâns mâna şi i-a zis „Bravo tovarăşe Timişanu!”. Tot zicea că o să ne dea ceva, dar în afară de vrăjeli n-am văzut nimic de la el. Cei din conducerea clubului au dat la cei mai mulţi dintre cei care au jucat câte 5.000 de lei, iar mie, lui Pălti, lui Anghel, lui Dembo şi lui „Liţă” ne-au mai dat încă 5.000. Asta însemna pe-atunci cam două-trei salarii bune.

"Asta l-a enervat la culme pe McNeil, care a vrut să-l lovească cu pumnul. Numai că arbitrul, care avea centura neagră la karate, i-a tras una la gât, de s-a prăvălit scoţianul pe jos. A fost scandal, a venit şi miliţia"

Ce s-a întâmplat după meci, aţi petrecut, v-aţi bucurat împreună cu suporterii?
A fost noapte albă în Timişoara. Imediat după meci, prim-secretarul a închiriat sala restaurantului mare de la Hotelul Continental, invitându-ne pe toţi fotbaliştii cu nevestele, prieteni, prietene. Am petrecut acolo, iar afară erau vreo 15-20.000 de oameni care cântau şi se bucurau. A trebuit să ieşim la balcon, unul câte unul, ca să salutăm acea mulţime entuziastă, să le spunem câteva vorbe.

Am înţeles că a fost un incident la hotel, după meci.
Cei de la Celtic erau şi ei cazaţi în acel hotel. Şi coborâseră să ia masa, la un separeu. Unul dintre fundaşii lor centrali, cu care mă mai „ciupisem” eu în timpul jocului, mai un cot, mai un brânci, s-a oprit şi uitându-se în dreptul mesei mele, unde stătea şi Păltinişanu, făcându-mi semn cu pumnul în aer şi chemându-mă spre el. I-am arătat lui Pălti, că ăla voia să mergem afară să ne batem. Auzind, s-a ridicat cât era de mare şi s-a dus către ăla „hai bă că vin eu”. Când a văzut ăla că Pălti nu glumea, a plecat. Între timp au apărut la faţa locului şi arbitrii. Eu nu am văzut exact tot ce s-a întâmplat, căci eram înăuntru, iar faza s-a întâmplat la intrare. Am auzit mai apoi. Trecând şi el pe-acolo în acele momente, antrenorul lui Celtic, Billy McNeil, când i-a văzut, le-a arătat obrazul. Arbitrul de centru, cu toate că era în haine civile, foarte calm a scos din buzunar un cartonaş roşu şi l-a arătat la rându-i spre scoţian. Asta l-a enervat la culme pe McNeil, care a vrut să-l lovească cu pumnul. Numai că arbitrul, care avea centura neagră la karate, i-a tras una la gât, de s-a prăvălit scoţianul pe jos. A fost scandal, a venit şi miliţia.

Şi sorţii au făcut să picaţi apoi tot cu o echipă britanică, West Ham United.Da. Cei din conducere au fost în extaz când au aflat adversara, zicând că dacă am reuşit cu Celtic, o să repetăm figura şi cu echipa englezească. Dar hai să-ţi spun una scurtă cu ce am păţit când am plecat la Londra pentru meciul tur. Am plecat la Bucureşti de unde aveam avion spre londra. Ştii că pe-atunci n-aveai voie să deţii valută. Făcusem şi eu rost de 200 de dolari şi seara, am scos pasta dintr-un tub de pastă de dinţi şi am înghesuit înăuntru cele două bancnote. Ajunşi la Londra, când am intrat în aeroport, un tip înalt bine făcut, a spus că e de la Ambasada României şi a întrebat „care este Leonida Nedelcu?” I-am răspuns că eu. „Rămâneţi puţin în dreapta” – mi-a zis grav. „M-a ciripit careva” – m-am gândit eu, punându-mi mâna pe cap. Apoi l-am auzit întrebând „care este antrenorul echipei?”. Şi i-a zis la fel, să rămână în dreapta. „Bine că l-a prins şi pe-ăsta şi nu sunt singur”, mi-am zis eu ca un român bun ce eram. De fapt, antrenorul lui West Ham United, John Lyall, îl rugase să ne oprească deoarece voia să ne cunoască personal şi să facă o poză cu „antrenorul care a scos-o pe Celtic” şi cu „cel mai bun atacant din echipă care are stil de joc englezesc”. Nu-ţi spun ce uşurat am răsuflat

"Eu cred că CFR se poate califica, pentru că are o echipă de profesionişti obişnuiţi cu asemenea gen de jocuri. Ar putea să-i bată pe scoţieni cu arma lor. Căci şi CFR joacă bine la cap şi este redutabilă la fazele fixe"

Ce părere ai, va putea acum face ceva CFR Cluj cu Celtic?
Eu cred că se poate califica, pentru că are o echipă de profesionişti obişnuiţi cu asemenea gen de jocuri. Ar putea să-i bată pe scoţieni cu arma lor. Căci şi CFR joacă bine la cap şi este redutabilă la fazele fixe. Este cea mai bună şi mai în formă echipă de la noi. Totodată fotbalul scoţian nu este totuna cu cel englez. Celtic nu este nici Liverpool, nici Tottenham Hotspur, ci doar un verişor de la ţară al acestora.
Ţi-ar place să vezi meciul de la faţa locului?
Evident. Chiar m-ar bucura dacă m-ar invita la meciul de-aici cei de la CFR, pe acest considerent că i-am scos pe Celtic şi le-aş putea aduce şi lor noroc.


Casetele celor două jocuri
CELTIC FC,GLASGOW – POLITEHNICA TIMIŞOARA 2-1 (2-0) C2

  • 17.09.1980 Glasgow. Stadion: Celtic Park. Spectatori: 30.000. Marcatori: Nicholas (19, 43) – Manea (78). Arbitru: Gerard Geurds (Olanda).

CELTIC: Pat Bonner – Alan Snedonn, Tom McAdam, Roy Aitken, Danny McGrain – Davie Provan (82 Johnny Dooley), Murdo MacLeod (65 Mike Conroy), Dominic Sullivan – Tommy Burns, George McCluskey, Charlie Nicholas. Antrenor: William McNeil.
POLITEHNICA: Aurel Moise – Dumitru Nadu, Gheorghe Şerbănoiu, Dan Păltinişanu, Aurel Şunda – Ion Dumitru, Adrian Manea, Nicolae Titi (60 Emeric Emil Dembróvszki), Viorel Vişan – Leonida Marian Nedelcu, Gheorghe Cotec (88 Stelian Anghel). Antrenor: Ion V. Ionescu.



POLITEHNICA TIMIŞOARA – CELTIC FC,GLASGOW 1-0 (0-0) C2

  • 01.10.1980 Timişoara. Stadion: „1 Mai”. Spectatori: 45.000. Marcator: Păltinişanu (81). Arbitru: Nikolaos Lagogiannēs (Grecia). Eliminări: Manea (17), MacDonald (17), McGarvey (83).

POLITEHNICA: Aurel Moise – Dumitru Nadu, Gheorghe Şerbănoiu, Dan Păltinişanu, Aurel Şunda (70 Gheorghe Cotec) – Ion Dumitru, Adrian Manea, Emeric Emil Dembróvszki (69 Nicolae Titi), Viorel Vişan – Stelian Anghel, Leonida Marian Nedelcu. Antrenor: Ion V. Ionescu.
CELTIC: Peter Latchford – Alan Snedonn, Tom McAdam, Roddie MacDonald, Danny McGrain – Roy Aitken, Murdo MacLeod, Dominic Sullivan – Davie Provan, Frank McGarvey, Charlie Nicholas. Antrenor: William McNeil.


 


Golul de poveste, detentă de baschetbalist din NBA pentru Nedelcu II FOTO Druckeria

"Cei din conducerea clubului au dat la cei mai mulţi dintre cei care au jucat câte 5.000 de lei, iar mie, lui Pălti, lui Anghel, lui Dembo şi lui „Liţă” ne-au mai dat încă 5.000. Asta însemna pe-atunci cam două-trei salarii bune'

La faza golului calificării, marcat de Păltinişanu, ai avut un aport foarte important. Eu mi-o aduc bine aminte, dar te rog rememoreaz-o tu pentru cititorii noştri.
A fost o lovitură liberă de pe dreapta. Cei de la Celtic nu au respectat distanţa, „Liţă” l-a făcut atent pe arbitru, grecul s-a dus la ei să-i atenţioneze, şi imediat a centrat înalt. Eu cu Pălti ne-am dus în careu, pe lung, însă în momentul în care eu am sărit la cap cu portarul, el a luat-o în dreapta. Aşadar, sărisem odată cu portarul, când tocmai prinsese mingea, însă în zbor am reuşit să i-o iau dintre mâini cu capul, ajungând la un fundaş al lor care a vrut s-o degajeze din careu, însă doar a „lustruit-o”, ajungând chiar în faţa lui Pălti care era la un metru de poartă, şutând-o în plasă. Golul a venit după o perioadă în care ei ne cam dominaseră. În ultima decadă a partidei nu am mai auzit decât un vuiet de la spectatorii care se ridicaseră cu toţii în picioare scandând „Poli-Poli” şi eram permanent cu ochii la ceas, până când arbitrul a fluierat finalul. Chiar dacă ne bucuram şi săream în sus, nu realizam încă faptul că o eliminasem pe Celtic.

Aţi primit vreo primă specială?
La două zile am fost chemaţi la Partid, unde primul-secretar ne-a felicitat. La un moment dat a întrebat cine a marcat. Mai mulţi am răspuns, „Păltinişanu”, şi l-au indicat. La care respectivul s-a dus spre el, i-a strâns mâna şi i-a zis „Bravo tovarăşe Timişanu!”. Tot zicea că o să ne dea ceva, dar în afară de vrăjeli n-am văzut nimic de la el. Cei din conducerea clubului au dat la cei mai mulţi dintre cei care au jucat câte 5.000 de lei, iar mie, lui Pălti, lui Anghel, lui Dembo şi lui „Liţă” ne-au mai dat încă 5.000. Asta însemna pe-atunci cam două-trei salarii bune.

"Asta l-a enervat la culme pe McNeil, care a vrut să-l lovească cu pumnul. Numai că arbitrul, care avea centura neagră la karate, i-a tras una la gât, de s-a prăvălit scoţianul pe jos. A fost scandal, a venit şi miliţia"

Ce s-a întâmplat după meci, aţi petrecut, v-aţi bucurat împreună cu suporterii?
A fost noapte albă în Timişoara. Imediat după meci, prim-secretarul a închiriat sala restaurantului mare de la Hotelul Continental, invitându-ne pe toţi fotbaliştii cu nevestele, prieteni, prietene. Am petrecut acolo, iar afară erau vreo 15-20.000 de oameni care cântau şi se bucurau. A trebuit să ieşim la balcon, unul câte unul, ca să salutăm acea mulţime entuziastă, să le spunem câteva vorbe.

Am înţeles că a fost un incident la hotel, după meci.
Cei de la Celtic erau şi ei cazaţi în acel hotel. Şi coborâseră să ia masa, la un separeu. Unul dintre fundaşii lor centrali, cu care mă mai „ciupisem” eu în timpul jocului, mai un cot, mai un brânci, s-a oprit şi uitându-se în dreptul mesei mele, unde stătea şi Păltinişanu, făcându-mi semn cu pumnul în aer şi chemându-mă spre el. I-am arătat lui Pălti, că ăla voia să mergem afară să ne batem. Auzind, s-a ridicat cât era de mare şi s-a dus către ăla „hai bă că vin eu”. Când a văzut ăla că Pălti nu glumea, a plecat. Între timp au apărut la faţa locului şi arbitrii. Eu nu am văzut exact tot ce s-a întâmplat, căci eram înăuntru, iar faza s-a întâmplat la intrare. Am auzit mai apoi. Trecând şi el pe-acolo în acele momente, antrenorul lui Celtic, Billy McNeil, când i-a văzut, le-a arătat obrazul. Arbitrul de centru, cu toate că era în haine civile, foarte calm a scos din buzunar un cartonaş roşu şi l-a arătat la rându-i spre scoţian. Asta l-a enervat la culme pe McNeil, care a vrut să-l lovească cu pumnul. Numai că arbitrul, care avea centura neagră la karate, i-a tras una la gât, de s-a prăvălit scoţianul pe jos. A fost scandal, a venit şi miliţia.

Şi sorţii au făcut să picaţi apoi tot cu o echipă britanică, West Ham United.Da. Cei din conducere au fost în extaz când au aflat adversara, zicând că dacă am reuşit cu Celtic, o să repetăm figura şi cu echipa englezească. Dar hai să-ţi spun una scurtă cu ce am păţit când am plecat la Londra pentru meciul tur. Am plecat la Bucureşti de unde aveam avion spre londra. Ştii că pe-atunci n-aveai voie să deţii valută. Făcusem şi eu rost de 200 de dolari şi seara, am scos pasta dintr-un tub de pastă de dinţi şi am înghesuit înăuntru cele două bancnote. Ajunşi la Londra, când am intrat în aeroport, un tip înalt bine făcut, a spus că e de la Ambasada României şi a întrebat „care este Leonida Nedelcu?” I-am răspuns că eu. „Rămâneţi puţin în dreapta” – mi-a zis grav. „M-a ciripit careva” – m-am gândit eu, punându-mi mâna pe cap. Apoi l-am auzit întrebând „care este antrenorul echipei?”. Şi i-a zis la fel, să rămână în dreapta. „Bine că l-a prins şi pe-ăsta şi nu sunt singur”, mi-am zis eu ca un român bun ce eram. De fapt, antrenorul lui West Ham United, John Lyall, îl rugase să ne oprească deoarece voia să ne cunoască personal şi să facă o poză cu „antrenorul care a scos-o pe Celtic” şi cu „cel mai bun atacant din echipă care are stil de joc englezesc”. Nu-ţi spun ce uşurat am răsuflat

"Eu cred că CFR se poate califica, pentru că are o echipă de profesionişti obişnuiţi cu asemenea gen de jocuri. Ar putea să-i bată pe scoţieni cu arma lor. Căci şi CFR joacă bine la cap şi este redutabilă la fazele fixe"

Ce părere ai, va putea acum face ceva CFR Cluj cu Celtic?
Eu cred că se poate califica, pentru că are o echipă de profesionişti obişnuiţi cu asemenea gen de jocuri. Ar putea să-i bată pe scoţieni cu arma lor. Căci şi CFR joacă bine la cap şi este redutabilă la fazele fixe. Este cea mai bună şi mai în formă echipă de la noi. Totodată fotbalul scoţian nu este totuna cu cel englez. Celtic nu este nici Liverpool, nici Tottenham Hotspur, ci doar un verişor de la ţară al acestora.
Ţi-ar place să vezi meciul de la faţa locului?
Evident. Chiar m-ar bucura dacă m-ar invita la meciul de-aici cei de la CFR, pe acest considerent că i-am scos pe Celtic şi le-aş putea aduce şi lor noroc.


Casetele celor două jocuri
CELTIC FC,GLASGOW – POLITEHNICA TIMIŞOARA 2-1 (2-0) C2

  • 17.09.1980 Glasgow. Stadion: Celtic Park. Spectatori: 30.000. Marcatori: Nicholas (19, 43) – Manea (78). Arbitru: Gerard Geurds (Olanda).

CELTIC: Pat Bonner – Alan Snedonn, Tom McAdam, Roy Aitken, Danny McGrain – Davie Provan (82 Johnny Dooley), Murdo MacLeod (65 Mike Conroy), Dominic Sullivan – Tommy Burns, George McCluskey, Charlie Nicholas. Antrenor: William McNeil.
POLITEHNICA: Aurel Moise – Dumitru Nadu, Gheorghe Şerbănoiu, Dan Păltinişanu, Aurel Şunda – Ion Dumitru, Adrian Manea, Nicolae Titi (60 Emeric Emil Dembróvszki), Viorel Vişan – Leonida Marian Nedelcu, Gheorghe Cotec (88 Stelian Anghel). Antrenor: Ion V. Ionescu.



POLITEHNICA TIMIŞOARA – CELTIC FC,GLASGOW 1-0 (0-0) C2

  • 01.10.1980 Timişoara. Stadion: „1 Mai”. Spectatori: 45.000. Marcator: Păltinişanu (81). Arbitru: Nikolaos Lagogiannēs (Grecia). Eliminări: Manea (17), MacDonald (17), McGarvey (83).

POLITEHNICA: Aurel Moise – Dumitru Nadu, Gheorghe Şerbănoiu, Dan Păltinişanu, Aurel Şunda (70 Gheorghe Cotec) – Ion Dumitru, Adrian Manea, Emeric Emil Dembróvszki (69 Nicolae Titi), Viorel Vişan – Stelian Anghel, Leonida Marian Nedelcu. Antrenor: Ion V. Ionescu.
CELTIC: Peter Latchford – Alan Snedonn, Tom McAdam, Roddie MacDonald, Danny McGrain – Roy Aitken, Murdo MacLeod, Dominic Sullivan – Davie Provan, Frank McGarvey, Charlie Nicholas. Antrenor: William McNeil.


 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.