INTERVIU | "Te-ai gândit anul trecut că în viitor vei ajunge aici?". Mihaela Buzărnescu şi un răspuns sincer. Amintiri din "subsolul" clasamentului WTA, despre reţeta succesului şi despre emoţii

5 iul 2018 5549 afişări Comentează şi tu Tenis
INTERVIU | "Te-ai gândit anul trecut că în viitor vei ajunge aici?". Mihaela Buzărnescu şi un răspuns sincer. Amintiri din "subsolul" clasamentului WTA, despre reţeta succesului şi despre emoţii

Mihaela Buzărnescu este prima tricoloră ajunsă în turul trei, la Wimbledon, cu o victorie autoritară, în minimum de seturi, pe Terenul 3, în faţa britanicei Katie Swan, 6-0, 6-3, într-un meci jucat miercuri după-amiază. Vineri, bucureşteanca o va întâlni pe Karolina Pliskova, favorită 7. Pliskova a învins-o cu 6-3, 6-3 pe Viktoria Azarenka.

Imediat după duelul cu Swan, Buzărnescu a acceptat dialogul si a vorbit despre jocul său, despre emoţiile legate de meciul viitor şi despre lucrurile pe care le mai are de îmbunătăţit.

Cum ai simţit meciul cu adversara? Probleme, părţi bune...
A fost un meci greu pentru că ea venea după o victorie contra româncei noastre şi e Top 40. Publicul era alături de ea. Toată arena a fost plină şi, bineînţeles, a fost un avantaj pentru ea. Dar înaintea meciului am vorbit cu antrenorul şi am ştiut exact cum trebuie să abordez meciul şi am fost în meci mereu, am ştiut că trebuie să stau focusată şi să fiu agresivă exact în momentele-cheie.

Eşti mulţumită de jocul tău, aşa cum ţi-a funcţionat?
Da, chiar a fost un joc bun, solid şi mă bucur că am jucat OK, pentru că şi ea a lovit, după cum am spus, foarte întins. Am reuşit mereu să fiu peste ea, cu mici scăpări, dar am reuşit. Important e că am terminat meciul.

Care parte a jocului tău crezi că te face o adversară complicată pentru aproape oricine?
Poate pentru că sunt stângace, în rest nu vreau să mă pronunţ. Pe fiecare adversară o las să îşi spună părerea ei. Pentru mine contează doar jocul meu şi încerc să mi-l aplic împotriva fiecărei jucătoare.

În Turul 3 sunt deja jucătoare de altă valoare. Ai emoţii?
Da, pentru mine e ca şi oricare tur, ca şi primul şi ca şi cel de astăzi. Bineînţeles, poate că oricare din cele două jucătoare a avut rezultate bune în trecut, poziţii foarte bune, dar eu merg şi fac jocul meu.

Ai o preferinţă anume?
Nu, cu oricare.Îţi vine foarte natural jocul pe iarbă. De ce crezi că se întâmplă asta? De la faptul că poţi face paşii foarte mici?
Mă simt ok pe iarbă, mă deplasez bine, simt cum să iau mingile, când sunt mai joase, când sunt mai înalte, când vin din lateral, adică nu mă dezavantajează. Mă bucur că m-am adaptat OK, eu nejucând ani de zile pe iarbă. Am avut ocazia doar de două ori, în calificări la Wimbledon.

Întotdeauna e foarte deschis când joci pe iarbă. Sunt foarte multe surprize. Unu la mână, dacă te uiţi pe tablou, la general, cum se conturează lucrurile, şi doi la mână, dacă îţi plac şansele tale?
Din păcate nu mă uit pe tablou. Doar ce îmi mai spune antrenorul de unele rezultate. Bineînţeles, nu orice jucătoare se poate adapta pe iarbă. Într-adevâr, am văzut că sunt ceva surprize. Unele o preferă, după cum a spus Wozniacki, după ce a câştigat turneul trecut, că e suprafaţa ei preferată. De asemeni, şi Radwanska joacă foarte bine pe iarbă, deci aş spune că nu e uşor să te adaptezi pe acestă suprafaţă şi pot apărea surprize mereu.

Mesajul lui Marius Copil pentru Mihaela

Marius Copil spunea că nu s-ar mira dacă ai termina în primele 10-12 jucătoare. Cum comentezi?
Mă bucur dacă el a văzut acest lucru. Nu m-am gândit la aşa ceva. Primul pas ar fi Top 20; le doresc tuturor românilor să ajungă cât mai sus în clasament, nu doar mie. Toţi avem potenţial mare, dar trebuie luat fiecare turneu în parte, fiecare meci în parte, adică cu paşi mărunţi poţi urca în clasament. Şi nici nu vreau să mă gândesc la asta.

La ce anume lucraţi acum? Ce anume te nemulţumeşte şi vrei să îmbunătaţeşti? Sau nu e momentul?
Nu ştiu dacă e momentul...

Ce simţi tu că ar trebui să mai pui la punct?
În principiu ar trebui să fii mai liniştită pe parcurs. Să nu mai avem momente de cădere în timpul meciului, să trebuiască să fii concentrată pe tot meciul. Astăzi ai reuşit în mare parte din meci să fii concentrată, dar la final ai pierdut concentrarea, şi sunt momente în care adversarele ar putea profita de situaţia asta şi să schimbe meciul.

Joci la dublu cu Irina. Aţi făcut un rezultat foarte bun la Eastbourne - finală, aţi scăpat puţin meciul din mână în partea a doua. Sunteţi şi favorite. V-aţi stabilit vreun obiectiv sau o luaţi pas cu pas?
Pas cu pas, adică ne întâlnim în ziua meciului, vorbim înaintea meciului puţin despre tactică şi cam aşa am făcut şi săptămâna trecută şi a mers bine, nu au fost probleme.

E reţetă câştigătoare...
Da, adică de ce să ne stresăm şi să ne gândim: ”ce bine ar fi să ajungem în semifinală sau sferturi sau să câştigăm şi mâine, şi poimâine...” Nu are rost, pentru că mereu... şi pentru că pe iarbă oricine poate întoarce meciul, şi şi pe celelalte suprafeţe, iar la dublu sunt mereu mai multe posibilităţi, aşa că nu ne-am... Cred că şi ea este aproximativ ca mine, nu îşi face planuri şi abordează fiecare meci.

"Când iei o decizie să joci, eşti obligat moral faţă de partener să joci, să îţi doreşti să câştigi sau să tragi până la ultimul punct"

Acum că ai ajuns în Turul 3, dublu trece pe planul doi sau rămâi concentrată în ambele probe?
Eu mereu am jucat concentrată în ambele, simplu şi dublu, la acelaşi nivel, aşa că dacă am câştigat la simplu, niciodată nu am pus dublul pe planul doi. Am tras mereu, iar ca dovadă am avut rezultate şi la simplu şi la dublul. Şi când jucam ITF-ul tot timpul trăgeam, indifirend de rezultat, chiar dacă eram obosită sau accidentată, cum am fost în trecut, dar niciodată nu am făcut aşa. Când iei o decizie să joci, eşti obligat moral faţă de partener să joci, să îţi doreşti să câştigi sau să tragi până la ultimul punct.

În Anglia e o tradiţie, e la fel de apreciat jocul la dublu, faţă de alte ţări.
Da, aşa este. Am auzit şi eu, nu am văzut, dar am auzit acest lucru de la cineva.

Mai ştiţi ce făceaţi acum un an? Pe unde eraţi?
Acum un an plecam de la Wimbledon, după ce pierdusem în calificări, şi mergeam în Spania la un ITF de 25.000, şi după în Germania. În Spania am fost singură, în Germania ne-am întălnit şi am mers împreună.

Te-ai gândit anul trecut că în viitor...
El da, eu nu... (râde).

Ştii cum e: pierzi în calificări şi anul viitor ajungi în Turul 3.
Am pierdut în calificări contra lui Petra Martic, făcându-mi un singur break în setul doi şi ea s-a calificat, a trecut trei tururi, până în şaisprezecimi. A jucat foarte bine şi îmi părea foarte rău, dar m-a ajuat foarte mult. Mereu îmi spuneam: ”tu o să fii spre sfârşitul anului în Top 100.” După cum am zis şi la Roland Garros, abia după US Open, când m-am calificat, m-am gândit şi eu: ”cred că am şanse, cred că pot. Ce-ar fi să cred şi eu...” Cam asta făceam anul trecut pe vremea asta. Jucam ITF.

"N-ai nici fizio, trebuie să plăteşti pentru masaj, pentru orice, după ce că premiile sunt mai mici, hotelurile sunt şi ele scumpe. Eşti pe cont propriu"

Îţi vine acum în minte un episod inedit de când jucai în ITF, în turneele alea mici, vă luaţi singure mingea de pe jos, nu aveaţi copii de mingi. Turneul de aseară e cu totul altă lume pentru tine, nu?
Da, aşa e. Chiar îmi amintesc că anul trecut, când jucam în Spania, abia trei sau patru nopţi am reuşit să stau la un hotel, după care a trebuit să mă mut eu două nopţi, că am mers atunci cu Irina Balaş. A pierdut şi a plecat, eu am rămas, şi două nopţi am dormit pe la alt hotel. Am şi jucat un meci pe zgură, dar cu balon, acoperit, că plouase acolo. Terenurile erau foarte proaste în Spania. După, când am mers în Germania, am jucat trei meciuri într-o zi, că plouase. Două meciuri de simplu, unul de dublu. Nu copii, nu nimic – este o diferenţă mare. Dar uitaţi că nu m-au deranjat şi datorită acestor turnee am reuşit să joc WTA-ul, pe tabloul principal.

Te şi călesc un pic aceste experienţe.
Aşa este. Bineînţeles, vorbeam şi cu alte fete, care au fost în Top 8, au căzut, şi-au revenit, şi mi-au spus că era foarte depresiv pentru ele când jucau ITF-ul. E o diferenţă foarte mare, pentru că toate suntem jucătoare, toate încercăm să ajungem sus şi e păcat de nivelul de organizare al ITF-ului. N-ai nici fizio, trebuie să plăteşti pentru masaj, pentru orice, după ce că premiile sunt mai mici, hotelurile sunt şi ele scumpe. Eşti pe cont propriu.

Avem o proaspătă mămică pe circuit, şi Andreea Mitu este la Focşani săptămâna asta, joacă turneu.
Da, am vorbit cu ea acum câteva luni şi mi-a spus că va reveni după ce copilul ei va creşte puţin şi că îşi doreşte să ajungă din nou în Top 100.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.