„Iepuraşul” l-a refuzat pe Cristi Borcea. Milionarul a pus banii pe masă pentru afacere, dar răspunsul primit a fost „Nu”

Cristi Borcea, fostul patron de la Dinamo București, a fost refuzat atunci când a dorit să cumpere franciza unei patiserii renumite din Câmpulung Muscel.

Originar din fosta capitală domnească, jurnalistul Decebal Rădulescu a dezvăluit într-o emisiune că fostul acționar al lui Dinamo a încercat să achiziționeze franciza „Iepurașul”, fiind fascinat de pateurile cu brânză preparate în această patiserie.

Cum a fost refuzat Cristi Borcea, deși milionarul a pus banii pe masă pentru afacere

Cristi Borcea a vrut să se implice financiar la patiseria respectivă, însă a fost refuzat imediat.

„Sunt niște pateuri foarte bune acolo, sunt geniale. Am auzit că și Borcea a vrut să ia franciză să aducă la București și nu au vrut să i-o dea”, a spus Decebal Rădulescu.

Jurnalistul și-a mai amintit un episod trecut la un moment dat, când Cristi Borcea a „încercat” să fie amabil cu acesta, însă a fost refuzat de ziarist.

„Țin minte, eram prin Cipru în 2000 și ceva (n.r. alături de Dinamo, în cantonament), Cristi Borcea a venit lângă noi în holul hotelului și a început să numere niște bani. Euro erau, zice: «Ai nevoie de ceva?». M-am ridicat și am plecat: «Nu, mulțumesc!»”, a povestit jurnalistul la iAmsport.

Cristi Borcea a jucat fotbal. „Era singurul dinamovist de pe scară”

Fostul fotbalist Emil Ursu a povestit cum au arătat primii pași în fotbal pentru Cristi Borcea.

„I-a mers mintea să facă bani. A avut flerul de a face bani. Eu l-am adus la Dinamo, a fost fundaș central la Progresul cu Liviu Ciobotariu în grupă. L-am adus la noi, la Victoria, la juniori. La 18 ani l-a angajat un prieten de-al nostru la butelii. Și și-a găsit drumul. Cu gaz!

Ce nu-i plăcea la fotbal era… munca. În momentul în care l-am dus la Flacăra Moreni, era un frate de-ai lui Ion Nunweiller antrenor (n.r.: – Victor Nunweiller). Ce l-a alergat… Când a văzut că-l aleargă așa, a zis: «mă las de fotbal!» Și s-a angajat la butelii. Și iată unde a ajuns! (n.r. – Avea calități de fundaș central? Avea, avea. Dar când a jucat contra lui Dinamo am fost să-l văd. La Dinamo era atacant Răducioiu, nu-i vedea decât numărul (n.r. – râde în hohote).

(…) Nu știu dacă el se mai întoarce la Dinamo după cinci-șanse ani de pușcărie. L-am cunoscut când eu aveam 20 de ani și el avea 14 ani. Era copil. Stătea într-un bloc numai de steliști, era singurul dinamovist de pe scară. Pe undeva pe la Macaralei, eu stăteam vis-a-vis. Venisem de la un turneu din străinătate cu Dinamo, s-a băgat pe sub pielea mea, a venit și fratele meu mai mare în București, am crescut împreună. Am stat un an la garsonieră, pe urmă am avut apartament. Ulterior, el și fratele meu au locuit mai mult în casa mea, trei ani, până m-am căsătorit eu, în 1988. Eu eram mai mult în cantonament. Mai ales când erau cupe europene, jucam miercuri-duminică. Dacă ne dădea drumul o zi pe săptămână să ajungem acasă, mai ales când a venit Florin Halagian. În rest, eram numai în cantonamente”, a povestit Emil Ursu, la Sport.ro.