De-asta suntem la pământ cu fotbalul! Mentalităţi comuniste într-un capitalism sălbatic

7 mai 2019 741 afişări Blog

Pe Mihai Rotaru îl apreciam pentru decenţa de a rămâne undeva în umbră, departe de circul becalian produs de televiziuni. M-am lăsat păcălit de o stare de normalitate şi am crezut, multă vreme, că la Craiova se întâmplă ceva, pozitiv, bineînţeles.

Cu timpul, am început să îmi pun semne de întrebare:

De ce se vând căpitanii (cei mai buni jucători din lot) şi nu se aduc în loc fotbalişti valoroşi?

De ce actuala formaţie din Bănie nu reuşeşte să o încurce pe FCSB (doar o victorie în ultimele 17 partide directe!)?

De ce echipa se fâsâie pe fiecare final de campionat, după ce dă impresia că se poate bate la titlu?

De ce se tot vorbeşte despre schimbarea antrenorului după ce acesta a adus un trofeu şi după ce i s-a dat încredere pentru un nou sezon?

Mi-am dat seama, treptat, că sunt exact de-astea, de-ale noastre, „românisme”, „balcanisme”. Adică de unde gândire occidentală într-o ţară care n-are o autostradă cu legătură directă tocmai spre acest Occident?

Iar când l-am auzit aseară pe domnul Rotaru la tv, am avut impresia că ne-am întors în comunism, cu praz şi cu zaibăr cu tot.

Băieţi, olteni, prieteni, n-aveţi cum să luaţi campionatul cu un patron ca Rotaru! La el,  reminiscenţele comuniste s-au înnodat prost printre afacerile capitaliste.

Rotaru se crede stăpânul fotbalului românesc pentru că, zice el, are 7,2 la sută din acest fotbal. În primul rând, stă prost cu matematica. Fotbalul românesc nu înseamnă doar 14 echipe din Liga 1, ci mult mai mult, Liga a 2-a, a 3-a, fotbal judeţean, copii şi juniori, naţionale, fotbal feminin.

În al doilea rând, televiziunile pe care tovarăşul Rotaru le huleşte, îi aduc 40% din buget. Fără aceşti bani, nu putea întreţine această echipă în ultimii ani, pentru că el n-a vândut din prima pe milioane de euro.

La cota de piaţă a jucătorilor pe care i-a vândut, au contribuit şi televiziunile din România. Dacă nu ar fi transmis meciurile, nu ar fi ştiut americanii de Mitriţă şi cehii de Băluţă, pentru că nu putem spune că aceştia au rupt gura târgului când au fost convocaţi la naţională. Fără televiziuni, cei doi, şi nu numai ei, n-ar fi avut imagine, expunere, golurile lor din competiţiile interne nu ar fi fost reluate de zeci, poate de sute de ori.

Sper ca tovarăşul Rotaru să nu citească acest editorial, pentru că oricum n-ar înţelege nimic. El ştie una şi bună, idee repetată obsesiv şi supărător lui Vali Moraru: „Dacă nu aveaţi drepturile tv, nu vorbeaţi cu mine!”

Ar fi excelent dacă tovarăşul Rotaru nu ar mai vorbi la tv şi dacă ar reuşi, împreună cu staff-ul lui administrativ, să ducă această echipă a Craiovei, promovată abuziv în Liga 1, spre titlul de campioană. Cu banii pentru drepturile tv, cu banii pe transferurile jucătorilor care-şi cresc cota prin televiziuni, cu banii oltenilor care vin la stadion. Îi trebuie un pic de gândire occidentală şi nişte oameni care să-l ajute să construiască o echipă puternică.

Altfel, va vorbi şi la finalul campionatului viitor despre cât îl încurcă pe el programarea unui meci la ora 21.



.
 
 

Versiune selectata: mobil / standard