Lucescu: „N-am pregătit deloc meciul cu Răzvan din Uefa”

Cum e cu Răzvan, vă sună îna­intea meciurilor? Se spune că uneori vă sună și în pauza meciurilor sale…
Ce e cu prostia asta? Cum să mă sune în pauză? Asta-i bună! Înaintea unor meciuri importante, vorbim, sigur că da. Oricum, el știe cum lucrez eu, stilul meu… Îi spun deseori însă: „Ai grijă, tu știi mai bine ce ai de făcut. Tu îți cunoști echipa, adversarul, propriii jucători“. De multe ori îl întreb și eu ce mai e nou, el are entuziasmul vârstei, poate la mine s-a mai tocit. Ce pot spune despre el este că n-am vrut nicio clipă să devină fotbalist.

De ce?
Uite, de exemplu, despre copiii lui Petschovschi se zice că erau foarte talentați, dar lumea îi compara mereu cu el, iar când greșeau o minge, săreau cu gura: „Mă, n-o să ajungi niciodată ca Petschovschi“. De altfel, în lume cred că pot fi date două exemple de tată și fiu care au reușit: familia Mazzola și familia Maldini. Pe Răzvan l-am dat la tenis, la patinaj, numai să uite de fotbal. Dar el juca tenis și trăgea cu ochiul la terenul de fotbal.

Și totuși a devenit fotbalist.
Îl luam cu mine în cantonamentele echipei naționale. Îi plăcea să stea în poartă. Mi-aduc aminte că a tras odată Irimescu un șut de l-a băgat în plasă cu minge, cu tot. I-am spus: „Dacă vrei, fă-te portar. Așa nimeni nu te va compara cu mine“. Ar fi fost bine dacă era ceva mai înalt, dar cum nici eu, nici Nely nu suntem prea înalți…

Cum a fost când v-ați confruntat ca antrenori, el la Rapid, dumneavoastră la Șahtior?
Poate n-o să crezi, n-am putut pregăti mai deloc meciul ăla. În viața unui antrenor, un eșec poate avea urmări nebănuite. Iar eu îi puteam bara drumul lui Răzvan. Uite, de asta spun că nu mă întorc în România. Să lupt cu el, cu foștii mei elevi? Când antrenam Corvinul am avut un meci cu Poli Timișoara. La ei era nea Angelo Niculescu. Am bătut cu 2-0, iar de a doua zi, relația dintre mine și profesorul meu s-a răcit, a fost alta…

La un moment dat, Copos a vrut să renunțe la Răzvan…
M-a sunat după ce l-a demis atunci pe Răzvan. I-am spus: „În ce calitate să-ți vorbesc, George? De tată, de prieten, de antrenor? În toate trei îți spun că faci o mare greșeală“. L-a întors de la decizie soția sa, Cristiana, care e o femeie extraordinară.