Hoffenheim, Guingamp, Ross County, Moreirense sau, de ce nu?, chiar Fortuna Sittard. Ori, la noi, CS Otopeni, Victoria Brănești și, acum vreo 30 de ani, Unirea Tomnatic. Ce au în comun aceste formații? Sunt echipe de fotbal reprezentante ale unor comunități de cel mult câteva zeci de mii de locuitori, dacă nu chiar mai puțin. Cu toate, însă, activând în primele două divizii ale unor campionate mai puternice decât cel românesc.

Poate că nu vor ajunge nici Marta, nici Birgit Prinz, nici măcar Cosmina Dușa, golgeterul Olimpiei Cluj, formație calificată în optimile de finală ale Ligii Campionilor la fotbal feminin, dar în mod cert aceste fete între 12 și 14 ani au foarte mult talent. Sunt puștoaicele din clasele 6-8 de la Școala Americană de Fotbal din București, cea mai tânără formație românească de fotbal feminin.

Despre ratarea trecerii marelui Nicolae Dobrin la Universitatea Craiova, în vara lui 1974, s-a mai scris. Așa cum s-a scris că ideea transferului i-a aparținut poetului Adrian Păunescu.

În Liga întâi e unicat. Și probabil că-n tot fotbalul românesc. Asta pentru că, la 38 de ani, Geanina Ciocoiu este șef de galerie la Ceahlăul Piatra Neamț! Pare cel puțin straniu să vezi o femeie conducând un grup de câteva sute de oameni în tribună, dar ea s-a obișnuit și-i place. „De mică am fost mai băiețoasă”, spune cea pe care bărbații din galeria formației moldovene o alintă cu apelativul „Doamna dirigintă!”.

În 2002, Pavel a „fugit” câteva ore de la Paris pentru a-și vedea băiatul nou-născut
McEnroe nu a dormit o noapte întreagă de teamă să nu rateze un meci la Roland Garros

Bogdan Sorescu este singurul arbitru român de futsal din categoria Elite Class. La finele săptămânii trecute, fiul fostului „central” din Pitești a arbitrat în Final Four-ul UEFA Cup, echivalentul Ligii Campionilor în fotbalul mare, competiție desfășurată la Lleida. Despre cum a ajuns la fotbalul în sală, care sunt avantajele și dezavantajele față de fotbalul pe iarbă, dar și alte amănunte interesante, în interviul următor.

Pe val după revenirea lui Dario Bonetti pe banca dinamoviștilor, perioadă în care a marcat deja patru goluri, tânărul internațional Marius Alexe își datorează ascensiunea în carieră tocmai datorită unui mare stelist: Gică Hagi!

„Cine e, băi, frate, Damila Măciuca asta?”, este întrebarea pe care cu siguranță și-au pus-o mulți dintre cei care urmăresc fotbalul nostru de nivel mic. Evident, curiozitatea este stârnită în primul rând de numele localității vâlcene. Dar respectiva așezare face parte dintr-un ansamblu zonal care mai cuprinde comunele Fârtățești și Mădulari, dar și Bălceștiul lui Mitică Dragomir, cu toate grupate în Valea Ciocanului. Unde ești tu, nene Iancule, ce subiect de schiță mai bun vrei? Trecând însă la fotbalul propriu-zis, Damila este o echipă cu condiții financiare peste nivelul ligii a treia, iar dacă este să ne luăm după proprietarii ei, trei frați originari chiar din Măciuca, atunci când vor promova în liga a doua vor avea stadion nou dotat și cu nocturnă!

Pe unii dintre ei, lumea i-a uitat. Mai ales că s-au schimbat generații între timp. Până la urmă, asta este soarta marilor sportivi, ca și a marilor actori. După ce părăsesc scena, o perioadă regretele dăinuie, după care, încet, încet, se așterne praful uitării. Marile lor performanțe, însă, rămân. Ca și amintirile unor clipe de neuitat și asta nu numai pentru ei, ci și pentru fanii ai căror idoli sunt.

I se spunea „Bombardierul”. Florea Voicilă, jucătorul român convocat la națională din Divizia B, dădea atât de tare în minge încât, spun cei care l-au l-au prins jucând, dacă aveai ghinionul să te găsești în calea șutului nu uitai toată viața acel moment. La sfârșitul anilor ”70 au fost câteva meciuri în care mingea a rupt pur și simplu plasa!

„Dacă nu exista Viorel Mateianu, poate că nici eu n-aș fi existat ca fotbalist. Nu la nivelul la care am ajuns. Nea Vio, practic, m-a inventat. La Baia Mare, la juniori, eu eram mijlocaș defensiv, marcasem trei goluri în o sută și ceva de meciuri, dar el, când m-a adus la prima echipă, m-a băgat vârf de atac. Și acolo am rămas”, își începe povestea Alexandru Terheș, omul despre care cei care au trăit „fenomenul FC Baia Mare” spun că a fost jucătorul preferat al regretatului antrenor.

Scheme desenate pe stâlp pentru Mircea Lucescu
Când vorbește despre Mateianu, se entuziasmează imediat: „El a revoluționat fotbalul românesc cu metodele lui. Mă uit la ce se joacă azi și mă gândesc că multe dintre elementele acestui fotbal modern noi le puneam în aplicare acum 30 de ani! Veneau de peste tot din țară tehnicieni să ne urmărească antrenamentele. Mircea Lucescu îl admira foarte tare și nu rata nicio ocazie să mai învețe ceva. Mi-aduc aminte cum eram odată la Băneasa, în aeroport, blocați de ceață. Nu decola nimic. A venit Lucescu, nu mai știu dacă de acasă sau era și el cu Corvinul, dar s-a luat la vorbă cu nea Vio, care s-a apucat să-i deseneze niște scheme, cu pixul, pe unul dintre stâlpii ăia de susținere din mijlocul sălii de așteptare. Avea hârtie ca să scrie, dar în efervescența aia a lui a scris pe ce i-a picat mai repede sub mână. La un moment dat nu mai era loc pe stâlp, sigur, până unde putea ajunge cu mâna întinsă. La Mateianu fotbalul era o plăcere, un hobby, și ne-a tra

„Dubla” Anglia – România, programată pe 8 și 12 octombrie, în barajul pentru turneul final al Europenelor de tineret, readuce în prim-plan episodul de pomină din 1980, când tricolorii mici au obținut o victorie senzațională cu Albionul: 4-0 la Ploiești. Eroul acelei partide unice în istoria României a fost Alexandru Terheș, singurul jucător din țara noastră care a înscris trei goluri împotriva unei naționale a Angliei. Și nu orice fel de echipă: în acea ediție a competiției, englezii aveau să cucerească titlul continental după o finală dramatică în fața Germaniei de Vest!

Pe 14 octombrie 1980, în startul preliminariilor pentru Europenele de tineret – ediția 1982, bomba exploda la Ploiești: România spulbera Anglia cu 4-0, după o triplă de senzație a necunoscutului Terheș, la care se adăuga un autogol al englezilor. ProSport a stat de vorbă cu Alexandru Terheș, un atacant de rasă al fotbalului românesc, jucător care a fost „inventat”, după cum chiar el spune, de celebrul Viorel Mateianu.
Ardeleanul își dă seama că, indiferent câte goluri a marcat pentru Baia Mare și pentru celelalte echipe la care a mai evoluat în Divizia A, cele mai valoroase din cariera sa rămân tot cele marcate la 20 de ani, în poarta Angliei, în toamna lui 1980. „Am făcut un meci senzațional atunci. Ce echip

Șaisprezece ani de așteptare. Atât a trecut de când sportivii și suporterii craioveni așteaptă ca Sala Sporturilor din localitate să poată găzdui din nou meciuri de handbal, volei sau baschet. Lucrările la noua sală au început în 2002 și par să nu se mai termine. Autoritățile și constructorii promit, totuși, că așteptarea ar putea lua sfârșit în curând.

United Tennis Academy. Acesta este numele singurei școli de tenis din Statele Unite care îl are printre proprietari pe un român, Gabriel Trifu, fost component al echipei de Cupa Davis a țării noastre. „A fost visul meu să am o academie precum cea a lui Nick Bollettieri, la care am crescut”, spune Gabi. Vis împlinit peste Ocean, pentru că în țara de baștină obstacolele și birocrația sunt prea mari.

Academia lui Trifu și a partenerului său, Jeff Russell (de asemenea antrenor), a fost deschisă anul trecut, în ianuarie, la Sarasuta, statul Florida. „Sunt de la 17 ani în Statele Unite. Am ajuns la Academia lui Nick Bollettieri, m-am pregătit ani de-a rândul acolo și cunosc perfect sistemul, așa că n-aveam ce să risc”, spune românul.

Elevi din România, China și India
„În prezent – povestește Gabi -, avem opt terenuri de ciment și două de zgură, o vilă dotată cu cinci dormitoare, în care pot sta 10 copii, plus vestiare, dușuri… Tot ce am câștigat anul trecut am reinvestit în infrastructură, dar anul ăsta vom fi deja pe plus”.

La Academia lui Trifu și a partenerului său se instruiesc acum 35 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 17 ani, de pregătirea cărora se ocupă șase antrenori. „E mult mai bine decât la Bollettieri, de pildă, unde fiecărui antrenor îi revin 15-20 de copii! Avem copii din toată lumea, au venit chiar și din China, India, Australia! Am și patru copii din România, toți băieți!”.

40.000 de dolari pe an
Taxa anuală pentru a fi elev la United Tennis Academy este