Viața s-a schimbat brusc pentru Octavian Ilina în urma unui accident pe care nu l-a anticipat și pe care l-a trăit într-un loc în care se distra cu prietenii.
În anul al treilea de facultate, visând să devină procuror criminalist și având o traiectorie profesională clară, o săritură în apă executată „puțin atipic” i-a secționat coloana cervicală.
A urmat o paralizie completă a celor patru membre. În primele luni după accident nu își putea mișca decât pleoapele.
Ceea ce a urmat a fost o lecție de disciplină, reziliență și redefinire personală, un moment care trebuie scos în relief. După externarea din spital, în loc să își accepte limitările, Octavian a decis să lupte.
A intrat într-un program de recuperare drastic, în care lucra opt ore pe zi – patru dimineața și patru seara – timp de ani întregi. A reînvățat gesturi fundamentale precum să mănânce, să se îmbrace sau să se bărbierească singur, iar cu o voință ieșită din comun a recuperat treptat mobilitatea membrelor superioare.
Deși „minunea de mâine” nu s-a produs în ritmul sperat, realitatea dură nu l-a oprit. A ales să își continue viața într-un scaun rulant, dar cu aceeași energie combativă care îl caracteriza înainte de accident. Sportul a devenit nu doar terapie, ci o nouă direcție în viață.
ProSport l-a interveviat și dialogul rămâne memorabil. Răspunde sigur la fiecare întrebare, nu e deloc indecis și pare că poate mișca munții din loc. De fapt, privind faptele, chiar i-a mișcat.
ProSport: Cum a început povestea cu sportul?
Octavian Ilina: Povestea mea începe cu triatlonul, adică înot, bicicletă și alegare. După care am trecut la înot și am ajuns la bicicletă. La mine trecerea a fost oarecum firească. A venit după mulți ani în care am practicat sportul la nivel de amatori. Mi-a plăcut chestia asta, îmi place să fac mult sport. Și a venit oarecum din dorința de a concura, pur și simplu.
Și te-ai gândit că se poate face și performanță?
Am vrut să fac și performanță, da.
Ce te-a inspirat să faci performanță?
Sunt o fire combativă.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Foctavian-ilina-11-1400x1400.jpg)
Să faci performanță adică să fii mai bun ca alții?
Adică să mă întrec cu alții. Vreau să cred că eu încă mă bat doar cu mine.
Și asta te inspiră?
Faptul că pot să depășesc timpul pe care l-am avut ieri mă inspiră. Dar totuși e un consum psihic, e un consum fizic.
Poți să le gestionezi?
Încerc.
Sau sunt momente în care zici ziua asta vreau să stau liniștit să n-au de nimic? Există și vreo zi din asta?
Există, dar trebuie să o gestionez foarte bine. În general, noi ăștia profesioniștii nu ne permitem zile de-astea. Avem și zile de-astea, dar de-aia suntem antrenați. Ca să trecem peste ele.
Motivația vine din tine?
Motivația vine din disciplină, nu cred foarte mult în motivație, sincer.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Foctavian-ilina-8-1400x934.jpg)
E scrisă undeva și o respecți sau e în capul tău și vine?
În general, după cum ești croit, sincer vorbind. Cu cât ești mai educat, mai disciplinat, cu atât ești mai motivat
Da, dar ești și conștient de faptul că dacă n-ai disciplină, nu poți face performanță?
Poți face performanță în sens invers.
Se poate face performanță fără disciplină?
Nu cred.
Ai inspirat până acum oameni sau de acum înainte ai vrea să inspiri oameni din povestea ta?
Nu știu cât de mult aș inspira, dar cred că un model aș putea fi. Pentru că sunt singurul tetraplegic care face sport de performanță.
Și ceilalți de ce n-ar face? Adică nu le-ai spus? Hai să-l faceți și voi.
Încă nu m-am axat pe partea motivațională. Cred că mai am puțin de spus în sport. Și cred că o să vină și vremea motivațională puțin mai târziu.
Puțin spus în sport înseamnă să participi la Jocurile Paralimrice? Și să obții ceva acolo? Asta este ce te împinge?
Ăsta e idealul. Eu am concurat deja pentru România la Rio de Janiero. Și e o chestie extraordinară pe care o doresc tuturor sportivilor. Cu sau fără dizabilități. Adică e visul suprem al oricărui sportiv care face sport
Los Angeles 2028 este ultima competiție la care vei participa?
Nu știu. Nu m-am gândit atât de mult. Vreau să văd ce fac în sezonul competițional viitor. Și să le iau ușor, treaptă cu treapta.
Zi de zi câte ore te consumi?
Depinde de perioada competițională. Acum depinde. Depinde. Minimum două ore și maxim patru-cinci ore de antrenament zilnic. Nu zilnic, șase zile pe săptămână. Că e și o zi liberă.
Dar sunt condiții pentru ceea ce trebuie să faci tu?
Nu sunt, dar condițiile le facem noi. Acum mi-a venit în cap elevatorul de la bazinul de înot. Care a apărut după ce am apărut eu la bazin.
Până atunci nu s-a gândit nimeni?
Până atunci nu s-a gândit nimeni. Pentru că nici nu au fost sportivi care să vină în mod regulat la bazin.
Dar poate pentru că ai apărut tu și a venit ideea asta o să ajute pe alții.
Am fost eu mai căpos și am venit în fiecare zi.
Și ți-a fost greu bănuiesc fără elevator?
Și am fost și foarte drăguț, pentru că am avut persoane care m-au ajutat să intru în apă, să ies din apă. Ani de zile.
Dar a fost greu?
Nimic nu e ușor.
Sau nu te-ai gândit că e greu atunci?
Nu, mi-e plăcut foarte mult să fac sport și asta mi-a dat timp imboldul de a continua.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Foctavian-ilina-6-1400x932.jpg)
Obiectivul la 2028 care e? O medalie, participarea, medalia de aur?
Încă nu am. Vreau întâi să fiu un liniștit, să figurez încă în calcule.
Dar nu te califici foarte ușor totuși, nu?
Nu, nimeni nu se califică foarte ușor. Dar dacă era așa ușor, eram toți niște calificați.
Spune-mi un alt hobby în afară de sporturile respective.
Îmi place mult să merg la teatru. Și merg de fiecare dată când am timp.
Apropo, ăsta e prețul performanței. Nu prea faci ce vrei în viața civilă. Dar măcar o dată pe săptămână a putut să te duci în ziua liberă?
Nu, o dată pe săptămână nu. Hai să zicem, o dată la două luni.
Lucrul ăsta te relaxează? Te face să te simți bine? Sau care e sentimentul pe care îl trăiești?
Da. Îmi dă o altă stare. O stare bună.
Te vezi undeva peste 10 ani? Peste 15 ani?
Nu.
Te vezi tot făcând ceea ce faci astăzi?
Nu mă mai gândesc niciodată. Nu mă mai gândesc de mult la nivel corporatist.
Unde te vezi peste 5 ani?
Aș vrea să văd că săptămâna viitoare scot un timp mai bun ca săptămâna asta.
Dar poate, având experiența asta de viață și sportivă, poate că vei deveni antrenor. Și vei antrena pe alții ca tine în momentul de față. Și va fi așa un arc în care tu te-ai pregătit, a fost greu, alții au condiții mai bune și iată îi pregătesc eu cu experiența mea. Și poate voi scoate ceva mai bun decât am fost eu. Îți place ideea asta?
Deocamdată nu. Nu mă văd un antrenor bun. Am avut câțiva antrenori, sunt destul de perfecționist. Acum nu mă văd ca antrenor.
A început să se antreneze serios în înot, iar progresul său a devenit spectaculos. Determinarea l-a condus spre performanțe internaționale, culminând cu calificarea la Jocurile Paralimpice de la Rio 2016.
La Openul de iarnă pentru persoane cu dizabilități de la Szczecin (Polonia), a reușit un timp excepțional în proba de 200 m spate: 5:24.79, sub baremul oficial de 5:47.05. A fost momentul în care munca sa de ani de zile s-a transformat în locul binemeritat pe scena mondială.

La Rio, Octavian Ilina a concurat în trei probe:
• 50 m spate (S2)
• 100 m spate (S2)
• 200 m liber (S2)
Rezultate – Jocurile Paralimpice Rio 2016
• 200 m Freestyle S2 – locul 4 (serie)
• 100 m Backstroke S2 – locul 5 (serie)
• 50 m Backstroke S2 – locul 5 (serie)
Octavian Ilina practică para ciclismul și este un reper al determinării în sportul românesc adaptat.