Acel memorabil minut 19

Succesul CFR-ului la Braga e memorabil, organizarea defensivă, impecabilă, Felgueiras, magnific, Andone, inspirat, iar Bastos, cu momente de geniu. N-am să insist asupra meritelor cumulate sau disjuncte, am să revăd doar, mulți ani de-aici încolo, acea fază din care campioana României a deschis scorul în minutul 19.

Mi-am mângâiat copilăria cu acea neverosimilă ASA Tg. Mureș a anilor 70, care marca jumătate dintre golurile sale pe contraatac, profitând de iuțeala altui Arpad, Fazekas, nu Paszkany. În aceeași perioadă exista și Argeșul lui Dobrin, unde maestrul pasa ireal pentru Doru Nicolae pe extremă, iar Radu II apărea să concretizeze contraatacul. Erau anii când acele proceduri încă erau posibile, pentru că apărările naive puteau fi depășite ușor pe viteză și pe spații largi.

În 2012 așa ceva e mult mai greu de realizat, pentru că și atunci când echipele lor atacă în valuri , antrenorii lasă doi-trei oameni responsabili cu apărarea. Când cu o seară înainte, Man. City deschidea scorul pe contraatac la Madrid,am crezut că e doar o excepție milenaristă de la regulă. Peste alte 24 de ore, CFR rescria la Braga un manual de specialitate care nu mai fusese nici editat, nici deschis de peste 20 de ani.

Pe scurt, Braga are corner. În asemen ea situații te gândești să stai bine în teren și să nu iei gol. S-a bătut de pe dreapta și Kapetanos, excelent plasat în colțul careului mic, acolo unde manualul de utilizare a fazelor fixe spune că trebuie să pui neapărat un om, a scos cu capul. Mingea se putea duce oriunde, la ei, în aut, dar a fost lovită în plin și a ajuns la Bastos. Numărul 16 a dat-o imediat în stânga, la Sougou, iar sprintul africanului n-a fost mai lung de 10 metri, suficient cât să depășească un adversar. Care putea să ajungă el primul la minge și s-o bubuie în stânca de la peluză sau putea pur și simplu să-l ia pe Moudou de gât și să-l azvârle în aut, cu prețul unui cartonaș. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea, Sougou a pasat în zonă centrală, unde ajunsese iarăși Bastos, frontal, singur cu portarul. Bastos putea să greșească preluarea, sau să dea în portar, dar n-a greșit și mingra s-a dus în poartă.

Un gol model, într-o fază în care șansele să primești sunt incomparabil mai mari decât cele să marchezi. E ca și cum ai intra într-o intersecție cu mașina și te-ai buși. Cum ar fi ca în loc de permis luat sau de vreun proces de ani de zile cu vreunul căruia i-ai spart semnalizatorul peste câteva minute să fii în pat, lângă blonda din mașina cealaltă? Aproape neverosimil! Cum neverosimil e și golul din minutul 19 de la Braga. Dar, când marchezi așa, înseamnă că stăpânești niște mijloace pe care lumea așa-zis evoluată a fotbalului le-a abandonat de decenii, considerându-le lipsite de eficiență. Chiar așa, ce-ar fi un gol pe contraatac și cu United, după un corner executat de Valencia sau Giggs și respins ilustru cu capul de Kapetanos din colțul careului mic?