Impostorii printre noi

„Până să ajungem la Consiliul Județean, infractorii intraseră primii. Au furat tot: mâncare, mobilă, haine, covoare…”. Mărturia răzbate din zeci de unghere ale cărții „Teroriștii printre noi” scrisă de colegii Cartianu, Voinea, Delcea și Crăciun, de la Adevărul, despre Revoluția română din 1989. Zeci de localități, sute de relatări, aproximativ același scenariu post-22 decembrie, momentul fugii lui Ceaușescu de pe acoperișul CC-ului. Concluzia Revoluției cu câțiva eroi și nenumărați impostori: „Puțini am fost, mulți am rămas”.

…Ioan Becali nu e un revoluționar, dar a ajuns printre primii în haosul post-decembrist al fotbalului românesc. A înșfăcat ce-a putut atunci, la înghesuială. N-avea cine să-l tragă de mânecă, toți în jur făceau la fel. În asta a constat Revoluția din fotbalul românesc. O aglomerație. O confuzie. O neatenție colectivă de care unii au profitat. Iar acum dau cu subsemnatul prin tribunale.

„Părerea lui Dinu contează prea puțin”, crede Ioan Becali. Are dreptate. Lucrurile trebuie spuse o dată și-odată. Confuzia nu poate dăinui la nesfârșit. E nevoie, chiar și în România, ca apele să se despartă. Fiecare să-și dea cu părerea acolo unde se pricepe. Dacă vrem să știm despre finanțe, îl întrebăm pe Mugur Isărescu. Dacă vrem să știm despre meteo, o ascultăm pe Romica Jurcă. Dacă vrem să știm despre chirurgie, îl avem pe profesorul Irinel Popescu. Dacă vrem să știm despre publicitate, vorbim cu Bogdan Naumovici. Dacă vrem să știm despre presă, îl căutăm pe Ion Cristoiu. Dacă vrem să aflăm mercurialul mărfurilor la negru înainte de ’89, îl întrebăm pe Ioan Becali. Dar dacă vrem să învățăm despre fotbal, unul dintre puținii la care putem apela e Cornel Dinu.