Prea târziu

Am pierdut aproape un deceniu apărându-ne de mizeriile aruncate asupra noastră de frații impresari, Nicu din Ibiza, Nașu de la Federație, Mitică de la Ligă și alți bodyguarzi ai iresponsabilității lui Mutu.

Noi scriam că „Briliantul” pierde nopțile, ei afirmau că e urmașul lui Hagi. Ziarele publicau lista de pițipoancele lui Mutu, inconștienții ăștia ridicau în slăvi un gol banal marcat pentru echipa națională. Ceata de petrecăreți a atacantului fugea din cantonament la un club de striptease, dar discursurile șefimii din fotbal vorbeau despre dependența primei reprezentative de Mutu.

Prima fisură – și totodată confirmare a dezvăluirilor din presă – a apărut odată cu „Dosarul cocaina”, când pe Giovani l-au lăsat, previzibil, nervii. Dar și atunci s-au găsit cetățeni universali, în frunte cu „fostul mare jucător al Rapidului”, care l-au apărat, pretextând acordarea unei a doua șanse. După ce a ratat nu a doua, ci a enșpea șansă, Nicu din Ibiza a întors, pardon de expresie, armele. Iar Nașu de la Federație și Mitică de la Ligă au avut imediat grijă să nu-și ude costumele de firmă. Deloc imprevizibil, frații impresari au invocat, la rândul lor, nevoia unei a doua șanse pentru Mutu. Și tot așa, cercul refuză să se deschidă.

Știm, iată, chiar de la sursele supărate la un moment dat pe Mutu, că am avut de atâtea ori dreptate în ceea ce-l privește. Numai că este mult prea târziu ca să mai conteze cumva.