Nuanțele sunt mereu importante. Dar, indiferent dacă Răzvan Lucescu a declarat după meci că victoria FCSB cu PAOK „este fake” sau „nu este reală”, ori poate ambele variante, fiind vorba de mai multe secvențe de declarație publică, se păcălește ori doar se justifică în contextul de la Salonic. Victoria FCSB cu PAOK este cât se poate de autentică și reală. E o realitate probată de fapte, de cifre, de fotbal pur.
Iar asta din primul minut al meciului de pe „Toumba” și până la fluierul final, trecând prin toate segmentele esențiale care influențează un succes. Ba chiar și dincolo de partida de aseară, legând victoria roș-albastră de-acum de cea din octombrie. Răzvan Lucescu n-a pierdut o calificare, cel puțin nu încă, dar a pierdut. De ce?
PAOK a intrat la pauză cu 1-0 după o primă repriză care, analizând toate coordonatele obiective ale fotbalului, ar fi trebuit să se termine cel puțin la egalitate. Grecii au avut un singur șut pe poartă, la fel ca FCSB. Dar acela a fost și singurul șut spre poartă pentru băieții lui Răzvan Lucescu, în vreme ce campioana României a căutat de cinci ori poarta. Ba, de trei ori, chiar din interiorul careului advers.
Raportul intrărilor în ultima treime a fost 35 – 26 pentru FCSB. Am fost peste la procentajul baloanelor trimise corect în adâncime, 44% versus 36%. Dar, poate mai important, FCSB a avut 63% dueluri directe câștigate, cu un impresionant 80% în privința celor aeriene. Până și la driblinguri reușite am fost superiori (50% vs 20%).
Am avut o posesie de 46%, aici am suferit infim, și mai puține pase precise. Dar asta nu susține, fotbalistic, un 0-1! Nici pe departe.
Am scris-o și la cald, aici, în cronica partidei PAOK – FCSB 1-2, sunt convins și „la rece”. Arbitrajul a fost slab spre foarte slab. „Centralul” n-a avut stil și rigoare unitară, a intrat într-un joc riscant și inechitabil cu propria misiune, dar și cu echipele, încercând să lase jocul liber la început dar capotând sub propria incapacitate de a susține acest tipar. Devenind, pe parcurs, exact promotorul unui fotbal în care se fluieră tot și degeaba.
Arbitrul a nedreptățit otova, dacă se poate spune așa, până la eliminarea lui Taison. Acolo a atins o limită în care a înclinat dramatic balanța. Dar FCSB a știut să reziste în 11 oameni prima repriză la fel cum PAOK nu a fost în stare. Sau poate cum Răzvan Lucescu nu a știut să îi facă să fie în stare.
Cu suporterii fanatici alături, cu o revanșă de luat, cu avantajul valorii individuale superioare, PAOK avea multiple argumente pentru a intra solid și dominator în meci. Toate avantajele s-au întors însă, prostește, împotriva grecilor. Tratate fără istețime, au devenit factori de suicid. Presiunea, mobilizarea, orgoliul, tot. Inclusiv sentimentul din primele 44 de minute, că sunt buni dar nu le iese nimic, e posibil să-i fi zgândărit atât de rău pe jucătorii lui Lucescu junior încât, la Taison, la protestele lui, a explodat frustrarea explicabilă.
FCSB a fost mai isteață, dar a și gestionat mental și emoțional mult mai bine duelul. În plus, schimbările efectuate pe parcurs l-au anihilat nu doar pe Răzvan Lucescu, ci și delirul de avertismente al arbitrului, în rol de arcaș beat care trimite săgeți spre cer printre care cei curajoși și deștepți se strecoară. Ceilalți, nu.
Ca pe stradă: până acum, FCSB „i-a dat-o lui PAOK oriunde și oricum”. Prima repriză din octombrie, jucată 11 la 11, a fost câștigată de campioana României în ciuda tuturor argumentelor evidente în favoarea grecilor. A doua repriză de atunci, când am fost, cea mai mare parte a ei, în inferioritate numerică, FCSB a rezistat cu sacrificiu, organizare defensivă perfectă și noroc.
Aseară, după o repriză în care FCSB a făcut presing, a stat bine în teren, dar s-a pripit de mult prea multe ori când a recuperat, a fost condusă deși, am văzut mai sus, nu merita. După pauză, în superioritate numerică, a „dărâmat-o” pe PAOK la toate capitolele. Ca o echipă mai mare. Knock-out.
FCSB a învins PAOK și cu Olaru, și fără Olaru. Și cu Lixandru alături de Șut în 4-2-3-1, și cu stoperul Chiricheș urcat lângă Șut. Astea sunt soluțiile noastre. Răzvan Lucescu și-a permis să joace în octombrie cu Chalov, Despodov, Ozdoev și Mady Camara, pentru ca acum să îi utilizeze pe Samatta, Pelkas, Meite și Schwab în primul 11.
Noi, așa cum ne vede Răzvan Lucescu, dublându-l pe Bîrligea în lot pentru campionat cu un vârf de 32 de ani de la Slobozia și cu doi debutanți în cupele europene, Cisotti și Gheorghiță, am fost campioana României peste campioana Greciei.
Prin abordarea de după 1-2 cu FCSB, Răzvan Lucescu fie se păcălește, în jăraticul emoțiilor și frustrărilor de după o confruntare mistuitoare, fie se justifică lucid, integrându-se în corul victimizărilor grecești. Se afundă în peisajul local, între ultrași, presa vitriolantă, cei din club și din jurul echipei. Dacă e așa, nu e de judecat. E jocul lui acolo. Îl joacă așa cum știe mai bine. Doar că limita dintre misiunea „internă” și respectul față de victoria FCSB este una tare sensibilă.
Răzvan Lucescu a avut toate argumentele din lume să câștige aseară. Jucători mai buni, în teorie, cu cote de piață mai mari. Proveniți de la cluburi din competiții importante. Cu experiență europeană net superioară, vezi aici toate detaliile. Cu suporterii alături, pe teren propriu. În continuarea unui eșec din octombrie cu FCSB care, gestionat optim la nivel mental-emoțional, ar fi fost armă tare.
Că acceptă sau nu, Răzvan Lucescu a fost aseară sub trio neverosimil Becali – Elias – Pintilii la nivel de mobilizare, gestionare în timp real a presiunii, schimbări pe parcurs. Iar jucătorii FCSB au făcut din „biblia” transfermarkt, prin spirit, unitate și utilizarea optimă a calităților individuale, un biet șervețel la o masă cu souvlaki din Salonic.
Doare, dar Răzvan Lucescu e „băiat mare”. Din 2006 până azi, tot doare. Firește, mai e o bătălie iar aceasta, de la București, oferă un deznodământ mai greu decât cel de-aseară și cel din octombrie. Dar până acum, așa cum suntem, cu relele și minusurile noastre, ca să rămânem în metafora străzii, FCSB „i-a tot dat lui Răzvan de l-a julit”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER