Te-au umilit grașii, Gică?

Mai calm decât în alte rânduri, Gică Hagi ne-a explicat la interviurile de după înfrângerea suferită în fața FCSB-ului cum la Viitorul nu poți juca dacă ești gras. Trimiterea la Eric, culmea – golgheterul campionatului, nu a fost îmbrăcată într-un material plăcut atingerii. A fost brutală, directă, un mesaj clar către brazilianul plin de talent, dar dezbrăcat de voință. Nu te joci cu kilogramele în plus, dar uite cum se joacă ele cu tine.

Asta pentru că Hagi, deși cu un discurs corect, a fost bătut fără drept de apel de o echipă cu mai mulți grași. Unul dintre ei, în viziunea lui Becali, a fost improvizație în centrul apărării și a reușit, la aproape 35 de ani, să fie depășit o singură dată, la golul lui Iancu. Un alt gras „cu fundul mare”, după cum singur își identifica criticile, a marcat primul gol. Al treilea gras, poate cel mai bun subiect pentru emisiunile de duminică dimineață de pe canalele TV care ne prezintă viața familiei Kardashian, i-a marcat lui Gică Hagi iubitorul de pătrățele și brațe vânjoase golul decisiv la prima atingere de balon după peste 20 de minute de prezență pe teren. 

Și atunci, Gică, cum e cu grașii? Pentru că discursul tău pălește în fața realității la care ai fost parte pe terenul de la Pitești. Cum pot grașii să îți facă echipa, cea mai plăcută ochiului din întregul peisaj românesc, să nu fie capabilă să lege mai mult de trei pase? Cum pot grașii să îl facă pe Boboc, băiat pe care îl recomanzi fotbalului mare, să fie umilit în bandă? Cum apar grașii la finalizare după ce Tîru bărbierește mingea trimisă de Panțîru? Acceptăm totul ca fiind un concurs de împrejurări nefericite, ne izolăm în „azi nu a fost ziua noastră” și „și-au dorit mai mult victoria”? Căutăm explicații la Neti Sandu, urmărim vibrația zilei? Cum explicăm scouterilor care dau târcoale Viitorului faptul că niște grași au făcut „Barcelona României” să iasă din apărare cu mingi lungi, ca niciodată, direct pe niște atacanți pe care Soiledis i-a ținut sub control cu siguranța unui Ramos în vremurile bine? Parcă grașii nu aveau ce căuta pe teren, nu?

Aceste rânduri nu alimentează, așa cum probabil veți crede, speculațiile unui aranjament. Exclud posibilitatea ca un om care Hagi, cel care vorbește despre fotbal cu o pasiune pe care alții nu o pot atinge nici când iși descriu iubitele, să se preteze la mizerii caracteristice afaceriștilor de doi bani care se perindă prin fotbal și care văd în „Asia” și alte înțelesuri decât fosta trupă de muzică ușurică din perioada Atomic TV. Însă mă declar profund iritat de lipsa de explicații din partea omului care a reușit să ne facă să vedem fotbal, după mulți ani, în Liga 1. 

Te-au umilit grașii, Gică? Păi, în cazul ăsta, Eric ar trebui să fie scris cu marker permanent pe tabla pe care îți desenezi primul „11” la meciurile următoare!