Cum au salvat leii Băniei senzația de forță fotbalistică a României: patru revelații după Universitatea Craiova – Spartak Trnava 3-0 într-o analiză de Gabriel Berceanu

CFR Cluj rămâne cu impresia că merita mai mult din 1-2 cu Braga, după ce a schimbat abordarea din returul de succes cu Lugano. Dar e doar o impresie, rezultatul rămâne o ghilotină factuală iar deplasarea în Portugalia intră de-acum în categoria misiunilor aproape imposibile, dacă suntem realiști.

FCSB a învins Drita, dar întorcând de la 0-2. Deznodământ previzibil, scenariu încă pe tiparul recentelor căutări amare ale campioanei. Echipa lui Charalambous și Pintilii se va califica, dar echipa lui Gigi Becali tot nu se apropie de tiparul dominator. Am crezut că succesul din deplasare cu Petrolul, pe fondul unui joc bun spre foarte bun, va declanșa recuperarea rolului. Poate calificarea cu Drita. Oricum, confirmarea de forță fotbalistică se amână după 3-2 cu kosovarii.

Universitatea Craiova, prin leii Băniei la 3-0 cu Spartak Trnava, a salvat cu adevărat senzația de forță fotbalistică a României. Cum? Cel puțin patru revelații.

Revelația vârstei: Universitatea Craiova e chiar o universitate

Întorcându-ne la definiție, revelația este „actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit”. Cu Spartak Trnava, Universitatea Craiova a triumfat printr-o reconfortantă replică a tinereții. Echipa de start a lui Mirel Rădoi a avut o medie de vârstă cu aproape 6 ani mai mică decât a adversarului! În condițiile în care mitul spune că e nevoie de fotbaliști bătrâni și cu experiență în astfel de provocări europene.

Adevărul e pe la jumătate. Pentru că vestiarul de azi al lui Rădoi chiar are jucători cu experiență, doar că la vârste la care nu te-ai fi gândit. Spre exemplu, Cicâldău (28 ani), Băluță (26 ani) sau Screciu (25 ani) au capitalizat fiecare la acest capitol, intern și extern, deși numărul anilor nu te-ar convinge la prima vedere.

În start de meci cu Trnava, Duris de 37 de ani a fost aproape de gol însă replierea lui Badelj și intervenția lui Isenko au blocat acțiunea. Cei doi jucători ai Universității Craiova au, împreună, 42 de ani, aproape cât Duris! Există mai multe avantaje incontestabile ale tinereții care devin revelații pentru succes atunci când sunt gestionate inteligent și productiv. De la consecințele în plan fizic, la exuberanță, dinamică, o disponibilitate mentală aparte și o sete de afirmare specială.

În primele 10 minute ale meciului, Mirel Rădoi le-a făcut constant semne de calmare jucătorilor. Dar nu spre calmul așteptării și al celor ce supraviețuiesc îndurând. Ci spre calmul de pândă, cel din care să-ți recapeți luciditatea necesară pentru dezlănțuirea chipului tânăr și nărăvaș ca echipă. O echipă-adolescent ascultă „morala” adversarului doar până la un punct și-apoi răstoarnă cu nonșalanță Universul previzibil.

Revelația identității: setea pentru statut și fibra oltenească

În acest moment, deși doar la începutul sedimentării efectelor „revoluției”, Universitatea Craiova este una din foarte puținele echipe ale fotbalului românesc ce se apropie de o identitate în spirit și exprimare. În categoria selectă mai pot introduce U Cluj și FC Hermannstadt, nominalizări direct legate de faptul că au constanță pe banca tehnică unde lucrează antrenori cu viziune.

Universitatea e în procesul fixării unei identități ca sistem, exprimare și, mai ales, abordare amplă a fotbalului, cu Rădoi antrenor. Începe să performeze pe repere, nu accidental. Sprijinită din culise de doi factori-pilon ai noii identități.

Primul: pe jucătorii Craiovei din noul vestiar îi leagă un element puternic, trăit în nuanțe particulare, dar care, împărtășit, devine parte a identității de forță. Este vorba de setea de afirmare sau reafirmare. Un motor aprig, pe care nu multe elemente îl pot contracara. Și care evită fericit blazarea, lâncezeala sau amânările.

Screciu, Cicâldău și Băluță au setea de a reveni la forma și statutul fotbalului de-afară din care au gustat. Isenko, Badelj, Rădulescu, Barbu, Matei, Fălcușanu, Gașpăr și Băsceanu sunt tineri și organic simt setea afirmării. Nsimba trebuie să arate că e mult mai bun decât parcursul său până azi. Mora vrea să se impună în Europa. Al Hamlawi, la fel, după o retrogradare în Polonia. Mizele lor personale zidesc o identitate comună: pentru că au ceva de arătat, luptă altfel pentru obiectivul echipei.

Al doilea factor: 10 fotbaliști ai Universității sunt olteni. După olteanul Mirel Rădoi, care calibrează nevăzut și potențează admirabil ființa oltenească a tribunelor, o echipă întreagă din fibra patriei fierbinți conferă coeziune și reglează o identitate puternică. Nu, nu e întâmplător, credeți-mă pe cuvânt, acest aspect în configurația Universității din prezent! La fel cum nici minore nu sunt consecințele lui!

Revelația echilibrului: balanța forță – rafinament și Tudor Băluță

Aici intră două dimensiuni, diferite și complementare. Întâi, există un echilibru admirabil în felul care se construiesc lucrurile. Raportul dintre stranieri și jucători autohtoni în vestiarul Craiovei, spre exemplu, dar și balanța fizică pe teren. Mirel Rădoi a spus clar că-și dorește în zona mediană o creștere a staturii comparativ cu sezonul trecut. Mutați asta în contextul noului sistem de joc și vom avea revelația. De ce?

Cu o medie de vârstă cu aproape 6 ani mai mică decât a Trnavei, Universitatea Craiova a avut o medie de înălțime cu aproape 5 centimetri mai mare. Sună puțin, înseamnă foarte mult și contează la fel de mult.

Cu doi atacanți de 1,85m (Baiaram și Al Hamlawi), cu un mijlocaș central de 1,91m (Băluță) și doi fundași centrali de 1,90m (Badelj), respectiv 1,93m (Romanchuk), echipa a avut statură, prezență dominatoare, avantaj clar în duelurile directe. Lângă aceștia, nu-i uitați de Teles și Mora, a căror robustețe evidentă se impune în ciuda unei înălțimi excepționale. De pe bancă, Mogoș, Crețu, Stevanovic ori Barbu, toți între 1,85 și 1,90.

Dar de ce echilibru? Pentru că fagurele noii identități pentru Universitatea e gândit astfel încât să funcționeze în paralel plusul de statură și robustețe pe anumite zone ale terenului, cu tehnica și dinamica tehnicilor fotbaliști iuți, aflați la polul opus al registrului fizic. Houri, Mihnea Rădulescu, Băsceanu, Cicâldău… E un echilibru pe care Rădoi îl strunește constant. Și ca obiectiv general, dar și adaptat la specificul adversarului. Mută și crește într-o parte plusul fizic, pe o anumită parte de teren, adăugând rafinament și iuțeală în altă zonă. Cu gândul ca mereu să rămână balanța aproape de optim.

A doua dimensiune a echilibrului ține de ceea ce englezii numesc „composure” în fotbal. La nivel de jucător, un amestec de calm general, concentrare, viziune, luciditate, în ciuda presiunii și a provocărilor. Iar aici Tudor Băluță este exponentul de mare calitate al Craiovei de-acum. Le are pe toate și nu doar atât: începe să le etaleze productiv, tot mai des. Iar 3-0 cu Spartak Trnava e o lecție-argument care nu mai necesită comentarii din acest punct de vedere. Din fericire pentru olteni, Cicâldău împărtășește din acest profil. Și, culmea, pare că și apărătorul Romanchuk.

Revelația mentală: fără concesii vizavi de fotbal, fără renunțare

Am scris aici despre provocările la nivel mental pe care le are Universitatea Craiova, echipa dar și clubul!, precum le au jucătorii ei, individual. Și am completat analiza aici, după calificarea oltenilor cu FK Sarajevo. În contextul procesului în care se află, mai e mult de lucrat la nivel mental, firește. În fond, mereu e de lucrat aici. Dar, apar deja primele revelații!

Două dintre marile calități ale antrenorului Mirel Rădoi țin de faptul că nu acceptă ca jucătorii lui să facă vreo concesie când vine vorba de fotbal și nu le permite să renunțe vreodată. Am lucrat alături de el, depun mărturie pentru asta 🙂

Revedeți execuția lui Baiaram de la primul gol cu Trnava, la capătul unei serii de faze ofensive pe care le gestionase stângaci sau chiar prost de-a dreptul, până atunci, în meci. Doar un jucător care gestionează în folosul său și deturnează productiv presiunea fierbinte a oltenilor din tribune, care dă la o parte ceața nereușitelor anterioare din partidă și găsește filonul lucidității eficiente cadrat pe calitățile lui fotbalistice incontestabile poate să scoată asemenea perlă. Totul pleacă de la nivel mental.

Mai departe, la 2-0 nu am văzut Universitatea Craiova să se oprească. Totul te îndemna să crezi, pe tiparele memoriei noastre fotbalistice care e înconjurată de stereotipuri și prejudecăți, că se va intra în stand-by. Dar nu e asta filozofia lui Mirel Rădoi și nu e asta lecția asumată de jucătorii lui acum. Craiova a dat totul ca să obțină totul, dacă nu măcar cât mai mult posibil. Și asta vrei într-un tur de dublă manșă!

Epilogul a devenit, din fericire: „în episoadele următoare”

Da, calificarea în play-off-ul Conference League nu e garantată azi și, per ansamblu, știu că suntem încă la început de sezon. Dar trebuie să analizezi și să înțelegi ce e bun, dacă vrei să fii cel mai bun, atât când edificiul se clatină, cât și atunci când el începe să facă umbră.

La momentul acesta, după 3-0 cu Spartak Trnava, meritul e al jucătorilor în primul rând, apoi al lui Mirel Rădoi, finalmente al lui Mihai Rotaru. Puneți publicul liant esențial între cele trei zone! Când vine vorba de merite, totdeauna e fix ordinea inversă din procesul de construcție 🙂

În perspectiva returului, partea îngrijorătoare e că nici un meci al Universității Craiova, după această revoluție estivală, nu seamănă cu celălalt. Efect al oricărei revoluții, pe termen scurt. Partea bună e că lucrurile câștigate deja de olteni, în perspectiva mai largă, și mai ales cele care au început să fie câștigate, nu vizează un simplu retur.

După opt sezoane petrecute în închisoarea locurilor 2-3-4 din Superliga, asta ca să uităm de tot abisul anterior!, Mirel Rădoi a decretat, cu sprijinul lui Mihai Rotaru, o eliberare necondiționată pentru Universitatea Craiova. Atâta amar de captivitate impunea o veritabilă revoluție. S-a făcut: un nou sistem de joc, aidoma unui nou stil de viață, 15 jucători noi precum tot atâtea îndeletniciri proaspete, proptite în cotidian spre un parcurs complet diferit față de faptele devenite dosar.

Până acum, medie de trei goluri marcate pe meci. Bifați căsuța comportamentului ofensiv ireproșabil! Doar că, după opt sezoane trăite pedepsit, sub condamnarea la frustrare cu complicitate din teama de succes, trecutul îți mai trage din când în când aplombul și nădejdea spre obișnuința toxică. Jumătate de repriză secundă la Arad, părți din prima cu Argeșul acasă, toată deplasarea la Sarajevo, a doua repriză la CFR. N-ai ce să faci: oricâți bani și nervi ai băga, oricâte soluții și oricâtă inspirație, încă ești tentat să te bucuri de soare doar la oră exactă. Și doar pentru o bucată fixă de timp.

Universitatea Craiova nu e totuși, nicidecum, o echipă în căutări. S-a găsit, doar că se îmbunătățește din mers. Reglaje fine cu impact major spre o viață dincolo de gratii. O să mai cadă? Foarte probabil. Dar aproape sigur nu în fapte încadrate de legea eternei mediocrități. Nici Rotaru nu cred că mai poate, iar pentru Rădoi asta aproape că ar echivala cu renunțarea la sine, pentru totdeauna, în fotbal.