Antrenorul care a adus ultimul titlu pentru FCSB, în 2015, după un sezon în care echipa lui Gigi Becali a cucerit trei trofee: campionatul, Cupa României și Cupa Ligii, a surprins la finalul lunii martie, atunci când a acceptat oferta formației daneze Vejle BK. Fostul mijlocaș din Ghencea a preluat o echipă aflată într-o situație cruntă (locul 14, ultimul în primul eșalon).
La mai bine de o lună după ce a fost prezentat la fosta adversară a Stelei din stagiunea în care formația din Ghencea a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni, Costel Gâlcă a oferit primele declarații despre experiența sa în Danemarca. A rămas același tip discret, cu un discurs curat.
Tehncianul în vârstă de 47 de ani le-a liber două zile jucătorilor săi după ultimul meci, însă el a revenit la stadion pentru a face mișcare și a ordona gândurile. O partidă contra celor de la Aarhus care a mai albit câteva fire de pe tâmplele antrenorului. După ce a condus de două ori, 1-0 și 2-1, Vejle a pierdut dramatic, 2-4, iar echipa fostului mijlocaș central rămâne pe ultima poziție. Deși au trecut aproape două zile, tehnicianul român pare încă prins în momentele jocului. „Dacă învingeam am fi avut speranțe să scăpăm de baraj. Mai este o grupă în play-out, astfel că o să jucăm cu locul 4 de acolo, așa este sistemul competițional, va fi o întâlnire tur-retur. A fost un pic ciudat și arbitrajul, am jucat mult timp cu un om mai puțin, am avut un jucător eliminat, zic eu cam ușor, încă din minutul 30. Chiar și așa am condus de două ori, am luptat, însă acum trebuie să ne concentrăm pentru baraj”, începe Gâlcă dialogul.
„Danezii nu sunt cei mai calzi oameni”
Costel Gâlcă aleargă pe pista stadionului pe care Steaua, în 1985, începea frumoasa poveste încheiată triumfal, în 1986, la Sevilla. O arenă situată lângă o lizieră, unde aerul este puternic, amețitor, iar briza mării se simte în nările poluate de praful bucureștean. Fostul mijlocaș stelist se menține într-o formă fizică de invidiat, parcă ieri s-a lăsat de fotbal, iar după câteva ture arse într-un ritm susținut vorbește fără să gâfâie. „Poate am surprins când am semnat aici, însă m-am documentat, știam unde vin și, mai ales, ținând cont de situația echipei, ce am de făcut”. Totuși, Gâlcă spune că a avut nevoie de o fulgerătoare acomodare. „Când am ajuns mi s-a părut ciudată viața, eram cam circumspect. Danezii nu sunt cei mai calzi oameni, însă m-am adaptat și acum îmi este foarte bine. E diferență mare față de România, mă refer la condiții, nu se compară cu ce e lanoi. Au un fotbal care se bazează mult pe fizic. Investesc mult în tineri, au multe academii. Știam că nu sunt singurul român, în campionat joacă și Adrian Petre (n.r. la Esbjerg), băiatul de la Arad, e bine văzut, are cotă bună „, povestește tehnicianul, în timp ce pivește lung spre o peluză chelită de scaune care se contopește cu pădurea din spatele terenului.
Fanii fac atmosferă la meciurile lui Vejle. „Par oameni liniștiți, însă au și ei nebunii lor”
„La ultimul meci au venit vreo 8000 de oameni și echipa nu e în cea mai bună situație, sunt activi și, deși nordicii par oameni liniștiți, au și ei nebunii lor, de-asta nu au pus scaune la peluză. Acolo stă galeria, denezii știu să facă atmosferă, m-au impresionat din acest punct de vedere, mă așteptam să fie mai calmi”, spune Gâlcă, iar gândul său sare în viitor. Nu vrea să vorbească despre FCSB, despre trecut, despre ce se întâmplă în România, este concentrat pe munca sa din Danemarca și speră să o salveze pe Vejle de la retrogradare. Și este pozitiv. Emană un optimism incurabil, departe de defetismul mioritic al fotbalului românesc: „După înfrângerea de duminică (n.r. meciul cu AGF, 2-4) e clar că o să mergem la baraj. Nu e nimic, o să batem, apoi vom da piept cu o echipă din liga secundă. Mi-am asumat un risc în momentul în care am preluat-o pe Vejle, nu din cauză că era ultimul loc, însă e dificil pentru un antrenor când nu începe treaba de la zero. Nu mă plâng, trebuie să ne salvăm!”
Înainte de a încheia scurtul dialog, Costel Gâlcă demonstrează că este o gazdă bună și se transformă în ghid de ocazie. „Pe terenul pe care am alergat mai devreme a început povestea Stelei în Cupa Campionilor în 1985. Acum se joacă fotbal american, în Danemarca este destul de practicat acest sport, le place foarte mult. În 1985 am văzut-o pe Vejle contra Stelei, nu credeam că o să ajung pe aici, chiar m-a impresionat un jucător de la ei, Alain Simonsen, cel care a marcat în partida de la București”, rememorează Costel Gâlcă primii pași ai echipei sale de suflet în drumul spre cea mai mare performanță a fotbalului românesc. Steaua a trecut de Vejle BK după o dublă mansă fără înfrângere, în Danemarca, partida tur, s-a încheiat 1-1, iar la București, campiona României s-a impus cu 4-1.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER