Dacă arbitrilor li s-ar acorda titlul de cavaler, că tot li se spune cavaleri ai fluierului, atunci acest rang de onoare i s-ar cuveni, alături de Rainea, Igna și alți câțiva mari, lui Cristi Balaj.
Fiind contemporan cu el și pentru că l-am văzut arbitrând 16 ani în Liga 1, pot afirma fără teama de a greși că Balaj e cel mai îndreptățit să beneficieze de titlul de cavaler. Cavaler al arbitrajului și al fotbalului.
Dincolo de faptul că este un mare arbitru și că a fluierat în Liga Campionilor echipe precum Milan, Barcelona sau Dortmund, Cristi Balaj este și un mare om. După ce ani întregi l-am analizat, notat și admirat de foarte multe ori, am avut ocazia să îl și întâlnesc în câteva rânduri față în față și l-am descoperit, mai mult decât pe arbitrul Balaj, pe omul Balaj. Sufletist, parolist, sensibil, corect, ca și pe teren – altfel nici nu s-ar fi putut -, Balaj m-a uimit prin simplitatea și prin modestia lui.
În cele câteva interviuri pe care le-am făcut cu el de-a lungul anilor, l-am întrebat obsesiv dacă nu regretă că n-a fost niciodată la un turneu final și mi-a spus mereu că e mulțumit cu ce a realizat în arbitraj și cu faptul că nimeni nu îi poate spune că a greșit intenționat.
Balaj a mai și greșit, dar a avut puterea să recunoască. „Ce penalty am dat…”, mi-a spus direct când l-am sunat pentru a-i consemna poziția la ultima eroare pe care a făcut-o.
Cel mai mare arbitru al ultimilor 20 de ani, cred că îi pot spune așa fără teama că exagerez, a avut și contestatari de-a lungul carierei. Unii i-au stopat ascensiunea, el spune doar că nu a avut cine să îl susțină la UEFA atunci când avea culoar să avanseze în ierarhia arbitrilor europeni. Coincidență sau nu, marii lui contestatari, nici nu merită să îi mai numesc acum, au ajuns după gratii sau au probleme cu justiția.
Pe lângă talentul său extraordinar, pe care nimeni nu i-l poate contesta – simțea jocul, cunoștea fotbaliștii, metehnele și tertipurile acestora -, Cristi Balaj a și muncit enorm. Nu era zi în care să nu se antreneze, să nu-și facă turele, să nu-și atingă cei mai buni timpi.
Cristi Balaj a arbitrat în această seară, la Mediaș, ultimul său meci în Liga 1. A făcut-o la fel ca în toți acești 22 de ani de arbitraj, cu calm, cu prestanță, cu eleganță, cu seriozitate.
Se retrage un mare arbitru și nu înțeleg de ce, în penuria asta de oameni valoroși, Federația nu a catadicsit măcar să îi facă o propunere de prelungire a carierei, chiar dacă aceasta implica și mai mulți bani. Burleanu a găsit milioane de euro să îi dea lui Christoph Daum, dar nu îl duce mintea să îi facă o propunere decentă, cu mai puține zerouri, unui arbitru de care mai aveam încă nevoie.
La începutul și la finalul meciului de la Mediaș, l-am văzut pe Cristi plângând, îmbrățișat de cele două fete ale sale, Aida și Alisa. S-a încheiat cariera unui mare arbitru.
Felicitări, Cristi! Îți mulțumim pentru tot!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER