SUPER INTERVIU Victor Hănescu anunţă o revoluţie în carieră: "Mă schimb total!"

8 apr 2013 3389 afişări Comentează şi tu Tenis
SUPER INTERVIU Victor Hănescu anunţă o revoluţie în carieră: "Mă schimb total!"

România  a pierdut la Braşov în turul 2 al Grupei Euro-africane meciul cu Olanda (0-5)

Victor, cum ai regăsit atmosfera de Cupa Davis, după aproape doi ani de absenţă?
E ceva deosebit, mai ales când scapi de rutina turneelor ATP, unde joci cu pecădere la simplu. Au fost nişte emoţii speciale revenind la echipă, jucând pentru România. M-am bucurat să fim din nou împreună; cu Andrei Pavel, cu băieţii.

Dacă ar fi să poţi rejuca de la zero cele două meciuri ale tale cu olandezii, ce ai schimba?
Ce să zic; au fost foarte strânse. Şi Adrian a avut şanse bune. În cazul meu, dacă aş fi luat setul 2, lucrurile ar fi stat altfel. Am încercat o revenire, a fost bună, dar pe final am cedat puţin. E greu de zis…

Belarusul şi icoanele

S-au adunat 12 ani de la debutul tău în Cupa Davis. Care este cea mai frumoasă amintire a ta şi ce ce ai şterge din memorie?
Cu Belarus, aici la Braşov, în 2005. Cu luni înainte, îmi făceam planuri şi parcă am simţit că voi juca meciul decisiv cu Volckov. După două zile, era 1-2 şi am venit cam dezamăgiţi la masa oficială. Am primit atunci un cadou de la federaţie - nişte icoane. Le‑am pus în faţa noastră, pe masă. A fost un semn! A intrat Andrei duminică. Eu eram încă la hotel şi mă gândeam: „Aoleu! Dacă va câştiga Andrei, cade toată răspunderea pe mine! Aveam 24 de ani. Erau emoţii mari, dar simţeam că pot câştiga. Şi a fost superb, emoţionant, ceva de vis: România în sferturi după foarte mulţi ani! Ca amintire mai rea, ştiu că am plâns după meciul din ultima zi cu Ecuadorul, de la Quito, cu Nicolas Lapentti, vreo cinci ore, minge de meci… M-au furat, mi-au dat greşeală de picior! În final, am câştigat barajul datorită lui Răzvan Sabău. Dar, eu am fost distrus o perioadă!

Finala de la Bucureşti, titlul de la Gstaad şi sfertul de la Roland Garros. Care e ordinea corectă în acest top al performanţelor?
Aş pune întâi sfertul de finală de la Roland Garros, din 2005. Eram tânăr, într-o companie selectă, contra lui Federer pe arena centrală. Pe urmă, finala de la Bucureşti. Ca şi copil mi‑am dorit enorm să câştig acasă. Am fost aproape! Apoi, titlul din Elveţia.

Apropo de Federer şi longevitatea lui la nivel foarte înalt. Se gândeşte s-o ţină tot aşa până la Olimpiada de la Rio… Tu cât timp te mai vezi jucând?
În ultimii ani, am trecut prin nişte schimbări, mai ales după ce am terminat colaborarea cu Firicel Tomai. În interiorul meu erau lucruri la care trebuia să lucrez pentru a fi mai bun şi pe teren. Simt că încă n-am atins faza maximă! Şi anul acesta sunt în Top 100, cu rezultate bune. Dar simt că încă nu joc maximul meu. Simt că pot mai mult! Şi, într-un fel, e frustrant. Că mulţi zic: „Domne’, are 32 de ani, ce‑ar mai putea face?! Am forţă să merg mai departe şi simt că anul ăsta e important. Va fi un moment când ceva se va schimba total în felul meu de-a fi. Aş vrea să mă simt mai liber! Uneori simt că nu pot să dau tot tenisul din mine, să mă exprim pe teren cum aş vrea.

De ce se întâmplă aşa?
Cred că e legat de cum am crescut, de mentalitatea din România. Mă uit la alte naţii, sunt mai dezinvolţi, mai relaxaţi, ştii… E vorba de mici diferenţe. Parcă mereu la români se întâmplă chestia asta. Şi-n alte sporturi, şi-a alte domenii.

Nu suntem oare prea prăpăstioşi?
Şi alţii mai păţesc, dar parcă e ceva în mentalitatea poporului. Mi-am dat seama târziu de anumite aspecte legate de mental şi e greu să schimbi 30 de ani trăiţi într-un sistem. După Ilie Năstase, sunt singurul care a reuşit antrenându-se în România. Şi Pavel, trăind în Germania, s-a dezvoltat altfel, într-un altfel de mediu.

Mega-proiectul lui "Hăne": o Academie de tenis

Care este persoana care ţi-a influenţat cel mai mult cariera?
Eu zic că Tomai Firicel. Mi-a fost ca un tată! M-a preluat de la 15 ani, m-a format şi ca individ, şi ca jucător. A făcut totul pentru mine, pentru a-mi fi cât mai bine. Împreună, luând-o de la 0, am reuşit ceva deosebit. Sunt un caz fericit!

Spre ce tinzi să te îndrepţi când se va sfârşi?
Îmi doresc să rămân în tenis, să ajut juniorii români. Ne putem dezvolta ca naţiune! Am văzut cum sunt trataţi, cum sunt ajutaţi sportivii în alte ţări. În România, din păcate, toţi oamenii mari din tenis nu prea au făcut lucrul acesta. Mi-aş dori să fiu primul! Vreau să deschid o Academie de tenis. Nu va fi în Bucureşti! Poate chiar anul acesta să încep renovarea unei baze, să pun pe picioare un club care să se transforme. Vreau să încep un proiect prin care să aduc copiii din şcoli către tenis, să merg prin ţară, într-o campanie care se numeşte „Orice campion are un început!“. Să merg în cluburi, să premiez şi să susţin copiii talentaţi. Să creez o mişcare care să ajute tenisul, pentru că avem resurse!

Schimbarea de macaz de la vârfurile federaţiei în ce măsură e benefică pentru tenisul românesc?
Şi cei de dinainte au făcut lucruri bune, dar şi greşeli, legate de Cupa Davis, de eliminarea oamenilor de valoare. Cum a fost exemplul lui Andrei Pavel. Nu poţi face aşa ceva! Indiferent cine va fi, important e să facă treabă. Nu mă interesează că e Dragomir, Cosac, contează deciziile pe care le iau, să nu fie bazate pe interese. Sunt convins că George va face lucruri bune. Vine din tenis şi deja văd că se implică foarte mult. Dar, nu are o sarcină uşoară. Are nevoie de oameni cu pricepere, de fonduri. Şi Pavel, şi Trifu şi Voinea ar fi trebuit susţinuţi aici. Aşa, toată experienţa lor se duce în alte părţi. În România nu există nicio Academie super-profesionistă. Să ai toţi specialiştii la îndemână pe pregătire fizică, pe nutriţie. M-am lovit de aşa ceva! Juniorii care sunt pe lângă echipa de Cupa Davis nu ştiu unde să se ducă!

"Vreau un băiat!"

Mulţi din circuit, precum Federer sau, mai nou, Tommy Haas, au renăscut după ce şi-au întemeiat o familie. Cum vezi legătura dintre planul personal şi cel al tenisului?
Îmi doresc să am copii şi sper să se întâmple anul ăsta! Vreau un băiat, pe care să-l îndrept tot către sport! Când ai o familie, probabil că tenisul nu mai e prioritar, te relaxezi într-un fel şi vezi totul ca pe un bonus. Sper să fie şi la mine la fel. Faptul că Haas, la 35 de ani, are rezultate, îmi dă încredere. La 30 de ani nu eşti bătrân fizic. Dacă lucrezi, îţi place, corpul te ajută.

VIITOR În septembrie ne aflăm adversarul
În urma rezultatului de la Braşov (0-5 cu Olanda), România nu va mai juca anul acesta niciun meci de Cupa Davis. Tricolorii rămân în Grupa 1 a zonei Euro-africane a Cupei Davis şi vor da refresh tentativei de a prinde barajul Grupei Mondiale abia în februarie 2014. Adversarul va fi cunoscut după meciurile de baraj din luna septembrie.

ROMÂNIA – OLANDA 0-5
Ungur – Haase 4-6, 4-6, 6-3, 3-6
Hănescu – Sijsling 4-6, 6-7/5, 6-2, 7-6/5, 2-6
Copil / Hănescu – Haase / Rojer 4-6, 5-7, 4-6
Copil – De Bakker 6-7/4, 6-7/2
Ungur – Sijsling 6-1, 3-6, 4-6

Valentin Lupu (Braşov)
valentin.lupu@prosport.ro

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.