Primul mare club românesc a fost Chinezul, echipa feroviarilor bănățeni, mai precis una dintre ele, deoarece la începutul secolului trecut au activat ai multe formații care țineau de căile ferate. În 1910 a fost fondat la Timișoara, clubul de legendă Chinezul (în maghiară, Kinizsi). Numele vine de la un erou popular din Evul Mediu, Pavel Cneazul sau Chinezul, care se încununase de lauri în lupta contra turcilor. Clubul Chinezul a fost înființat de muncitorii feroviari din Timișoara, culorile echipamentului fiind violet-alb.
Începuturi grele
În primii săi ani de existență, a fost surclasată valoric de Clubul Atletic Timișoara (cum fusese rebotezată, tot în 1910, CF Timișoara sau TFK, în ungurește). De altfel, primul meci al Chinezului s-a disputat pe 6 mai 1911, în compania echipei secunde a lui CAT, pe un teren din spatele Gării de Nord a Timișoarei, iar scorul a fost de 0-11. Iată prima echipă a Chinezului: Frantz – Villany, Gauner – Nyari, Fischer,Weinhardt – Gáll, Bernhardt, Schuster, Wessely, Pesti. De-abia în 1913, Chinezul a tranșat în favoarea sa rivalitatea cu CAT. Întărită prin achiziționarea mai multor jucători, a învins cu 1-0 pe CAT, grație autogolului lui Molnár, dar scorul a fost limitat de evoluția extraordinară a portarului advers, Géza Drexler. La 25 martie 1913, Timișoara fotbalistică era în fierbere, datorită vizitei primei echipe englezești, campionii de amatori de la Oxford City. Adversară a fost CAT, iar scorul de 1-3 îimulțumește pe localnici, care laudă golul marcat de Kovács (împrumutat, împreună cu Iser și Sidon, de la Chinezul). Un ziar local de a doua zi titra: „Echipa campioană engleză la Timișoara. Gol în poarta englezilor”. Totuși, vizita primei echipe amatoare englezești în Ardeal avusese loc în luna aprilie 1912, când, la Oradea și Arad, a jucat Bishop Auckland. Atunci, la Oradea, adversara din data de 13 aprilie 1912 fusese CAO (Clubul Atletic Oradea), înființată încă din 1910. Scor final: CAO – Bishop 0-8 (0-5). A doua zi, la Arad, CA Arad – Bishop 1-3 (1-1).
Presa vremii a păstrat și formațiile utilizate:
Bishop Auckland: Clough – Th. Rae, H. Boardman (G. Ansell) – F. Kirkby (G. Heming), J.J. Robinson (A. Ludford), C.J. Rudd – J. Fleming (J. Dobson), G. Hedley, J. Montgomery, Ch.L. Rilley, Fr. Hopper.
CA Arad: J. Horváth – Rusu, Kocsis – Cenca, Pischinger, Rudnyászki – Borszeki, Eisenmájer (autorul golului), Gencsi, Drescher, S. Horváth. Înainte de a veni la Oradea, Bishop Auckland amai jucat douămeciuri la Budapesta, contra lui Ferencváros (viitoarea campioană a Ungariei 1911/12), englezii câștigând ambele meciuri cu 1-0.
Românii, tot cu străini
În 1913 au sosit în Banat și bucureștenii (combinata Olympia-Colentina, în totalitate străini), care au pierdut la Timișoara, cu 1-3, în fața lui CAT, și la Arad, cu 1-2, în fața lui CAA. La 12 octombrie 1913 a fost inaugurat noul și frumosul stadion „Chinezul”, a cărui calitate va fi mult apreciată și în perioada interbelică. Din nefericire, stadionul a fost distrus de un bombardament aliat, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe locul său fiind construit actualul stadion CFR.
Chinezul se internaționalizează
În primăvara lui 1914, înaintea declanșării Primului Război Mondial, pe stadionul Chinezul au venit multe echipe străine: MTK Budapesta, campioana Ungariei 1912/13, selecționata de juniori a Ungariei, echipa engleză de amatori Northern Normands (scor: 0-1), vienezii de la Florisdorfer AC (scor 3-3, dar Chinezul se întărise cu câțiva jucători de la Szeged AK). S-a păstrat și formația lui Chinezul dintr-un meci jucat, tot în 1914, la Timișoara cu FC 33 Budapesta (scor 0-2): Herner – Szabó, Iser – Oswald, Tóth-Bedö, Kovács I – Chinorai, Szednicsek, Kovács II, Sidon,Wunfer. După începerea Primului Război Mondial în 1914, Chinezul Timișoara a devenit cel mai puternic club de fotbal din zonă, deoarece muncitorii de la căile ferate erau mobilizați la locurile lor de muncă, astfel că, în 1916, de pildă, avea un lot de 60 de jucători. În aceste condiții, Chinezul a câștigat de două ori campionatul de război al Ungariei de Sud.
Campionate regionale
În 1905, CF Timișoara (FKT, viitorul CAT = Clubul Atletic Timișoara) a făcut propunerea de a organiza un campionat al Ungariei de Sud, adică Banatul, care e astăzi parte a României, Banatul sârbesc și sudul Ungariei de astăzi, la care s-au înscris șase echipe: AC Bacska și SzSE, ambele din Subotica (actualmente pe teritoriul Serbiei), SzAK din Szeged, AAC sau Clubul Atletic din Arad și echipele timișorene CFT (TFK) și Societatea de Gimnastică Timișoara (TTE, Temesvári Torna Egyelet). Cupa, lipsă la apel
Competiția a fost câștigată de SzSE din Subotica, iar pe locul secund s-a situat TTE. Deoarece SzSE Subotica nu și-a primit cupa promisă pentru câștigarea competiției, gruparea sârbească a depus o reclamație la Federația Maghiară de Fotbal de la Budapesta (întemeiată la 19 ianuarie 1901), secretarul general al acesteia fiind nevoit să se deplaseze la Timișoara. După stingerea litigiului s-a propus desfășurarea unui nou campionat al Ungariei de Sud, dirijat direct de federația de la Budapesta. Prima ediție a acestui campionat s-a disputat în 1907-08, fiind câștigată de Cercul Sportiv al Studenților Academiei Comerciale din Cluj (KKAS, pe ungurește). S-a organizat, apoi, o nouă conferință a provinciei fotbalistice, care a decis să se formeze o Comisie provincială în cadrul Federației centrale de la Budapesta, care să se ocupe de campionatul districtual.
Defalcat pe ani Cu această ocazie, s-a hotărât desfășurarea campionatului districtual pe două zone separate, în ediția 1908-1909: Estul (cuprinzând Cluj, Oradea și Debrecen) și Sudul (Timișoara, Arad, Subotica). Câștigătorii ediției 1908-09 au fost: KKAS (Est) și Bacska AC Subotica (Sud). Presa vremii vorbea și despre un turneu final pe țară (Imperiul Austro-Ungar) între campioanele de districte. S-a păstrat doar știrea că echipa KKAS a fost învinsă de AC Kassa (numele unguresc al orașului KoÅ¡ice). În ediția 1909-10, din nou KKAS din Cluj a învins în zona Est, iar Clubul Atletic Arad a triumfat în zona Sud. Turneul final pe țară a fost câștigat de ETO Györ. În ediția 1910-1911, Clubul de Gimnastică din Cluj, în ungurește KTC (Kolozsvári Torna Club), în zona Est și Clubul Atletic Arad, în Sud, au fost campioni.
Începând cu 1911-12, s-au organizat competiții pe trei zone: Est (câștigătoare Debrecen), Ardeal (câștigătoare KKAS) și Sud (câștigătoare AC Bacska Subotica). În 1912-13, zona Est a revenit Clubului Atletic Oradea (CAO), zona Ardeal Clubului Atletic Cluj (KAC), iar Sudul lui AC Bacska Subotica. În 1913-14, s-a disputat numai zona Est (campioană Clubul Atletic Cluj) și Ardeal (campioană Chinezul Timișoara).
Cupe de război
Activitatea competițională s-a întrerupt din cauza războiului, dar s-a reluat în 1916 cu încercarea disputării unei Cupe de Război a Ungariei de Sud în 1916. Această competiție, la care a participat și Chinezul Timișoara, nu s-a încheiat însă. În schimb, în 1916-17 și 1917-18, s-au disputat două campionate de război ale Ungariei de Sud, ambele având drept câștigătoare pe Chinezul Timișoara. Datorită sfârșitului Primului Război Mondial, ediția 1918-19 a campionatului de război al Ungariei de Sud s-a întrerupt. La 1 decembrie 1918, Ardealul și Banatul se unesc cu țara, realizând România Mare. După 1 decembrie 1918, Banatul s-a unit cu vechiul regat balcanic al României. Astfel, Chinezul Timișoara a participat, după 1921, la sistemul competițional românesc, cucerind de șase ori consecutiv (între 1921-1927) titlul de campioană națională a României. Să mai spunem că doar Steaua, în primii ani de după căderea regimului comunist, a reușit o performanță similară. Dar, despre cele șase titluri consecutive ale Chinezului, ca și despre apariția Ripensiei, într-un articol viitor.
Sursă: Istoria fotbalului românesc
articol de Octavian METONI
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER