I) SCOPUL FOLOSIRII DATELOR PERSONALE DE CĂ‚TRE MEDIAFAX GROUP   Compania MEDIAFAX GROUP S.A. colectează, înregistrează, organizează, stochează, adaptează, modifică, extrage, consultă, utilizează și, în unele cazuri, transmite datele dumneavoastră personale pentru a administra, menține, […]

Fotografia de mai jos e făcută vineri, 5 iulie, spre amurg. Locul e Eforie Nord, pe terasa hotelului lui Costică Ștefănescu.

Costică Ștefănescu a fost primul fotbalist pe care l-am respectat și l-am iubit, l-am idolatrizat și i-am sărutat imaginar ghetele măiastre. Costică Ștefănescu impunea respect de la schimbul de fanioane de la mijlocul terenului. Un bărbat zvelt, cu pieptul înainte, cu pletele în vânt, cu mușchii de oțel privea scrutător în ochii celuilalt căpitan. Nu era vorba de tupeu sau de desconsiderare, ci de o siguranță și de o superioritate care veneau din valoare, din bun simț și din fair-play-ul care l-a caracterizat o carieră întreagă.

Făcea stop elegant pe piept, își punea mingea pe dreptul și dădea pasă de 40 de metri. La capătul ei, Cămătaru, care dădea gol pe Rasunda. Alteori punea pieptul în cramponul advers, alteori ieșea cu mingea la picior, dribla, da, Costică știa să dribleze. Bătea lovituri libere, trăgea de la 30 de metri. Până pe la 25 de ani fusese atacant sau mijlocaș ofensiv și asta se cunoștea.