Fata în fata cu doctorul

Adulati, invidiati, uneori pizmuiti. Fotbalistii sunt considerati o specie aparte. La noi si pretutindeni. Câstiga bani multi, au fite, scuipa în fata camerei, se dezbraca ostentativ de tricouri, petrec, alearga, joaca si se joaca. Muncesc. Mult. Sunt nedrepti cei care cred si spun altceva.

Chiar daca viata îi ispiteste cu însusiri de idoli, ramân oameni. Cu slabiciuni, necazuri si limite. Acelea pe care le cerem noi depasite la fiecare meci aparent imposibil. In luna februarie a anului în a carui vara România revine la un turneu final si în a carui primavara echipa sa de club forteaza patrunderea în grupele Ligii, un jucator al carui bun-simt este apreciat si de adversari s-a îmbarcat într-un avion banal. Destinatia? Destinul! Dani Coman va afla astazi la o clinica din Belgia ce îi rezerva viitorul. Operatie? Infiltratii? Tratament? Repaus? Iar? Orice ar fi… iar?! Nu mai e vorba de pregatire, de contract, de nimic altceva. E doar el. Singur! E ca la 11 metri în poarta aceea mai mare ca oricând. Numai Dumnezeu stie daca va avea sau nu sansa! Multi cred ca merita tot ce-i mai bun. Din tara, mii de microbisti se gândesc la el, îi tin pumnii si se roaga sa îi fie bine. Bafta, Dani!