Miticii din Cluj

Seduși de povestea de Făt-Frumos a CFR-ului, care a crescut în fiecare an cât o echipă normală în cinci, ne-am pierdut uneori simțul critic față de unele întâmplări bizare petrecute în timp la Cluj-Napoca. Renunțarea ușoară la Dorinel sau la Bergodi, transferurile en-gros de fotbaliști, chiar și atunci când echipa mergea bine, și comportamentul la limita autoimploziei din returul campionatului trecut reprezintă semne ale unei incompetențe manageriale cronice. Că le place sau nu lui
Paszkany și Mureșan, Ioan Andone este omul care, într-un timp record, le-a adus glorie sportivă, notorietatea europeană și, simultan, le-a acoperit neștiința într-ale fotbalului. În marea de amatorism clujean, Andone a fost omul care, prin competență, influență și carismă, a reușit să fixeze țărușii unei performanțe probabil irepetabile. Urzicați anul trecut, în momentul plecării premature a lui Hagi de la Steaua, șefii CFR-ului îl surclasează în privința mitocăniei pe Gigi Becali, umilindu-l pe cel care nu le este naș, ci chiar părinte în ale fotbalului de top.