Faze și fraze celebre la CM! „Acceptând să fiu învins, am salvat viața a 11 oameni”

World Cup a ajuns la a 19-a ediție! Regina Mondialelor este
Brazilia, iar trupa lui Dunga este și de această dată printre
favorite. Cum era de așteptat, orice retrospectivă a Cupei Mondiale
îi are în prim-plan pe Pele și ai lui! Maradona, Zidane, Cruyff sau
nemții lui Beckenbauer nu pot lipsi dintr-o scurtă privire înapoi!
Vezi aici faze și fraze memorabile de la World Cup!

Cupa Mondială din 1934

„Acceptând să fiu învins, am salvat viața a 11
oameni”: – portarul ungur Antal Szabo, făcând aluzie la
telegrama trimisă de Benito Mussolini jucătorilor italieni înainte
de finala Italia-Ungaria (4-2), în care le cerea: „Învingeți sau
muriți!”.

„Dacă Sindelar merge la toaletă, mergeți după el”: – selecționerul
englez al echipei Franței, George Kimpton, se temea de conducătorul
de joc al austriecilor, Mathias Sindelar, și i-a cerut jucătorului
său Georges Verriest să facă marcaj strâns. În acel meci, Matthias
Sindelar a marcat golul egalizator, iar francezii au fost eliminați
(optimi de finală, Austria – Franța, scor 3-2, după
prelungiri).

Cupa Mondială din 1938

„Îl las să fie odihnit pentru finală” – sau cea
mai spectaculoasă eroare tactică la Cupa Mondială…Selecționerul
Braziliei, Adhemar Pimenta, a ales să nu-l folosească pe „Diamantul
negru”
Leonidas (4 goluri contra Poloniei) în semifinale cu deținătoarea
titlului (Italia – Brazilia, scor 2-1). În ziua finalei, Leonidas
era proaspăt…

Cupa
Mondială din 1970

„Astăzi am marcat un gol, dar Gordon Banks l-a
oprit” – Pelé, cu o lovitură de cap puternică la bară, a
crezut că bara va tremura, el chiar a strigat „Goooool!” și a
ridicat brațele, dar portarul englez a deviat mingea in extremis.
Și Regele Pele i-a adus acest omagiu (Brazilia-Anglia, 1-0, în
primul tur).

Cupa Mondială din 1974

„Franz Beckenbauer a devenit o mare personalitate a
fotbalului nostru” – Selecționerul Republicii Federale
Germane, Helmut Schön, nu a putut decât să constate că jucătorul
său poate deveni antrenor după ce a cerut ca toate baloanele să
ajungă la Gerd Müller, în primul tur.

Cupa
Mondială din 1982

„Meciul rușinii” – Formulă larg preluată în presa
mondială pentru a numi meciul din primul tur: RFG – Austria, scor
1-0, un noncombat al cărui rezultat a permis calificarea celor două
echipe în detrimentul Algeriei.

„Este o mare onoare pentru noi să vedem două mari echipe că
se pun de acord să ne elimine” – reacția ironică a
selecționerului Algeriei, Mahieddine Khalef.

Cupa
Mondială din 1986

„Golul a fost marcat puțin cu capul de Maradona și puțin cu mâna
lui Dumnezeu” – frază intrată în legendă lansată de căpitanul
argentinian Diego Maradona pentru a descrie golul marcat cu pumnul
contra Angliei, în sferturile de finală (2-1 pentru
Argentina).

Cupa
Mondială din 1990

„Fotbalul este un sport inventat de către englezi care se joacă 11
la 11 și în final câștigă Germania” – celebra sentință lansat de
atacantul englez Gary Lineker imediat după finala turneului
câștigat de germani, scor 1-0 cu Argentina.

Cupa Mondială din 1998

„Mi-a mai rămas un meci pentru a face acest lucru”
– Zinedine Zidane a răspuns celor care spuneau că nu a marcat
niciun gol înainte de finală. Unde a marcat de două ori (contra
Braziliei, 3-0).

Cupa
Mondială din 2002

„Am venit aici micuți. Vom merge acasă mari” –
atacantul Senegalului, El-Hadji Diouf, după victoria surpriză a
echipei sale în meciul de deschidere cu Franța, scor 1-0.

„Am jucat 11 contra 12” – atacantul Francesco Totti stigmatizând
rolul arbitrului Byron Moreno în optimile de finală, Italia-Coreea
de Sud (1-2, după prelungiri).

Cupa Mondială din 2006

„În această seară, s-a instaurat arbitrajul video deoarece al
patrulea arbitru a spus totul. Arbitrul asistent nu a văzut nimic.
Este o nouă regulă instaurată, să traiască imaginile video în
fotbal!” – Raymond Domenech, selecționerul Franței, după pierderea
finalei cu Italie, scor 5-3, la lovituri de departajare, făcând
aluzie la modul în care a fost elimiant căpitanul francezul,
Zinedine Zidane, care l-a lovit cu capul în piept pe Marco
Materazzi.

FAZE CELEBRE! De la
Laurent la Zidane, 80 de ani de momente marcante la
CM

1930:
Premieră

13 iulie. Francezul Lucien Laurent, cu un voleu cu dreptul, a
înscris primul gol din istoria Cupei Mondiale, la meciul Franța –
Mexic, scor 4-1. După finală pe stadionul Centenarului din
Montevideo, căpitanul naționalei Uruguayului, Jose Nasazzi, a
ridicat deasupra capului primul trofeu al Cupei Mondiale.

1950:
Stupefacție

Este o imagine fără sunet: aceea a stadionului Maracana stupefiat
după înfrângerea Braziliei în fața Uruguayului, scor 2-1, în
finală. În Brazilia a fost atunci doliu național, neoficial.
Oficialii au neglijat protocolul, iar Jules Rimet,
președinte-fondator al FIFA, a fost nevoit să coboare pe teren
pentru a-i înmâna trofeul căpitanului uruguayan Varela.

1958:
Prințul Pele

Lumea fotbalului a descoperit un copil extrem de talentat: Pele.
Brazilianul, cel mai tânăr campion mondial, la 17 ani, a marcat
șase goluri, dintre care unul decisiv în sferturile de finală cu
Țara Galilor, scor 1-0. O altă performanță notabilă de la CM-1958
este cea a francezului Just Fontaine, care a marcat 13 goluri în
doar șase meciuri și deține în continuare recordul de reușite la un
turneu final al Cupei Mondiale.

1966: Gol sau nu?

Mingea a lovit bara și a ajuns la pământ. A depășit oare linia
porții? Golul englezului Geoff Hurst, autorul unui mitic hattrick
în finală, a fost validat, iar RFG a fost învinsă, cu scorul de 4-2
după prelungiri, de Anglia.

1970:
Regele Pele

Imaginea cu Pele, cu pumnul drept ridicat în semn de victorie,
înălțat de Jairzinho, purtătorul tricoului cu numărul 7, văzut din
spate, a devenit emblematică. La fel și intervenția salvatoare a
portarului englez Gordon Banks în fața lui Pele. Finala a fost o
apoteotică: Brazilia – Italia, scor 4-1. Sfertul de finală dintre
RFG și Anglia, scor 3-2 după prelungiri, a intrat de asemenea în
istorie, Franz Beckenbauer jucând cu brațul prins deoarece avea
umărul luxat.

1974: Cruyff cel romantic

Johan Cruyff, în fruntea marii generații Ajax, a „survolat” turneul
și a provocat chiar un penalti pentru Olanda în primul minut al
finalei, transformat de Neeskens. Însă Germania „Kaiser-ului”
Beckenbauer și a „Bombardierului” Muller, autorul golului victoriei
(2-1), a fost cea care a ridicat noul trofeu (vechiul trofeu
aparținea Braziliei, care îl câștigase de trei ori).

1978:
„Papelitos” și o competiție sub semnul dictaturii
militare

A plouat cu „papelitos” (mici hârtii) pe terenurile pe care s-a
disputat această Cupă Mondială, câștigată de Argentina, țară
condusă atunci cu mână de fier de generalul Videla. Argentina s-a
impus în finală datorită „Matadorului” Mario Kempes, care a înscris
de două ori în poarta Olandei, scor 3-1, după prelungiri.

1982: Revenirea lui Rossi

Paolo Rossi a ajuns la Cupa Mondială după doi ani de suspendare
pentru corupție. În a doua fază a competeției, atacantul italian a
reușit un hattrick împotriva Braziliei lui Socrates și Zico. Și a
încheiat competeția ca golgheter, reușind să înscrie cel de-al
șaselea gol chiar în finala cu RFG, scor 3-2. Republica Federală
Germană eliminase Franța generației Platini, după un meci marcat de
o agresiune a portarului german Schumacher asupra fundașului
francez Battiston, evacuat cu targa. Un alt exemplu de antijoc de
la turneu este „nonmeciul” dintre RFG și Austria, scor 1-0, care a
dus la eliminarea Algeriei.

1986:
Mâna lui Dumnezeu

Diego Maradona a făcut în patru minute mitică această Cupă
Mondială, în meciul cu Anglia din sferturile de finală, scor 2-1.
Căpitanul Argentinei a înscris mai întâi cu „mâna lui Dumnezeu”,
iar apoi a marcat din nou, pornind cu mingea de la mijlocul
terenului și trecând de cinci jucători. În finala cu RFG, el a fost
autorul unei pase decisive pentru Burruchaga.

1990:
Camerun

Camerunul a făcut senzație încă de la primul meci, învingând, în
nouă oameni, campioana mondială Argentina, cu scorul de 1-0. Lumea
a savurat dansul lui Roger Milla la fiecare din cele patru goluri
ale sale, dintre care unul împotriva Columbiei, după ce i-a furat
mingea portarului Rene Huguita. Parcursul camerunezilor s-a
încheiat în sferturile de finală, fază în care au fost învinși de
Anglia, scor 3-2 după prelungiri. O altă imagine memorabilă de la
CM-1990 a fost cea a lacrimilor lui Maradona când RFG și-a luat
revanșa pentru 1986 datorită unui penalti controversat, transformat
de Andreas Brehme în finală.

1994:
Căderea lui Maradona

Multe imagini marcante la CM-1994. Maradona a revenit cu un gol
superb împotriva Greciei (4-0) și și-a arătat satisfacția în fața
camerelor de luat vederi. După doar câteva zile, el urma să fie
exclus pentru dopaj. Argentina a fost eliminată în optimile de
finală de România, datorită unui lob superb al lui Hagi (scor 3-2).
Alt gol excepțional a venit după slalomul „maradonian” al
sauditului Saeed Owairan în meciul cu Belgia, scor 1-0. La
capitolul insolit se poate încadra meciul Rusia – Camerun, scor
6-1, cu cinci goluri ale lui Salenko și unul al lui Milla (cel mai
în vârstă marcator, la 42 de ani).

1998: Zidane și două lovituri cu capul

Zinedine Zidane a înscris două goluri cu capul din corner și a
oferit Franței primul titlu mondial (3-0 împotriva Braziliei). În
semifinale, Lilian Thuram a marcat două goluri, singurele în 142 de
selecții. De asemenea, a devenit atunci celebru gestul lui Laurent
Blanc de a-l săruta pe creștetul chel pe portarul Fabien Barthez.
Iar mexicanul Cuauhtemoc Blanco a popularizat trucul care îi poartă
numele.

2002:
Ronaldo superstar

David Beckham și coafura sa au declanșat o isterie în Asia, dar
Ronaldo a fost omul turneului, autorul a opt goluri, dintre care
două ale Braziliei în finala cu Germania, scor 2-0. Cât despre
Zidane, a rămas imaginea acestuia prăbușit pe gazon, simbol al
Franței eliminate încă din prima fază. Arbitrajul din Coreea de Sud
a fost criticat: italienii în optimi și spaniolii în sferturi s-au
considerat nedreptățiți. Turcia pentru care a evoluat jucătorul
chel Hasan Șaș a terminat turneul pe un frumos loc 3.

2006:
Zidane și o lovitură cu capul

Faimoasă lovitura cu capul în piept dată de Zidane italianului
Marco Materazzi. Rareori un gest a provocat atât de multe reacții.
După ce a reușit o capodoperă împotriva Braziliei, în sferturile de
finală, Zizou a deschis scorul în finală, din penalti. În minutul
110 el a fost însă eliminat. Fără căpitanul său, echipa Franței a
pierdut trofeul Cupei Mondiale la loviturile de departajare, în
favoarea Italiei lui Fabio Cannavaro. Ediția din 2006 a fost
marcată și de golul lui Esteban Cambiasso, înscris de Argentina în
poarta Serbiei, după 24 de pase consecutive ale argentinienilor,
dar și de meciul Portugalia – Olanda, scor 1-0, din optimile de
finală, la care arbitrul a acordat 16 cartonașe galbene și 4
roșii.

Mediafax