Rafa a murit, Nadal trăiește

„Totul trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii”

Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri suprafața activă de joc a unui teren de tenis, care se mișca stânga-dreapta ca o săgețică de mouse pe ecranul de computer, care pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv din poziții imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai există. Urmașul lui e un bărbat de 23 de ani, un jucător tenace, care liftează mult mingea și pe forehand, și pe backhandul cu două mâini, un „țăcănist” care nu mai joacă lângă linii, cum îi spunea unchiul Toni, pisând în schimb mijlocul terenului în așteptarea greșelii adversarului. Cu jocul ăsta mai ajunge prin semifinale și finale, dar coboară tot mai jos în sufletul îndrăgostiților de tenis. 9 (nouă) lovituri câștigătoare a avut în finala cu Davidenko, în peste două ore de joc, restul punctelor câștigate de el au fost greșeli ale rusului. Care, în schimb, a avut zeci de „winnere” făcând un joc bărbătesc, tăios, pe cât de curajos, pe atât de frumos, în ciuda oboselii acumulate.

Deși această tactică monotonă și mărginită nu dădea rezultate, totuși, Nadal, parcă hipnotizat de propria-i limită, n-a schimbat nimic până la 7-6, 5-2 pentru Davidenko. Atunci a jucat altfel, a lovit în plin cu forehandul, la linie, n-a mai liftat pe centru, a venit la fileu și a făcut puncte cu voleu și stop-voleu. Superb, dar prea târziu l-a apucat tenisul.

Unii, între care o voce respectată, cea a lui Andre Agassi, îi cântă prohodul, spun că vremea lui a trecut. Cei mai pestriți la mațe se arată satisfăcuți că i s-a tăiat porția de doping. Până și fanaticii lui suporteri chinezi afișau ieri niște mutre lungi, ținând pancartele cu chipul lui Nadal ca pe niște icoane în drumul spre groapă. El a vorbit la festivitatea de premiere cu grație și bun-simț, arătându-se mulțumit cu modestie de jocul prestat. Caracterul lui frumos a rămas neschimbat, dar atât fizicul, cât și psihicul lui sunt acum altele.

Totul trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii. Trebuie să aibă tăria de a fi din nou un junior de 15 ani gata să învețe. Altfel, după propria-i declarație, nu-i mai rămâne decât să-și ia barca și să plece la pescuit.

Și nu cred că poate reuși singur. Unchiul Toni a dispărut din tribună. N-am văzut acolo vreo femeie care să-i țină pumnii. Și nici vreun antrenor de clasă, care să-i fie, poate, și prieten.

Ca să mai trăiască în tenis, bărbatul Nadal are nevoie de un om.