Fără alternativă

Discuția despre arbitraj a absorbit reacțiile de după Poli și conversațiile despre meciurile de azi ale Stelei, CFR-ului, Vasluiului sau cele ale dinamoviștilor. Ca la noi, la nimeni. Compromisul e lege și e veșnic în fotbalul românesc. Huzu e efemer. Dar demn. A plecat în numele unei idei.

Becali și Borcea triumfă. Victorie în amical și nimic mai mult. La meciurile cu Clujul și cu Urziceniul nu scapă de ceea ce ei numesc „teroarea arbitrajului românesc”, dacă MM și Mureșan vor spune formula magică: „brigadă românească”. Serios, nu mă pot abține să nu mă amuz de câte ori trebuie să îmi închipui cum Dinamo și Steaua sunt furate de două formații despre care până acum câțiva ani nici nu se gândeau că vor vorbi vreodată.

Joaca de-a brigăzile a cunoscut o nouă etapă. S-a ales varianta nici cal, nici măgar. Democrație românească. Dacă ambele echipe vor, vin brigăzi din Bantustanul Sovietic, dacă ambele nu vor Tudor, Balaj etc., dacă una vrea și una nu vrea… Aici e aici. Scandal din toate părțile, acuze peste acuze. Nu ar fi exclus să se tragă la sorți asistenul de la tribuna întâi român, asistentul de la a doua străin, iar centralul să fie o repriză cu o repriză… Sau jumate-jumate.

Inconsecvenți, influențabili și dezorientați, conducătorii fotbalului românesc aplică în continuare politica haosului. Tolerează. Nu!Chiar încurajează asta! Discursul e profund greșit: „Cine dă banul, dictează”. Chiar nu e așa. Asta se aplică la nunți, e o deviză lăutărească. Într-o activitate serioasă și responsabilă cum se vrea a fi și fotbalul nostru, logica, legea și principiile ar trebui să primeze. Logica e prea simplistă, legile sunt șubrede, iar principiile nu există. Așa că facem ca Gigi și Borcea. Sau ca Bucșaru și Paszkany. Sau tot așa. Asta e problema. Nu există alternativă!