Spaniolii au reacționat după moartea fostului fotbalist român

Tragediile se țin lanț în fotbalul românesc, iar spaniolii nu l-au uitat pe fostul internațional, care a jucat ani buni în Primera Division.

Prestigioasa publicație spaniolă Sport scrie că fostul jucător român este o icoană a luptei împotriva bolii, iar moștenirea lui rămâne eternă.

Ce au scris spaniolii despre decesul fostului fotbalist român

Povestea lui Marcel Sabou este una dintre cele mai dure. La aproape un an de la fuga lui Miodrag Belodedici în Iugoslavia, el și Gheorghe Viscreanu, jucători importanți ai lui Dinamo în 1989, cereau azil politic in Spania și își continuau cariera de fotbaliști acolo.

S-a retras din activitate în 1998, de la Desportivo Chaves, iar în 2015 a simțit primele semne ale unei boli necruțătoare, scleroză amiotrofică laterală sau boala Lou Gehrig, care topește în timp toți mușchii corpului, împingând lent victima către paralizie și un sfârșit implacabil.

Vezi galeria foto
5 poze

A ajuns în fotoliu rulant, avea nevoie de îngrijire permanentă, iar în ultima vreme nici măcar nu putea să vorbească. S-a stins din viață în Spania, iar publicația spaniolă Sport i-a dedicat un amplu material.

„O icoană a luptei împotriva bolii, fostul jucător al echipelor Sporting și Racing în anii 1990 a murit, dar moștenirea sa este eternă.

Doliu la Sporting de Gijón: Marcel Sabou a decedat luni, 9 iunie, după mai bine de zece ani de luptă cu SLA, începând să observe primele simptome în 2015. Avea 59 de ani.

Ștefan Târnovanu a anunțat care e momentul când își va reveni FCSB: „Sper ca atunci să ne fie mai bine”

09:16

L-a impresionat pe Ilie Dumitrescu în FCSB – Dinamo: „Extraordinar!”

09:04

Marcel a plecat, dar moștenirea lui este veșnică. La fel este și cea a familiei sale, care a dat tot ce a putut pentru a face față cât mai bine unei boli care l-a lăsat rapid pe fostul jucător imobilizat într-un scaun cu rotile și având nevoie de îngrijire constantă.

De-a lungul anilor, Sabou și-a pierdut abilitățile – inclusiv vorbirea – dar niciodată voința de a trăi. Și, mai presus de toate, pentru a câștiga o bătălie. Sabou și cei din jurul său au muncit din greu pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la această boală, pentru a demonstra că SLA există, în ciuda inacțiunii autorităților guvernamentale.

«Lupt pentru familia mea. Ei sunt cea mai mare moștenire a mea. Și pentru că sper ca în viitor oamenii care contractează SLA să aibă șansa de a trăi», a explicat fostul jucător al Sportingului pentru LA NUEVA ESPAÑA. Strigătul său a fost auzit. Pleacă cu o victorie: adoptarea Legii SLA, pe care a sărbătorit-o ca fiind cel mai mare triumf al vieții sale.

Sabou a jucat pentru clubul roșu-alb timp de trei ani ca mijlocaș între 1993 și 1996. A marcat un gol emblematic în meciul de promovare împotriva lui Lleida, care a contribuit la asigurarea primului loc în Primera Division în 1995. Acel meci a adus 42.000 de oameni la El Molinón.

Se lupta cu boala de peste un deceniu. Deși știa că nu există leac, nu a renunțat niciodată. Acum trei ani, în 2022, Sabou l-a primit în casa sa pe Juan Carlos Unzué, de asemenea, fost jucător și pacient cu SLA, pentru a împărtăși lumii un mesaj de rezistență și energie”, au scris cei de la Sport.

Sunt cel mult 10 persoane care știu anumite lucruri despre fuga lui Sabou și Viscreanu

Un mesaj emoționant a scris Viscreanu, pe contul personal de facebook. El a recunoscut că cei doi nu și-au vorbit în ulktimii 15 ani, dar a rememorat de multe ori fuga lor din regimul lui Nicolae Ceaușescu.

„Ieri s-a stins din viață fostul meu coleg de la Dinamo București, pentru un timp coleg la Rayo Vallecano (de unde a plecat, înainte de a juca) dar mai ales colegul meu de fugă din dictatura comunistă a lui Ceaușescu, Marcel Sabou.

Împreună cu Marcel Sabou am trăit cea mai incredibilă fugă din istoria comunismului. Istoria noastră a dat înconjurul lumii! Vorbesc de lumea occidentală. În țările comuniste nu s-a scris absolut nimic.

Chiar dacă am scris de multe ori despre fuga noastră, nimeni nu a știut niciodată istoria completă. Sunt cel mult 10 persoane care știu anumite lucruri, dar am păstrat unele despre care nu am vorbit niciodată.

Marcel Sabou nu ar fi fugit niciodată în Occident dacă nu l-aș fi convins eu. Eu aveam cât de cât o experiență cu tentativa de fugă la Campionatul Mondial din Australia și ar fi trebuit să fie destinul nostru.

Pentru a nu ne despărți după ce trăisem cea mai fascinantă, incredibilă fugă am rămas împreună în Spania renunțând la Australia. Viețile noastre au fost total diferite din acel moment.

Marcel Sabou a trăit o viață excelentă în Spania până în momentul în care i-a fost diagnosticată această teribilă boală, boala Lou Gehrig. Cu cât mai bine îi mergea lui Marcel Sabou, după ce a plecat de la Rayo Vallecano cu atât mai rău îmi mergea mie. Este o întreagă istorie despre care nu am vorbit.

Chiar dacă nu ne-am vorbit în ultimii 15 ani, chiar dacă de multe ori în cei 35 de ani ne vorbeam foarte rar, nu am putut să nu retrăiesc acea incredibilă fugă de zeci, sute de ori și tot ceea ce s-a întâmplat după ce ne-am despărțit.

De o anumită formă din punct de vedere fizic cât și spiritual, Marcel Sabou a dispărut de multe ori pentru mine, dar ceea ce am trăit împreună nu am putut niciodată să șterg pentru totdeauna.

Viața m-a făcut să fiu dur, dar inima și sufletul meu au rămas pentru totdeauna aceleași. Eu te iertasem în inima și sufletul meu. Dumnezeu să te ierte Marcel Sabou! Odihnă veșnică!”, a scris Viscreanu pe facebook.