Ilie Dumitrescu, parfum de fotbalist

5 feb 2019 542 afişări Blog

Ilie Dumitrescu recuperează o minge la 35 de metri de poarta noastră, se lansează într-un sprint furibund, ca într-o probă de 100 de metri la atletism, dar cu mingea la picior. Jucătorii argentinieni fac eforturi să îl ajungă, Ilie se opreşte la 25 de metri de buturile adverse, îl are în stânga sa pe Selymes, dar simte că unul de-al nostru, în galben, vine tare în dreapta, aşteaptă un pic, sud-americanii sunt derutaţi, şi apoi trimite o pasă la întâlnire. Hagi ajunge la fix şi trimite puternic în plasă, 3-1 pentru România în faţa vicecampioanei mondiale, în optimile de finală ale Campionatului Mondial din SUA 1994. Lecţie de contraatac, dată ca exemplu în anuarele FIFA.

Ilie jucase slab în grupă, împotriva Columbiei, Elveţiei şi a SUA, toată lumea aştepta mult mai mult de la el, pentru că fusese golgheterul campionatului românesc în 1993, în tricoul Stelei. Meciul cu Argentina suspendatului Maradona devenise ocazia perfectă pentru optarul naţionalei să se reabiliteze.

Anghel Iordănescu începe tot cu Dumitrescu titular, la televizor strâmbăm din nas: „De ce l-o mai fi băgat?”. Dar Ilie e conştient de valoarea lui şi ne dă peste nas. Bate o lovitură din lateral stânga, toată lumea se aşteaptă la o centrare, însă mingea se ridică peste tot careul, peste portarul Argentinei şi se opreşte, cuminte, în plasa laterală, la colţul lung, 1-0 pentru România!

Şi golul doi este o opertă de artă. Minge recuperată în faţa careului nostru, Lupescu pasează cu Hagi, care ţâşneşte pe dreapta şi centrează în forţă. Ilie e acolo, o atingere fină, goalkeeperul argentinian e ţintuit şi mingea se duce uşor, la scurt, 2-0 pentru ai noştri!

Merită să revedeţi rezumatul acestui meci, cu Ilie Dumitrescu fantastic, excepţional, genial. Eu m-am uitat azi din nou, pentru a „n”-a oară, după aproape 25 de ani de la acea victorie imensă şi,  recunosc, mi-au dat iarăşi lacrimile, ca de fiecare dată când revăd acest rezumat. Lacrimi de emoţie şi bucurie intensă pentru execuţiile lui Ilie, pentru jocul excelent al tricolorilor, pentru România.

Poate acum e greu de crezut, mai ales de generaţiile tinere, că un meci sau un gol îţi poate trezi asemenea sentimente, la un sfert de secol după disputare, dar noi am trăit acele vremuri şi băieţii ăştia ne-au adus satisfacţii enorme.

Ilie Dumitrescu a făcut parte din acea generaţie senzaţională. Avea 25 de ani atunci, au mai trecut 25 şi eroul nostru de la Pasadena împlineşte azi o jumătate de secol!

Considerat de mulţi, poate pe bună dreptate, prea înfumurat, prea îngâmfat, din cauza stilului său de vestimentaţie scorţos şi a discursului preţios, Ilie Dumitrescu rămâne în mintea şi în inimile noastre cu evoluţiile sale de la naţională, împotriva Argentinei, Belgiei, Ţării Galilor, şi nu numai. Şi-a lăsat în spate parfumul scump, pe care l-a folosit mereu şi pe care îl simţim şi acum, parfum de mare fotbalist.

A fost imens, ne-a stârnit emoţiile, ne-a adus micile-marile noastre bucurii de suporteri – goluri şi victorii memorabile – şi de aceea trebuie să-i mulţumim.

La mulţi ani, Ilie Dumitrescu!

 

Versiune selectata: mobil / standard