Inconștiență la vârf

Semnalul dat de Mircea Sandu printr-un comunicat stufos și încâlcit îl determină pe Dumitru Dragomir să aibă o reacție moale și formală la adresa Comisiilor care judecaseră evenimentele de la Steaua-Rapid. Aici nu vorbim de puncte, de amenzi, de sancțiuni. Vorbim de responsabilitate, de atitudine, de conștientizare și de implicare. De lipsa lor mai exact. Predicate gen „respect” ori „stop rasismului” pe care forurile internaționale insistă în ultimii ani sunt luate în derâdere. Cel puțin la Ligă.

Miștoul ieftin și caterinca inconsistentă, pentru a vorbi pe limba lor, promovate de la vârful piramidei lasă un fenomen periculos să escaladeze în fotbalul românesc. Îngrijorătoare și explicațiile unor oficiali ai cluburilor care ar trebui să dovedească infinit mai multă responsabilitate. Am apreciat normalitatea atitudinii lui Laurențiu Reghecampf la finalul meciului amintit și tocmai de aceea nu înțeleg de ce a trebuit să dea explicații ironic-șmecherești pentru a justifica gesturi care nu își aveau locul. Rimele tâmpe și periculoase cu familii, boli și etnii trebuie să dispară, dar pentru asta e nevoie de măsuri ferme și de tratarea cu maximă seriozitate a unor probleme reale, care nu mai pot fi ascunse în spatele sintagmei: „e teatru, nu fotbal!”.

E un cerc vicios din care nu vom putea ieși cu miticisme gen: „Hai dom’le, vedeți-vă de treabă că nu e nimic”. Nu numai că e, dar bolovanul se rostogolește pe principiul dominoului, un gest, o declarație atrăgând după sine reacții mai grave chiar. Nu sunt fanul managerului stelist, dar nu am cum să nu remarc că scandările și gesturile sale mai mult decât condamnabile au venit ca răspuns la faptul că mii de oameni i-au înjurat urât familia și fiica. Și tot așa! Pentru a putea fi rezolvată o problemă ea trebuie măcar acceptată, dacă nu asumată. Ori eu asta nu văd din partea celor cu putere de a decide.