Povestea lui iaurt cu prune
Printre zecile de informații pe care le primesc ca jurnalist s-a strecurat una pe care am refuzat să o verific. Și prin urmare s-o fac publică. Deontologic, lucrurile stau altfel, dar câteodată viața bate la fundul gol filmul.
În nebunia schimbării lui Șumudică de la CFR Cluj, în vânătoarea aia de care pe care, cineva mi-a explicat că aducerea lui Culio la echipă are și un alt substrat.
Că va fi mână moartă și că salariul lui e unul uriaș pentru ce mai poate el să ofere azi. Cu alte cuvinte , parte din banii pe care el îi primește, s-ar întoarce cuiva.
Povestea lui iaurt cu prune! Plecarea intempestivă
Pe data de 14 decembrie 2019, micuțul mijlocaș argentinian își lua rămas bun de la România și de la CFR Cluj. Plângând, a spus: „Mulțumesc, România! Mulțumesc clubului pentru tot ceea ce a făcut pentru mine. Patronului, colegilor și antrenorilor le mulțumesc din toată inima. Acum trebuie să plec în Argentina. Familia mea are mare nevoie de mine”.
Antrenor atunci era Dan Petrescu. Și probabil că doar Dan și Ion Varga știau de ce Culio a hotărât să abandoneze fotbalul. Soția lui trecea prin momente cumplite din cauza unei boli grave. Au trecut doi ani și jumătate de atunci. Pentru că avea nevoie de bani, dar să fie și aproape de mama copiilor lui, a jucat în Argentina.
Cu timpul, lucrurile au revenit aproape de normal. Și tot printre lacrimi, dar mai alb la păr față de cum a plecat, acum a spus: „Sunt bine. Și eu, dar și familia mea. Sunt fericit că m-am întors acasă. Ai mei au fost întotdeauna fericți aici. Îi mulțumesc lui Dan Petrescu. Îi mulțumesc și patronului pentru ce a făcut pentru mine”.
Gest de omenie
Așadar, să judecam dintr-un alt unghi culisele revenirii lui Culio. Parcă prea multă înverșunare într-o lume strâmbă și doritoare de sânge. Atacul lui Șumudică la Dan Petrescu a fost justificat până la un punct. Până la atacul la persoană. Convingerea mea e că actualul antrenor al CFR -ului și-a păstrat o promisiune.
Făcută lui Emmanuel la plecarea intepestivă din Romania, în 2019. I-a promis atunci, că după ce-și va rezolva problemele, îl va aduce înapoi. N-a mai rămas nici el, dar în momentul în care s-a întors la CFR a simțit că trebuie să-și țină cuvântul. De ce să nu credem că Petrescu e și un astfel de om.
Că empatizează, că nu e mereu disperat după bani așa cum toată lumea povestește. Sau că patronul controversat al CFR-ului și-ar conduce echipa violent, după reguli interlope. Până la urmă, Varga a fost de acord cu reîntoarcerea lui Culio. El îl plătește. De ce să nu credem că ei s-au gândit să-i întindă o mână de ajutor lui Culio la un moment de cumpănă din viața lui.
Acum, mai mult ca oricând, cred că în povestea asta a fost vorba mai întâi de suflet și abia apoi de afacere. Sau cel puțin așa vreau sa cred. Cui i-ar putea întoarce Culio o parte din salariul de la CFR? Lui Petrescu? Nu cred. Lui Varga? Ar fi umilitor pentru unul care are afaceri de zeci de milioane de euro. Și atunci? Intrebarea e următoarea: cine e, de fapt, iaurt cu prune în povestea asta?