Valentin Ceaușescu a participat la Gala Sportului Românesc. Maghiarul de origine română Laszlo Boloni i-a închinat o scurtă odă, pe scena de la Operă. „Trofeul este și al tău”. Granița dintre recunoștință și ingratitudine este adesea fină și firavă ca un fir de păr sau cât o unghie, rupte sau smulse, poate, prin închisorile comuniste.
Da, Valentin Ceaușescu a făcut parte din sportul românesc. E o rușine acest lucru? Generațiile de excepționali fotbaliști ai Stelei din anii de glorie ai dictaturii Ceaușescu, familie care a supus România unor orori în comparație cu care Iadul pare destinație de vacanță, încearcă să ne convingă că nu.
Nume grele, nume importante, nume care au scris istoria sportului nostru vorbesc despre caracterul lui Valentin, fiul diferit al temuților și inumanilor Nicolae și Elena Ceaușescu.
I-ar fi ajutat. I-ar fi susținut. Le-ar fi dat putere și curaj.
Aura de făuritor din umbră al Stelei ’86, simbolul performanței supreme pentru fotbalul românesc, s-a vrut a fi mantia care acoperă întotdeauna metodele meschine și necruțătoare prin care s-au racolat cei mai buni jucători ai țării.
Oare nu știu toate aceste nume, încrustate adânc în inimile românilor pentru bucuriile pe care ni le-au adus, cum s-au construit loturile glorioase ale Epocii de Aur?
Sunt convins că știu. Sau că nu au uitat. Doar că viața lor, în acei ani crânceni pentru oamenii obișnuiți, a fost frumoasă. Atunci, ei și-au trăit cei mai frumoși ani ai existenței și nu au simțit ori au simțit prea puțin lipsurile. Fotbaliștii aveau mașini, aveau case, aveau bani, aveau facilități. Intrau la facultate, chiar dacă nu treceau o zi prin liceu. Erau favorizați. Regimul e odios doar dacă suferi. Ei nu au suferit, ba dimpotrivă! Aduceau din străinătate valută, bunuri pe care unii dintre români nu știau nici să le numească dacă le-ar fi văzut.
Asta a fost puterea comunismului, dar și punctul ei vulnerabil. A crezut că va putea rezista o eternitate mulțumind o mână de oameni și sacrificând milioane de ființe.
Valentin Ceaușescu poate că a fost cel mai puțin nociv personaj din familia sa. Valentin Ceaușescu poate că a ajutat, punctual, fotbaliștii care i-au fost favoriți.
Pe de altă parte, însă, Valentin Ceaușescu s-a folosit de toată forța numelui său pentru a fura fotbaliști de la alte cluburi, pentru a pune presiune pe jucători care refuzau inițial transferul la Steaua sau pentru a-i pedepsi, pur și simplu, pe cei care se opuneau formației din Ghencea.
Da, poate că nu el personal a făcut toate aceste lucruri, dar el a girat cu influența și cu frica teribilă pe care le impuneau cele 9 litere din numele familiei sale!
Ajuns la 77 de ani, Valentin Ceaușescu a plâns în scaunul Operei Naționale de la București. În 1989, în altă Operă, la Timișoara, s-a simțit, s-a trăit și s-a murit libertatea. S-a plătit cu sânge, nu roș-albastru, pentru democrație. Poate că pentru acele clipe au fost lacrimile lui Valentin Ceaușescu, pentru acei oameni care și-au dat viața pentru ca, într-o zi de primăvară, maghiarul de origine română Laszlo Boloni să poată avea dreptul de a spune ce gândește fără vreo teamă.
Valentin Ceaușescu nu a fost sfânt. Valentin Ceaușescu a fost doar ocrotitorul Stelei. 19 martie 2025, România – o țară liberă!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER